918 matches
-
lor ca oameni le a permis să publice opere cinstite. Ar fi de asemenea de reținut și rolul la fel de mare în supraviețuirea morală a culturii noastre în deceniile opresiunii comuniste jucat de prezența și operele câtorva mari scriitori care, prin oportunism, au intrat în grațiile regimului și au asigurat o continuitate a literaturii de valoare. Este un punct de vedere strict istoric, de evaluare finală. El poate dezarma, uneori, la limită, orice fel de rezistență. Dar istoria (și cea literară) nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
interpretare marxistă: confruntarea dintre Franța burgheză și socialistă. Schema, de un dogmatism total infirmat de evoluția evenimentelor istorice, se regăsește și în politologia românească: Cele două Franțe de Mihai Ralea (București, Ed. pentru literatură, 1962). Carte, azi uitată, de un oportunism ideologic tipic epocii, de reținut totuși în această ordine de idei. Fie și ca reper negativ, deși nici ținuta sa intelectuală nu poate fi ignorată. Redusă mult la scară și tradusă în termeni specific românești, controversa apare, firesc, și în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în puține cazuri, repede reprimate. Resemnare și disperare generală că nu ne salvează... alții. Americanii nu vin. Plus tradiționalul reflex politic românesc: de a fi mereu, oricum și oricând, cu guvernul, la putere. De unde doar aparent uluitoare schimbări la față, oportunisme și cedări. Aproape nici un crez, nici o adeziune politică reală dispusă la sacrificii nu exista, de fapt, în cea mai mare parte a clasei politice și a aparatului de stat. Eroismul rezistenței, în aceste cercuri, era aproape de neconceput. Am discutat această
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
însumi, din cauza superficialității noastre congenitale, de lipsa de continuitate, precizie, ordine, efort și studiu sistematic în cultură. Dacă românul are un fel de geniu (și nu numai în cultură), acela este al improvizației și adaptării rapide, permanente, al supleței și oportunismului, infailibil și dezinvolt. Tot ce este dificil, complicat, voluminos, erudit, planificat pe mulți ani sperie, este bagatelizat, respins. România nu are școală... se ferește de efort. Stagnează. Așa este, din nefericire. O explicație este și starea noastră istorică de subdezvoltare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fi definită, credem, prin câteva note tipice. Totul pleacă trebuie revenit și insistat mereu asupra acestui aspect capital de la principiul ierarhic de bază, al sistemului totalitar și urmărilor sale. Scriitorul care s-a încadrat (nu discutăm acum din ce motive: oportunism, carierism, necesitate materială, constrângere, admitem la limită chiar și convingere etc.) trebuie să respecte ierarhia, codul de conduită și stilul retoricii oficiale. Este o condiție obligatorie. De unde, mai întâi, elogiul bombastic al șefului statului, regimului, sistemului etc. Scriitorul devenit oficial
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturală, pentru a ne menține doar în acest plan al discuției. Contestarea ierarhiei consacrate, a principiilor oficiale, a soluțiilor alternative, creațiile paralele, subversiunea ieșirii din normă fenomen tipic sistemului totalitar îi produc o repulsie organică, sinceră. Chiar dacă rezervele sale de oportunism sunt imense, practic nelimitate, ideea schimbării, reformei, răsturnării îl umple, instinctiv, de panică. Apoi își face un plan secret de bătaie, o strategie defensivă. El este avocatul, din oficiu și pe față, al stabilității și cazuistul, secret sau în cercul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
din douăzeci și patru, este o mare utopie. în acest mod s-ar putea răspunde și la întrebarea, perfect legitimă de altfel din punct de vedere rigorist-etic, a lui Ion Buduca: Ați fost oportuniști, dar de ce trebuia să fiți și lași, atunci când oportunismul n-a mai fost necesar 26? Explicația a fost dată fugitiv și anterior. Totul trebuie pus sub emblema mai curând blazată decât indignată de tipul Menschliches, Allzumenschliches, o carte pentru spiritele libere. Nietzsche are, în esență, dreptate. Instituțiile culturii alternative
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lui I. Vitner și a altor proletcultiști. Nici o comparație nu este posibilă. Dar se confundă punctele de vedere: etic, ideologic și politic, cu cel estetic, recunoscut ca unic principiu de selecție și validare. Acesta din urmă ar salva totul: și oportunismul și duplicitatea și colaborarea cu un regim, uităm din nou, impus de o ocupație străină. Ca să nu mai amintim de imensele servicii propagandistice, de prestigiu și reprezentare, pe care aceste valori indiscutabile le-au adus sistemului totalitar. Sigur, intervin și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ele se numesc texte. Pe acestea unii le-ar dori în cazurile celebre amintite uitate, ignorate, chiar inexistente, din pudoare și dintr-un respect pur afectiv pentru marile personalități culturale. Numai că în discuție intervine criteriul civic etic (responsabilitate sau oportunism?), ideologic (libertate sau totalitarism?) și politic (democrație sau dictatură?). Iar toate numele mari care se invocă au fost în mod public, propagandistic (formal sau nu), de partea oportunismului, totalitarismului, dictaturii. Aceste criterii sunt decisive, logic vorbind, într-o astfel de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
