1,823 matches
-
să aducă „teatrul războiului“ în țară), Nicolae Ionescu („Feriți-vă de a vă amesteca în certurile celor mari și puternici fiindcă acești luptători giganți pot să ne zdrobească în trânta lor“ - p. 3300), Pantazi Ghica (care îi întrerupea intempestiv pe oratori, îndeosebi pe Kogălniceanu sau, de pildă, pe Vasile Maniu care se referea în cuvântul său la situația aromânilor din Macedonia: „De ce nu ridici vocea în favoarea Transilvaniei și a Basarabiei?“ - p. 3266) ș.a. 53. „Dară faptele sunt astfel că voiți să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Este începutul marii campanii politice care se va sfârși cu răsturnarea lui Lascăr Catargiu și a regimului conservator, pentru ca să dea României guvernarea liberală cea de 12 ani. Sala Bossel e plină de public, mai ales de tineret școlar. Un singur orator a vorbit: Nicolae Fleva. Înfățișare extrem de simpatică, statură proporționată, figură brună, încadrată de barbă neagră, bărbat frumos în toată puterea cuvântului. Are glasul cald, insinuant, are un timbru pe care natura nu l-a cheltuit cu prea mulți. Una din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
asociațiunei 4 conferințe. Primul a vorbit d. Becescu asupra " Microbilor sociali ", conferința publicată în foiletonul "Cronicei" și ținută prin mai multe localități din țară. A doua óră, vorbesce d. Stoikitzoiu asupra trebuinței de a se solidariza toți românii de aci. Oratorul s'a produs în așa de calde și emoționante cuvinte, încât a produs asistenței adevărate momente de fericire. În altă ședința, iarăși d. Stoikitzoiu și-a desvoltat conferință să bine documentata asupra operilor lui Shakespeare, insistând că început al unei
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
fost succesorul lui Gheorghiu-Dej la șefia Partidului Comunist Român? De ce ne batem noi capul, astăzi, cu asemenea lucruri? Latinii, prin vocea lui Cicero, ar fi răspuns: Historia, magistra vitae. Cu mici rezerve față de formula prea sigură de sine a marelui orator, cred totuși, și eu, că istoria poate fi o sursă de asemenea Învățături, de imagini și priveliști dătătoare de sens, pentru noi și pentru lumea În care trăim. Atâta vreme cât noi Înșine, ca și prezentul În care trăim, am fost produși
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
magnetică), discursul rostit a fost cu siguranță foarte apropiat de textul transcris ulterior, în așa fel încît să redea anumite aspecte ale materialității sale discursive orale necesare unei analize. Și aceasta începînd cu aplauzele, urme sonore ale intensității contactului între orator și mulțime, subliniate grafic împreună cu părțile de discurs încă acoperite de ele și așezate între paranteze drepte. Durata lor a fost precizată atunci cînd a putut fi măsurată destul de fiabil. Sînt semnalate trei tipuri de pauze: • Pauzele simple de respirație
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de respirație [/], de pertinență, dar care constituie un aspect al ritmului vorbirii. • Pauzele marcate [//] sînt indicii puternice ale ritmicității discursului imprimate de vorbitor. Astfel pot fi identificate schimbările de viteză a elocuțiunii. Ele pot fi legate și de faptul că oratorul vrea uneori să meargă pînă la capătul enunțului fără să fie întrerupt (de exemplu la § 3, la § 7 sau la sfîrșitul lui § 11). În rest, cu mici excepții, aceste pauze subliniază faptul că dimpotrivă, el poate încetini și scanda discursul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
aceste pauze subliniază faptul că dimpotrivă, el poate încetini și scanda discursul subliniind cuvinte (despărțind, de exemplu, un substantiv de adjectivul său) sau sintagme. • Pauzele lungi [///] delimitează, împreună cu aplauzele, ceea ce eu propun să se considere drept paragrafe (§ ) construite interactiv de orator și auditor (notate de la 1 la 16). Aceste pauze punctează segmentele mari de texte. Ele sînt mărcile unei ritmicități co-enunțiative uneori aleasă de oratorul care așteaptă și cheamă aplauzele, alteori provocată de întreruperile venite din mulțime. Anumite inflexiuni majore, specifice
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Pauzele lungi [///] delimitează, împreună cu aplauzele, ceea ce eu propun să se considere drept paragrafe (§ ) construite interactiv de orator și auditor (notate de la 1 la 16). Aceste pauze punctează segmentele mari de texte. Ele sînt mărcile unei ritmicități co-enunțiative uneori aleasă de oratorul care așteaptă și cheamă aplauzele, alteori provocată de întreruperile venite din mulțime. Anumite inflexiuni majore, specifice tonului vocii generalului de Gaulle, sînt semnalate prin majuscule subliniate care indică, pe cît posibil, fonemul sau grupul de foneme pe care îl accentuează
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
