2,674 matches
-
Bloomington. În afara Mariei, prietenii mei sunt atinși de aripi negre. Nick se duce încet, încă discret, în metastază. Pauline îl însoțește la întâlnirile cu prietenii de care uneori ne e teamă că sunt finale. Adriana își tace durerea de mamă orfană și disperarea de zisa repetată a lui Matei, tatăl orfan: „Nu am de ce mai trăi, gata, e destul!”. Cristina suferă pentru I. Și I, suferă de tensiuni și incertitudini. Nu știe dacă mai poate fi primită la un program anti-body
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nick se duce încet, încă discret, în metastază. Pauline îl însoțește la întâlnirile cu prietenii de care uneori ne e teamă că sunt finale. Adriana își tace durerea de mamă orfană și disperarea de zisa repetată a lui Matei, tatăl orfan: „Nu am de ce mai trăi, gata, e destul!”. Cristina suferă pentru I. Și I, suferă de tensiuni și incertitudini. Nu știe dacă mai poate fi primită la un program anti-body... iar eu o plimb după grâu, spirulină, după semințe, crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
năravurile lor, și ei îl purtau printre vite și-i lămureau toate. Apoi îi întrebă și pe ei cum îi chiamă, și unde li-s părinții. - Unii aveau tată și mamă la bordeie; alții erau veniți din sate depărtate, copii orfani rătăciți în lume după o bucățică de pâne. Niță Lepădatu îi întreba cu blândeță, și, ascultându-le glasurile, se gândea la locurile nouă în care a intrat și la viața pe care i-o ascundea viitorul. Trecu brumărelul tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au fost trecut și nana Floarea s-a întors în bună stare, cu badea Toma - și fără prunc. Țâncului îi găsise în satul Anei o mamă care primise, lângă al său, tot de atâta vârstă, și pe cel străin și orfan. Cum i l-am pus în brațe, cum a căutat dreptul lui, vorbea nana Floarea tare, ca să audă nu numai Traian și Onu, ci și bolnavul. Bolnavul stătea cu fața în sus, în patul rămas pustiu, și părea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe plâns, rezemată de umărul meu. Cu toate astea, nu eram supărată pe ea, pentru că aceleași imagini care o înspăimântau îmi bântuiau și mie mintea, și când eram trează, și când visam, iar în privința asta eram ca două surori, deja orfane ale aceluiași oraș aflat pe moarte. Ne tânguiam astfel când am auzit pasul tatălui tău care se întorcea. L-am chemat din iatac și, în vreme ce el urca treptele, mi-am șters obrajii cu poalele rochiei pe când Sara își acoperea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un mormânt poate fi mai important decât altul? — Bine, Îți explic după oră, zice profesorul și-și continuă lecția. În timp ce vorbește, gândul lui are timp să examineze și adevărata problemă ridicată de Zare. E adevărat, Își spune el, acești copii orfani au fost aduși aici din toate colțurile țării. Cei mai mulți dintre ei au pierdut orice speranță de a-și mai găsi părinții sau alte rude. Unii dintre ei nu vor mai găsi niciodată nici măcar mormintele acestora. Dacă eu am rostit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Prin ce fel de imagini aduse pe ecranul din fața unor spectatori normali ar putea fi făcute de Înțeles aceste poveși și sentimentele cu care le Însoțea Grințu? Despre Popescu, supranumit Meșteru, Grințu aflase târziu că e și el dintre copiii orfani. Se Îmbrăca Îngrijit și cu gust, avea haine de Îmbrăcat În lipsa uniformei și tot felul de obiecte personale care nu puteau fi cumpărate cu banii de la Leagăn. Spunea că se duce vara și muncește cu calul și cu țapina În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
an În urmă fuseseră distruse din cauza invaziei otomane. Era un semn că oamenii care porniseră atunci În pribegie au sprijinul și recunoștința domnească pentru sacrificiul lor. Era și un prilej de a vedea satele renăscute și de a Îmbărbăta copiii orfani și văduvele celor căzuți la Vaslui. Acestor „semne” li se adăugau o seamă de scaune de judecată care nu se puteau ține decât În prezența domnitorului și care fuseseră mereu amânate pe parcursul verii. Nu În ultimul rând, călătoria până la hotarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru fiu (Ochi de urs). 6) Epitrop - Fiul vornicului Iordache și al vornicesei Smar anda, doctor în drept la Paris, spirit rafinat, cititor de cărț i rare (Locul unde nu s‐ a întâmplat nimic) - Ana Tulbure. 7) Tudorița Nechita - Fata orfană, crescută de unchiul ei, Andrieș Lunceanu. Tatăl muri într‐un accident cu cai, iar mama nu i‐a supraviețuit decât puțină vreme (Floare ofilită). 8) Apare Parasch iva! - Fiica Mariei Bălteanu și sora lui Traian, studentă la litere ; prietenele mamei
