895 matches
-
cel mai mare dușman al poporului rus. Criticii lui Vlasov, (precum mareșalul Chirill Merețkov și alți istorici militari sovietici sau ruși), susțin că generalul a decis să adopte o poziție progermană în închisoare din considerente care țineau mai degrabă de oportunism și carierism, dar și de frica represaliilor din partea lui Stalin pentru pierderea ultimei bătălii. În timpul în care se afla în închisoare, Valsov l-a întânit pe căpitanul Wilfried Strik-Strikfeldt, un etnic german originar din regiunea baltică, care făcuse mai multe
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
vor atribui acestuia ulterior un mare rol în politica de slăbire a partidelor istorice pusă la cale de Carol al II-lea, șeful SSI devenind atotputernic în politica internă. Singurul document, prin care se poate proba, deocamdată, influența, dar și oportunismul lui Mihail Moruzov față de regele Carol al II-lea, este Raportul întocmit la 7 februarie 1938, prin care propune instaurarea temporară a unui regim autoritar, în scopul de a se însănătoși prin măsuri energice ""puterea morală a țării și spiritul
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
timp pe vreme de război era dificil. În cazul în care împăratul se afla aproape de frontiera de est, erau șanse mari ca un general ambițios să se revolte în vest și vice-versa, făcând astfel Imperiul vulnerabil din două părți. Acest oportunism pe vreme de război a afectat mulți împărați legitimi și într-adevăr a pavat drumul spre putere pentru mai mulți viitori împărați. Roma și Peninsula Italică au început să sufere o încetinire economică pe măsură ce industriile și banii au început să
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
la putere a comuniștilor și a național socialiștilor, în martie 1933 face trecerea ideologică spirituală către național socialiști și se înscrie în NSDAP cu numărul de înscriere 2.098.860." . Motivele intrării lui Carl Schmitt în partidul nazist - convingere sau oportunism - sânt discutabile. Unii cercetători îl văd ca pe un critic radical al orientărilor social-liberale din perioada republicii de la Weimar, și astfel un adept nedeclarat al național-socialismului. Acestă ipoteză este însă combătută de majoritatea cercetătorilor, care arată că, în perioada anterioară
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
încercările de a împiedica ajungerea lui Hitler la putere. Alți cercetători pun în evidență faptul că Schmitt și-a oferit serviciile de consilier tuturor guvernelor, începând din 1930 până după război, inclusiv americanilor și rușilor, ceea ce este dovada a unui oportunism fără scrupule. Ar putea însă fi făcută și o a treia ipoteză, anume cea că lui Schmitt i se făcuse teamă. Metodele lipsite de scrupule ale național socialiștilor, chiar înaintea ajungerii lor la putere, îi erau perfect cunoscute. Colaborarea lui
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
sesiune a fost aproape simultană cu campania național-socialistă împotriva lui Schmitt și cu îndepărtarea sa din funcțiile pe care le deținea, încă din perioada nazistă adepții au emis ipoteza că aceste afirmații erau făcute de Schmitt în mod superficial, din oportunism. Notele sale personale, publicate postum, arată însă că inclusiv în perioada 1947 - 1951, Schmitt mai era un antisemit convins. De altfel, el nu a publicat niciodată vreun cuvânt prin care să renege poziția sa antisemită și să exprime regrete pentru
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
urmare, se impune concluzia că Schmitt a făcut o analogie falsă și a ajuns la concluzii eronate cu privire la entitatea iudaică. În 1936 Schmitt a devenit ținta atacurilor ziarului "Schwarzes Corp", o revistă național-socialistă apropiată de SS, care îl acuza de oportunism și îi reproșa lipsa de convingeri național-socialiste. Revista critica sprijinul pe care Schmitt îl acordase guvernelor anterioare precum și prietenia sa cu juriști evrei. "Împreună cu Jacobi, Carl Schmitt a susținut poziția guvernului reacționar al lui Schleicher în procesul Prusia contra Reichului
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
observate. Un eveniment important al biografiei lui Schmitt în nazistă este demiterea sa ca urmare a criticilor aduse de biroul lui Alfred Rosenberg. Biografiile dedicate lui Carl Schmitt fac abstracție de motivele acestei disgrații. Se poate presupune că acuzațiile de oportunism care i-au fost aduse au fost corecte și că adeziunea sa la național-socialism nu a fost determinată de convingerile sale, având în vedere că erau reale acțiunile sale anti-naziste. Mai mult chiar, având în vedere că multe din lucrările
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