anumite implicații), atunci nivelurile lingvistice în care principiul echivalenței se manifestă în modul cel mai evident sînt nivelurile "superficiale" (fonetic, fonologic, morfologic, sintactic "de suprafață"). (1981: 6) Jakobson nu cantona funcția poetică-autotelică în vers și în proză poetică: "Discursul unui orator, conversația cotidiană, articolele de ziar, publicitatea, tratatele științifice, toate aceste activități pot ține cont de considerentele estetice, să activeze funcția estetică, iar cuvintele sînt adesea folosite în sine și pentru sine, și nu numai pur și simplu ca procedee referențiale
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
general [...] că lucrul la care-l poftești pe alocutar este benefic pentru el. (1988: 183) Așadar acest act directiv se deschide spre acțiunea de deliberare a destinatarului: lui îi revine decizia de a accepta sau nu să dea curs "invitației". Oratorul se mulțumește să-i propună să aleagă ce crede el că este mai bine pentru sine și pentru Națiune. Întregul gen discursiv al afișului ține de acest act directiv particular. În schimb, atenuarea actului directiv prin invitație este însoțită de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
peisaj), de timp (cronografie), de animale și plante. Montajul în paralel (descrieri consecutive sau alternative, fondate pe asemănare sau opoziție) este una din tehnicile recomandate, împreună cu hipotipoza (expunerea vie a obiectului, adus în prezent și însuflețit prin munca stilistică a oratorului sau a scriitorului) și tabloul (punere în situație, regrupare în jurul unui motiv sau personaj principal) (Adam 1993). Pentru a ieși din această situație, P. Hamon a propus în domeniul poeticii literare o teorie generală a ceea ce el definește drept "efect
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ordin pragmatic au fost dictate de către Cicero și reluate în articolul "Povestirea" din Enciclopedie: regula conciziei (legea economiei), regula clarității și regula verosimilului. Lucrările clasice adaugă la aceasta, în general, o lege pragmatică de interes: "Narațiunea va deveni interesantă dacă oratorul, care vorbește pentru a fi ascultat, și autorul, care scrie pentru a fi citit, știu să captiveze auditorul și cititorul, fie distrându-l, fie instruindu-l, fie emoționându-l, adică adresându-i-se imaginației, inteligenței și inimii." Putem acum să
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
1967, 1972), în ceea ce privește propozițiile evaluative: "Astfel, orice enunț (discurs, conferință etc.) este conceput în funcție de un auditor, adică de posibilitățile sale de înțelegere și de a da un răspuns nu un răspuns imediat, bineînțeles, deoarece nu se cuvine să întrerupem un orator sau un conferențiar cu observațiile noastre personale, ci, în funcție de acordul său, de refuz sau, altfel spus de percepția evaluativă a auditorului, pe scurt, în funcție de auditorul celor enunțate" (Todorov, 1981: 292). Naratologia modernă a avut nevoie de mult timp pentru a
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Ch. Perelman și L. Olbrecht-Tyteca prevedeau totuși: Unii vor pretinde că, de cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, recursul la argumentație nu este decât o eschivare. Nu ar reprezenta decât o aparență a dezbaterii argumentative, fie prin faptul că oratorul impune auditorului obligația de a asculta, fie că acesta din urmă se mulțumește prin a construi un simulacru: atât într-un caz, cât și în celălalt, argumentația nu ar fi decât un artificiu, acordul obținut ar fi doar o formă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sintetizează și rezumă această tradiție, consacrând câteva zeci de pagini din Traité genéral des figures du discours autres que les Tropes (1821) "figurilor de gândire dezvoltate" și "diferitelor tipuri de descriere": TOPOGRAFIA (un fel de descriere aflată atât în slujba oratorului, cât și în cea a naratorului, are "drept obiect un loc oarecare, o vale, un munte, un oraș, un sat, o casă, un templu, o grotă, o grădină, o livadă, o pădure etc."), CRONO-GRAFIA (descrierea stării vremii, a unei perioade
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
se impune cu adevărat. 3. Cel care explică se află în situația de a explica. Aceasta înseamnă că interlocutorul trebuie să-și cunoască competențele cognitive care se impun. Trebuie să fie neutru și dezinteresat. Cu siguranță, o explicație poate servi oratorului. El poate uza de aceasta pentru a argumenta și, în mod special, pentru a-și mări ceea ce Bourdieu numește "capitalul de autoritate". Însă datoria lui este de a fi obiectiv prin ceea ce explică. (1981 b: 9-10) 3. Prototipul secvenței explicative
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