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
obiecție îndreptată în primul rând spre Katsuie. Deși pozițiile celorlalți generali nu erau exprimate prin viu grai, aceștia păreau să fie influențați de opiniile Hideyoshi, dându-i dreptate, în sinea lor. Chiar înainte de consfătuire, generalii văzuseră chipul neputincios al fiului orfan al lui Nobutada, și toți aveau copii acasă. Erau samurai, o cale în care omul putea fi viu azi, dar nu știa niciodată ce-i rezerva ziua de mâine. În timp ce fiecare dintre ei privea înduioșătoarea făptură a lui Samboshi, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Castelul Osaka, până să se dezmeticească ea, Hideyoshi avea una și în fortăreața a doua și alta în a treia. Era greu de crezut, dar Hideyoshi, la înapoierea sa triumfală din asediul de la miazănoapte, le adusese pe cele trei fiice orfane ale lui Asai Nagamasa și le creștea, cu drag, în fortăreața a doua. Pe doamnele care o serveau pe Nene - adevărata soție a lui Hideyoshi, la urma urmei - le îndurera că sora cea mare, Chacha, era chiar mai frumoasă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asta jegoasă - de a termina cu ea înainte de a se îmbolnăvi - îl stimulaseră să le ignore în acel moment. Printre altele, chiar și semnătura mâzgălită de Wilt, atunci când era studiată mai de aproape, aducea suspect de bine cu ceva gen Orfanul Cerșetor, iar sub ea era adăugat un QNED, despre care lui Flint îi trecu prin cap ideea ticăloasă că ar însemna „Quod Non Erat Demonstrandum”. Și, în orice caz, erau mult prea multe referiri la porci pentru gustul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și trimise după Wilt. — Cum merge treaba? întrebă Wilt când sosi în fața lui. Ați avut ceva baftă cu crenvurștii? Desigur, vă puteți încerca oricând norocul și cu sângereții... — Wilt, îl întrerupse inspectorul, de ce ți-ai semnat declarația cu numele de Orfanul Cerșetor? Wilt se așeză. — Așadar, până la urmă ați observat, așa-i? Extrem de remarcabil din partea dumneavoastră, trebuie să recunosc. — Te-am întrebat ceva! — Da, ce-i drept, m-ați întrebat, răspunse Wilt. Hai să zicem că m-am gândit cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Atât, doar atât, noblețea ultimilor bolnavi în stare a înregistra dereglajul lumii, ruptura și scrâșnetele ignorate de cei ce se spetesc să întrețină ritmul comediei care își tot caută finalul. Iar amicul Marga își pierde vremea cu bieții de noi, orfani schizofrenici pe planeta schizofrenică. Dacă se gândea bine, el, schizofrenicul orfan Tolea avea aproape aceeași vârstă cu Domnul Marcu Vancea, pe care Marele Scenarist din ceruri îl gonise, în urmă cu 40 de ani, într-o noapte de primăvară, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e prea târziu. Fata nu este vândută trupei de operă, așa cum pretinde mai târziu. Fuge de acasă și se pune în slujba unei trupe locale. Imploră să fie acceptată. E frumoasă, deja o tânără femeie, deja atrăgătoare. Susține că e orfană. Fuge înainte ca bunicii să aibă ocazia să o dezmoștenească. Ăsta devine un model repetitiv în viața ei. Cu soții și cu iubiții, ea este cea care ia inițiativa. Părăsește înainte de a fi părăsită. Fata devine novice. În timp ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
redeveni iubitul ei și numai al ei, că lucrurile se vor îndrepta. Dar nu se mai îndreptaseră niciodată. Trăia într-un coșmar prelins an după an, devenit tot mai adânc și întunecat. Și nu îndrăznea să se plângă nimănui. Era orfană. Nu avea prieteni. Și apoi atâta lucru apucase și ea să învețe: că mai curând este crezut bărbatul care se vaită din nimic decât femeia care îndură o adevărată dramă. Norocul ei fusese că, în cele din urmă, Alecu ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se sting focurile!”