în viață sau post mortem, de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem, pe baza unei legi speciale a Knesset-ului (parlamentul israelian), martirilor și eroilor ne-evrei care, în vremea Holocaustului, în condiții vitrege, când purificarea etnică, jaful, crima și oportunismul deveniseră politică de stat, considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri - și-au riscat viața, familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui, ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți. Propunerile pentru acordarea acestui omagiu
Drept între popoare () [Corola-website/Science/304148_a_305477]
-
al sucursalei PCC și Armata Roșie din Jiangxi, s-au opus politicilor de teren ale lui Mao și propunerilor de reformare a sucursalei locale de partid și conducerea armatei. Mao Zedong a reacționat în primul rând prin acuzarea adversarilor de oportunism și că sunt chiaburi și apoi prin pornirea unei serii de suspendări sistematice printre aceștia. Sub conducerea lui Mao, au avut loc oribile metode de tortură. Mao, cu ajutorul lui Zhu De, a construit o armată modestă, dar eficientă, a făcut
Mao Zedong () [Corola-website/Science/304205_a_305534]
-
Pârvu, care-i lărgește orizontul politic. După regretata dispariție a comisarului Miclovan și mai regretabila despărțire de Titus Popovici, scenaristul Nicolaescu în colaborare cu Vintilă Corbul și Eugen Burada îl inventează pe comisarul Moldovan, pierzând controlul istoriei în derizoriu și oportunism.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Un comisar acuză" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. El are
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
replică în care susținea că Gerard a mers prea departe în încercarea de a „șterge ocara” pe care complotul a adus-o asupra multor generații catolici englezi. Gardiner îl prezenta pe Salisbury ca vinovat de nimic mai mult decât de oportunism. Încercările ulterioare de a dovedi implicarea lui Salisbury, cum ar fi lucrarea lui Francis Edwards din 1969 "Guy Fawkes: adevărata poveste de complotul prafului de pușcă?", au eșuat în mod similar din lipsă de dovezi clare. Beciurile de sub Palatul Parlamentului
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
căreia românii ar fi așezați calea tuturor răutăților, puși la întretăierea unor interese a căror intensitate și forță depășesc orice putință de intervenție din partea lor și, în consecință ar fi condamnați la o pasivitate absolută sau, cel puțin, la un oportunism iremediabil. Fărcășanu combate vehement această teză, în care vede cauza derutei decadenței morale ale unei clase politice care conducea România după realizarea idealului de unificare națională din 1918. ""Cei ce conduceau nu au fost capabili să ofere, nici masele românești
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Astfel, identificarea personajului, de către Adrian Anghelescu, cu mareșalul Hermann Göring este greșită. Fărcășanu îl prezintă pe Schmitt ca fiind tipul perfect al oportunistului, prin teoriile pe care le prezintă; în același timp, el exprimă pe de o parte amărăciunea că oportunismul său nu a fost apreciat (Schmitt fusese îndepărtat din diferite funcții pe care le deținea), iar, pe de altă parte, disprețul pentru oficialitățile național-socialiste cu care era silit să colaboreze. Știi foarte bine că a critica și a lovi democrația
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Danielle Brisebois, Wayne Rodrigues, Nick Lashley, Andrew Frampton, Wayne Wilkins, Kara DioGuardi Guy Chambers, Patrick Leonard și rapper-ul Bizarre. Acesta adoptă, în mare parte genurile pop-rock și are influențe R&B. Textele scrise de către Bedingfield se concentrează pe independență, oportunism și emanciparea femeii. Recenziile albumului au fost, în general bune, fiind descris ca un : ""album pop bine-făcut pentru noul mileniu"". "Unwritten" a debutat pe locul întâi în topul albumelor din Anglia, iar în S.U.A. a câștigat locul 30. A avut
Natasha Bedingfield () [Corola-website/Science/309562_a_310891]
-
Tactic, Ronaldo joacă un puternil rol ofensiv, adesea trecând de pe flancul stâng în centrul în timp ce se află în posesia balonului. Este cunoscut ca având o cugetare limpede, cu o bună viziune a jocului, prevăzând diferite scenarii și posedând reacții rapide, oportunism, echilibru și agilitate. Deși este dreptaci, el poate controla balonul, sprinta și finaliza și cu piciorul stâng. Ronaldo este cunoscut (mai ales) pentru accelerația sa, tehnicitate, control al balonului și abilități de dribling, dar și pentru perspicacitatea de a învinge
Cristiano Ronaldo () [Corola-website/Science/309851_a_311180]
-
copiilor români care împreună cu părinții lor sunt stabiliți în afara țării și își pierd identitatea națională. Deocamdată, Guvernul României a luat în discuție proprunerile inițiate de Mereuță.Ca politician liberal, a fost un apropiat al lui Theodor Stolojan,devenind dezamăgit de oportunismul acestuia, după declanșarea crizei liberale din decembrie 2006 -prin așa numita Platformă liberală inițiată de Stolojan și Valeriu Stoica-, Mereuță fiind un adept al unității și stabilității Partidului Național Liberal.După această criză, Mereuță continua lupta pentru stabilitatea locală a