personalități culturale. Numai că în discuție intervine criteriul civic etic (responsabilitate sau oportunism?), ideologic (libertate sau totalitarism?) și politic (democrație sau dictatură?). Iar toate numele mari care se invocă au fost în mod public, propagandistic (formal sau nu), de partea oportunismului, totalitarismului, dictaturii. Aceste criterii sunt decisive, logic vorbind, într-o astfel de dezbatere și nu altele. își poate permite cultura și societatea română luxul să ignore și astfel de criterii? Mulți cred că este și posibil și chiar de dorit
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sfinte”, de scepticismul dramaturgului care nu aducea în scenă nici un personaj cinstit. O singură figură îi apărea aureolata de idealitate, cea a lui Rica Venturiano, deși, se pare, Caragiale îl imortalizase în personajul sau chiar pe D., satirizând stilul umflat, oportunismul și lipsa de substanță a multora dintre scrierile acestuia. Poziția lui D. față de teatru rămâne contradictorie. Pe de o parte, el proclama că „un teatru național se naște din nevoile poporului”, pe de alta, îl considera loc de „petrecere, odihnă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
lumea a treia. Uniunea Sovietică, deși nu era neapărat o putere revoluționară, se comporta ca o astfel de putere. Într-un mod care amintește mult de Kennan (vezi cap. 4), Kissinger descrie politica externă sovietică ca dînd dovadă de un "oportunism lipsit de scrupule", care putea totuși să se adapteze cerințelor momentului, deoarece ea nu urma vreun plan anume (Kissinger 1982: 51). În fine, Kissinger dorea să fundamenteze politica externă americană pe o analiză lucidă a ordinii interna-ționale, și nu pe
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
reprezentative liberale pe care acesta o vestea. Acestea erau în primul rând "forțele de reacție", monarhiștii, nobilii, ierarhii Bisericii Catolice precum și acele populații precum cele din vestul Franței unde aceste forțe își exercitau au-toritatea. Bineînțeles, exista o anumită doză de oportunism printre aceste grupări deoarece favorizaseră centralizarea în timpul monarhiei iar acum, în mod contrar, se îndreptau către descentralizare. Această situație și-a găsit expresia clar formulată în scrierile lui Joseph de Maistre (1753-1821) și ale lui Louis-Gabriel de Bonald (1754-1840). Aceștia
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
gramaticale (persoană, număr, diateză, timp, caz, mod) și particularitățile flexionare își pun amprenta asupra semanticii și pragmaticii textelor. La nivel frastic, publicistica eminesciană se individualizează prin varietatea și expresivitatea construcțiilor sintagmatice: expresii precum politica lingăilor, politica silei, politica paraponisiților, vizând oportunismul oamenilor politici, se perpetuează de-a lungul întregii activități jurnalistice, devenind mărci inconfundabile ale scrisului jurnalistic eminescian. Asocieri inedite de lexeme, îmbinarea lexicului arhaic cu cel neologic, resuscitarea potențialului semnificativ al unor construcții populare, cultivarea unei topici individuale devin tot
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
antinomice: proletari ai condeiului, apucături administrative, grămădire la porțile privilegiilor, sfântul privilegiu, cavalerii cotului și ai calupului, roiul de albine vorbitoare, religii cosmopolite, pita lui Vodă, fizionomie fatală ș.a. Ironia devine în publicistica eminesciană una dintre armele retorice redutabile împotriva oportunismului politic și a tarelor clasei politice românești, oferind în același timp terenul propice dezvoltării polisemiei. Jurnalistul nu se limitează la simpla prezentare a stărilor de lucruri, ci recurge la mecanismele ironiei subtile, din dorința de a câștiga adeziunea cititorului, de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de distanțare de el în anumite momente a fost interpretată ca fiind tipic postmodernă, ca un adevărat simptom al postmodernismului. Situația aceasta, ce poate fi aplicată și altor gânditori, de pildă lui Lyotard, a fost considerată de unii critici drept "oportunism teoretic [care] este într-adevăr caracteristic atitudinii postmoderne ce evită să fie fixată în anumite poziții, se desfată în indeterminarea sensului, și pentru care discursul teoretic nu este o căutare a adevărului, ci o formă de joc indiferent față de demodatele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