. Era un obicei. În zorii zilei de 9 martie, înainte de a gusta din mucenicii pregătiți pentru pomenirea celor patruzeci de martiri creștini din Sevastia, săreau toți ai casei peste focuri. Din păcate, copilăria ei durase puțin. Rămăsese orfană, se măritase cu Alecu și, cât timp fusese împreună cu soțul ei, aproape că uitase de acest obicei. El nu-i împărtășea bucuria primenirii de la începutul primăverii. O găsea păgână și barbară. Nu-i făcea nici o plăcere să se scoale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aștept. Că ea nu mai poa-te, nu mai poa-te deloc, deloc; că ea a alergat foarte mult după mine, că pe ea o dor foarte tare picioarele ei. Îmi strigă că să mă opresc - aud eu? Fiindcă-i ea-i orfană, pe tată-său l-au ridicat Rușii, astă-iarnă - parcă numai pe tată-său, astă-iarnă. Și că să stau oleacă, are ea ceva să-mi spuie mie. Ceva important de tot. Nu-i răspund și mă opresc, deși am Încetinit pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
băieții-mari trebuie să le conducă pe fetele-mici acasă. Că chiar dacă are mai mulți ani decât mine, eu sunt băiatul, cel cu-forță nu ca ea, fată-mică și fără-forță. Așa că băieții-mari să facă tot ce-i roagă fetițele: și triste și orfane, săracele... Când vede că mă uit la ea, zice că ea Îmi dă mie păpușa ei cea mijlocie; atunci cartea-mare pe care tocmai o citește... Cum, care carte-mare - capodopera! Nu știe ce-i aceea, dar așa i-a spus mamițica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tot, o operă; cu cap. Cum, nu vreau nici păpușa, nici opera-cu? Dar ce vreau? - Să mor! Mă duc În pădure și vin Rușii și mă mănâncă - și gata! Ea plânge. Că ea nu vrea mâncată. Că ea e orfană și vrea acasă, la mamițica ei. Și la surioara ei cea dragă! - Și la abricoasele tale!, zic. Ea face pe neștiutoarea: - Ce-i cu abricoasele? N-am chef de discuții cu copiii mici. O ocolesc și o iau Încolo, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
umblu, țanțoș, prin sat, cu coatele Îndepărtate - ca să se vadă bine de tot cămașa de parașută... Dar de unde? Cine să-i aducă mamei mătasea - să zicem că ar accepta-o? Noi n-avem bărbat În casă, mama-i văduvă, eu orfan: pe tata l-au ridicat Rușii acum aproape trei ani de zile, am și uitat cum miroase tata. Adevărat, de prin primăvară, știu că nu sunt orfănel chiar cu totul; că tata e În viață, trăiește. Într-un lagăr. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rămâneau să fie legumite de ceilalți salariați ai școlii și de către copii. Ceva de ochii lumii, o mânjeală, acolo, trebuia să le rămână și copiilor. Că doar cum se numeau acareturile alea din camioane, dacă nu ajutoare umanitare pentru copii. Orfanii, vezi, cei mai oropsiți dintre oropsiții regimului Ceaușescu, dintre care chiar unii de aici, din școală, au fost omorâți la Revoluție. Copiii noștri, mă rog, ai statului, ai tuturor și ai nimănui, cu eroi-martiri printre ei, așa că n-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea, este foarte important, ce îți place să faci de una singură, fără nici o legătură cu familia ta, fără vreo legătură cu altă persoană în afară de tine însăți, iar întrebarea ei îmi trezește un sentiment de tristețe, parcă aș fi o orfană bătrână căreia i se amintește că a avut odată părinți. Ce îți plăcea să faci când erai copil, încearcă ea să mă ajute, iar eu fac un efort să îmi amintesc, răsfoiesc albumul cu fotografii îngălbenite dinăuntrul meu, Udi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
jos păsărele din metal, dar bineînțeles că ele nu erau acolo. Am văzut-o, în schimb, pe Naoko la picioarele patului, stând nemișcată și singură, cu ochii ațintiți pe fereastră. Ședea cu genunchii la gur\ și arăta ca un copil orfan. Am întins mâna după ceasul pe care-l pusesem lângă pernă, dar nu era unde știam eu că trebuie să fie. După cum bătea lumina în cameră, mi-am imaginat că ar fi ora două sau trei. Mi s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
complet imprevizibil. În bine, dar, mai ales, în rău! Părăsit iar, tradus pe față, regresat sub condiția unui paria, cu privirea umedă, Vieme se ghemuiește și se-nchircește iar, la marginea patului, suduind și scâncind încetișor, zgribulit. Ca un câine orfan... Fă cărțile, Frate! Hai! Ardem un poker! își freacă Dănuț palmele. Boss, lasă smiorcăiala, șamane și vino și tu, a treia mână. Treci aici, Masturbici! Treci la ședință. Nu fii manevralgiu, că n-are rost. Să-ți fie lecție! "Să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]