Mircea Gheorghe Mereuță () [Corola-website/Science/305346_a_306675]
-
folosul obezilor nevrotice ale averii." [...] Se distanțează de gândirism chiar în anii '30, de îndată ce îl percepe ca rezervor pentru ideologia extremei drepte, iar socialismul și comunismul nu-l vor atrage în turbulența lor atunci când ajung la putere. Liber de orice oportunism, Sandu Tudor se desparte de ideologii, în momentul când le vede preschimbate în idoli avizi de jertfe. (Biblia Și Sacrul În Literatură). În 1942 este arestat de Siguranță (serviciul secret burghez) împreună cu alți scriitori de stânga și trimis în pușcăria
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
În națiunile ocupate de Puterile Axei, unii cetățeni, condus de naționalism, ură etnică, anticomunism, antisemitism sau oportunism, cu bună știință s-au implicat într-o colaborare cu Puterile Axei în timpul celui de al doilea război mondial. Unii dintre acești colaboraționiști au comis undele dintre cele mai grave crime și atrocități ale Holocaustului. Colaborarea a variat de la îndemnuri
Colaborarea cu Puterile Axei în timpul celui de al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320399_a_321728]
-
optimist sau unul distopic, lumea viitorului imaginată de Reynolds prezintă societăți umane care nu tind spre nicio extremă, fie ea pozitivă sau negativă, ci sunt similare celor actuale prin prisma moralității sau a amestecului de cruzime și decență, corupție și oportunism, cu toate că tehnologia este mult mai avansată. Seria "Revelation Space" cuprinde șase romane, șapte nuvele și patru povestiri a căror acțiune acoperă câteva secole, din 2200 până în anul 40.000, deși majoritatea povestirilor se petrec între 2427 și 2727. În acest
Alastair Reynolds () [Corola-website/Science/323981_a_325310]
-
război a avut o atitudine vehement antifascistă, accentuată spre finele conflictului, fapt pentru care a petrecut un scurt timp de detenție în lagărul de la Târgu-Jiu. A fost acuzat de catre unii critici (Ion Coja) că a manifestat o atitudine antifascistă din oportunism. În 1945, Zaharia Stancu a publicat "Zile de lagăr", în care istorisește momentele petrecute în lagărul din Târgu-Jiu (1942-1943). Pentru simpatiile sale de stânga, publicistul a fost internat alături de alții, precum Victor Eftimiu, Mihai Ralea, Ion-Gheorghe Maurer, Zaharia Boilă. Printre
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
când a fost lăsat la vatră, și a continuat să susțină germanofilia lui Constantin Stere. Călinescu îi vede pe Sadoveanu și pe Stere ca principalii ideologi ai "Viața Românească", menționând că el a fost totuși „notoriu cunoscut pentru inconsecvență și oportunismul lui.” A mai scris că și Sadoveanu și Stere erau împotriva minorităților etnice, în special membrii ai comunității evreiești, pe care îi considera exploatatori, dar că, în calitate de umaniști, au avut o formă de „simpatie umană” față de evrei și străini luați
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
lumii!”" După Bătălia de la Mohács (1526), Regatul Ungariei a fost destrămat. S-a produs un dezechilibru ce asigura statutul politic al Țării Românești pe plan internațional. Conflictul de interese dintre Ungaria și Imperiul Otoman asigura domnitorilor posibilitatea de oscilare și oportunism politic. Însă, între 1526 și 1538 , otomanii au impus un nou regim în Țările Române. Politică externă era în conformitate cu directivele otomane. Unii domnitori au optat însă pentru alianțe cu puterile creștine și s-au raliat frontului antiotoman. În Ungaria, după
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
diferitele tabere, numeroși lideri militari și aventurieri profitau de prăbușirea autorității în Rusia pentru a jefui, masacra, și a se proclama conducători ale unor teritorii mai mult sau mai puțin extinse. Alții s-au angajat în forțele armate regulate din oportunism. Atamanul Grigoriev a constituit o bandă formată din soldați și mercenari, care s-a pus succesiv în slujba lui Simon Petliura, Armatei Roșie și Armatei Albe, fără a renunța în niciun moment la masacre și jafuri. Grigoriev avea să sfârșească
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Mussolini putea să îl impulsioneze pe Hitler să atace URSS-ul, inamicul comun atât al lui Churchill cât și al lui Mussolini”. La început, intrarea în război a fost în mod clar o acțiune care ar putea fi caracterizată drept oportunism politic, care a dus la lipsa unei planificări coerente, care nu a luat în calcul posibilele consecințe. Mussolini era conștient de slăbiciunea militară și militară a armatelor țării sale, dar se pare că el s-a așteptat din capul locului
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]