structurile spirituale, culturale, politice și economice europene. De unde și necesitatea sa permanentă de a denunța și elimina, una după alta, toate concepțiile adverse. Ideea europeană este fundamental politico-ideologică. Nu este și nu poate fi apolitică, alibiul suprem al neangajării și oportunismelor de diferite tipuri. Din care cauză, ea nu poate fi decât ostilă și față de un alt mare și foarte puternic obstacol antieuropean românesc: spiritul etnicist, naționalist, izolaționist, localizat la sat, în comunitatea rurală, declarată unic izvor al tuturor valorilor și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
se-ntorc danpetrașincii, fie personal fie În reeditări de lux, prosperi, petrecându-și concedii la Sinaia, Își lansează cărți, Își editează cronicile, ori studiile de indianistică, ne căinează că suntem săraci și necăjiți și, profitând de neștiința tinerilor și de oportunismul celor care știu, dau interviuri prin gazete, altfel prestigioase, nesuflând o vorbă despre contribuția lor majoră la instalarea și proliferarea dogmei. Un lucru e cert: după august 1944, vreme de un deceniu și mai bine, cultura noastră s-a tot
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Neagoe-Pleșa, Pleșa: 2006, 175-176; vezi și Apostol: 1998, 74 și Moraru C. et. al.: 2007, 211). Dej s-ar fi revoltat dar, constrâns de situație, a acceptat într-un final. La aceeași plenară, oratorii se întrec în a denunța "carierismul", "oportunismul" sau "împăciuitorismul" Anei Pauker și a acoliților ei, Vasile Luca și Teohari Georgescu. Pauker ar fi fost vinovată și pentru denigrarea poporului român, considerându-l "un popor hoț, un popor cu apucături foarte urâte" (Neagoe- Pleșa, Pleșa: 2006, 338). Acuza
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și-au publicat cartea de documente foarte utilă de altfel O destalinizare ratată, este oarecum impropriu, deoarece nici Constantinescu și nici Chișinevschi nu au reprezentat voci cu adevărat reformiste în partid, fiind animați în primul rând de pragmatism și de "oportunism" în acțiunea pe care au declanșat-o pentru reconfigurarea ecuației puterii în PMR. Ambii erau formați la școala post-revoluționar leninistă și, după cum am avut ocazia să constatăm, criticile pe care le-au exprimat la adresa lui Dej și a conducerii sale nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
toate formele de luptă, fără excepție". Socialismul trebuia să își continue marșul global victorios adaptându-se la condițiile locale, astfel că însistența cu care Moscova susținea mijloacele pașnice de avansare înspre socialism rezona pentru comuniștii români cu o "alunecare spre oportunism" (DJTAN, Fond Comitetul Regional PCR Banat, Dosar 9, f. 139). Pe de altă parte, la fel de eronată era și "absolutizarea căii nepașnice" de extindere a socialismului, așa cum o prezenta China maoistă (DJTAN, Fond Comitetul Regional PCR Banat, Dosar 9, f. 140
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
M.A.I. de a strânge rândurile partidului, al C.C. în frunte cu tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej și a Guvernului, luptând cu mai multă fermitate pentru prevenirea, descoperirea și reprimarea fără cruțare a tuturor dușmanilor patriei noastre, pentru lichidarea din rădăcini a oportunismului, împăciuitorismului, pentru aplicarea consecventă a Hotărârilor partidului și Guvernului și a tuturor legilor țării, pentru întărirea disciplinei și vigilenței revoluționare, pentru păstrarea cu strictețe a secretului militar și de stat. Se va citi apoi declarația tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej în fața Marii
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
a alian? elor, politic? real? sau drept un �plan m? re? �, o mare lovitur? diplomatic? sau (cel mai r? u) drept �flexibilitate�. Dac? o na? iune mic? lupt? pentru supravie? uire, acest lucru este considerat drept tr? dare, la? itate, oportunism, lips? de curaj etc. �n Transilvania, dup? cucerirea provinciei �n dăuna Imperiului otoman, habsburgii i? au l? sat practic pe rom�ni pe m�na grofilor unguri. Ce a �nsemnat acest lucru pentru rom�ni a fost limpede pentru viitorul �mp? raț
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
inseparabile, ba chiar ? i complementare. Mul? i partizani rom�ni ai democra? iei renun? aser? �ntre timp la ea. Manoilescu, Ghelmegeanu ? i Armand C? linescu erau sus? în? torii democra? iei. Cu siguran?? c? a fost ceva mai mult dec�ț simplul oportunism care i? a f? cut s? treac? de partea totalitarismului. �ncep�nd cu 1933, Legiunea s? a impus cu consecven?? , �n ciuda represiunii sistematice la care era supus?. La �nceput, regimul a manifestat simpatie fă?? de Legiune ? i a �ncercat s
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
s? se declan? eze o �lupt? �. Cu toate c? nu există nici un diferend politic �ntre Giurescu ? i Iorga, am�ndoi sprijinindu? l pe regele Carol. Al? îi (că D. Russo) au intervenit �n confruntare datorit? unor nemul? umiri personale sau din oportunism. Iorga sus? inea c? Russo se sim? ise nedrept?? it pentru c? nu fusese ales pre? edinte al Congresului Mondial de Bizantinologie din 1924166. Meritele Noii ? coli de istorie au fost definite de Michelson: 1)�Au fost ini? iate dezbateri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]