eu locutor și un eu auditor." (1974: 85). Într-o structură dialogală, vocile interlocutorilor își răspund, intervențiile se succed, păstrând totuși un caracter de autonomie, așa cum observă Voloșinov: Enunțurile foarte dezvoltate, cu toate că reprezintă producția unui interlocutor de exemplu: discursul unui orator, cursul unui profesor, monologul unui actor, reflecțiile unei singure persoane spuse cu glas tare sunt monologice doare prin forma lor exterioară, însă prin structura semantică și stilistică, ele sunt, în esență dialogice.( Citat din Todorov 1981: 292) Dialogul, ca formă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Exemplu : "Ea un înger ce se roagăEl un demon ce visează; Ea o inimă de aur - El un suflet apostat.” ( M. Eminescu -Înger și demon ) Apostrofa este o figură de stil (folosită în retorică și în creația literară) prin care oratorul sau autorul își întrerupe firul expunerii pentru ca, stăpânit de un sentiment puternic, să se adreseze unor ființe sau lucruri personificate, cu o întrebare, cu o exclamație ori cu o afirmație sentențioasă. Exemplu: "Dar de ne-om prăpădi cu toții, Tu, Oltule
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
De uita beata. De uita beata Cartea a VII‑a, cea care ne interesează în mod deosebit, are drept scop „să acopere și să înfrumusețeze” edificiul religios creștin, ridicat până în acest punct: „Prea bine, am pus temelia, așa cum spune marele orator. Nu am așezat însă numai temelia solidă și capabilă să susțină întreaga construcție, ci, cu pietre mari și rezistente, am ridicat aproape întreg edificiul, până în vârf. Acum nu ne rămâne - muncă mult mai ușoară - decât să așezăm acoperișul și ornamentele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
redimus ad difficultatem quaestionis („Dacă deci ei au ieșit din mijlocul nostru, sunt anticriști; dacă sunt anticriști, sunt mincinoși; dacă sunt mincinoși, tăgăduiesc că Isus este Cristos. Iată‑ne din nou în punctul critic al problemei”) (3, 8). Până aici oratorul nu a făcut decât să creeze suspans. Brusc însă el exclamă, ușor teatral: Quiescat paululum lingua, uitam interroga („Să tacă limba, să vorbească viața!”) (3, 8). Prin aceste cuvinte raționamentul este deplasat într‑un registru total diferit. Părăsind cadrul ecleziologic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Hermogenes, Longinus și Aristotel. Într-adevăr, discuția despre oratorie se potrivește cu stilul clar (care a fost cerut de nimeni altul decât Preotul Sprat la întemeierea Societății Regale, în secolul precedent), la fel ca și stilul "inferior" neoclasicist 89. Astfel, oratorii au încercat să impună schimbări în modelele neoclasiciste în privința stilului scrierii. Nici în privința limbilor moderne, limba engleză nu o ducea prea bine. Tratatul menționează despre Chaucer că "oricine îl examinează, va observa diferența uriașă dintre el și prezent, care se
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
stanțe”: „Singurul meu bun e memoria, / o memorie de optsprezece carate, / [...] N-am să uit niciodată nimic...” Reamintindu-și secvențe aspre și dureroase din adolescența sa și a prietenilor săi, vârstă așezată sub semnul privațiunilor, se închipuie martor și „crunt orator al veacului de zgură”: „Vieți risipite, vă păstrez cenușa/ Fierbinte-n pumnii mei ca într-o vatră” (Ceea ce nu se uită, datată martie-august 1944). Prima etapă a poeziei lui J. se resimțise de influențe multiple, de la medievalismul gotic al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
s-a angajat într-o carieră politică pusă sub semnul republicanismului moderat, apoi s-a "convertit" la socialism în 1892, în special grație influenței lui Lucien Herr. Socialismul reprezintă pentru el extinderea și triumful idealurilor republicane enunțate de Revoluția franceză. Orator fără pereche, om politic excepțional, prestigiul său este demn de luat în considerare, nu numai în cadrul mișcării socialiste; el este singurul în măsură să facă sinteza diverselor curente care, începînd cu congresul de unificare din 1905, coabitează în sînul SFIO
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de logică aceste manifestări. Pe de altă parte, putem confrunta derivațiile cu realitatea experimentală, pentru a marca distanța față de reprezentația pe care o dau actorii despre lume și lumea așa cum este ea efectiv [...]. Dacă ascultăm într-o adunare publică un orator ce afirmă că morala universală interzice execuția unui condamnat la moarte, putem studia discursul lui în raport cu logica și putem vedea în ce măsură frazele înlănțuite se succed în mod necesar; putem confrunta acest discurs, adică ideologia moralei universale, cu lumea așa cum este
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unui condamnat la moarte, putem studia discursul lui în raport cu logica și putem vedea în ce măsură frazele înlănțuite se succed în mod necesar; putem confrunta acest discurs, adică ideologia moralei universale, cu lumea așa cum este ea; în sfârșit, îl putem asmuta pe orator și ne putem întreba de ce cuvintele sale au o valoare persuasivă asupra auditoriului. Studiul sociologic încearcă să afle cum utilizează oamenii procedeele psihologice, logice sau pseudologice, pentru a-i putea antrena și pe alți oameni. Raymond Aron, Les Étapes de la
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]