2,158 matches
-
mădular optzecist, în fapt - nu a fost educat să conducă (adică să primească informații, să analizeze și să decidă), ci să se supună. Să supraviețuiască. Nu să trăiască. Să vadă și să asculte, nu să programeze, să inițieze și să orga nizeze. „Voi sunteți băieți deștepți.Vedeți-vă de cultură, de cărțile voastre, și lăsați mizeria politică pentru cei educați să o practice.“ Când am vrut și eu, prin 1987, să-mi depășesc întru politichie marginile țarcului doxologic, urmare a unei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dumineca, scene din Biblie. Nu lipsesc nici camerele video. Hală industrială, sală de teatru, studiou de televiziune, orice poate fi aici, numai loc de rugăciune nu. Nu mă impresionează nici excesul de marmură roz, nici țevile albe, care compun o orgă specială, nici, mai ales, imensul parking de-afară, unde credincioșii pot asculta slujba fără să coboare din mașini. Înțeleg nevoia de modernizare a religiei, dar est modus in rebus, vorba lui Horațiu. De data aceasta, aproape că-mi vine să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de creion și câteva însemnări pe margine, Marcian adusese programului modificările necesare. Se simțea la îndemînă și proceda liber. Cu aceeași libertate își determinase locul de dirijor. Dar cum muzica de cameră nu comportă dirijare propriu-zisă, Marcian își rezervase vioara, orga sau chiar pianul, după partiții, așa cum mai bine putea îndruma ansamblul. După un astfel de criteriu nu puteau exista vexații și audiții cu un relief enorm. Acolo unde pianul ar fi trebuit să fie făcut de ea, Elena își substituise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
al stăpânei, nu mai încercase luptă de galanterie. Intimidată de Marcian, Elena renunță la o participare muzicală efectivă. Franco, deși diletant, avea studii solide și talent recunoscut. Profesorul Rim fusese înlocuit în lipsă printr-un solo de vioară, Și la orgă, într-un recital, de însuși Marcian. Elena își făcuse socoteala că va avea poate o mică dificultate de aplanat cu Rim, dar o tranșase fără șovăire în defavoarea doctorului, care, după ce se lăsase atât de mult rugat, lipsea mereu. 229 La
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
păruse Elenei triste și ea cea dinții deschisese o pagină de acompaniament într-un ceas când era singură cu Marcian. De atunci, înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau sunete de orgă sau plângeri de arcuș discrete, reculese. Acele ecouri surprinsese plăcut pe Drăgănescu, care nu vroia monotonie și mâhnire în jurul Elenei și ar fi dorit bucuros ca și negrul mat al hainelor ei să fie suprimat, dacă eticheta ar fi îngăduit
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
conversație, Elena își amintise de un recital minunat din Bach auzit pe timpuri la Varșovia. Firește că Marcian cunoștea bucata. Elenei i se păruse că erau instrumente minunate și noi. Marcian o asigura că erau numai voci, cu sau fără orgă, care dau acea impresie. într-o seară, la el acasă, Marcian socotise durata exactă a concertului Bach. Se întrebase de era destul de lung pentru importanța de care era înconjurat. Fusese decis ca intrarea peste oră în sala de muzică să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și lin. Așa asculta azi Elena defilând Preludiul, Fuga, Concertul, Oratoriul. Nu-și dete seama de momentul când coralul se substiui instrumentelor. Recunoscu bucata auzită cândva la Varșovia ca și cum în alveola urechilor se păstrase memoria melodioasă și acum se deștepta: orga era o pedală și o clapă unică, pe care Marcian netezea unitatea vocilor. Cum în auditoriu circula un murmur de admirație, Elena se uită în jur, mirată că și ceilalți se bucură. Știa că n-a răsturnat nimic din cochiliile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ulița, Zeida se opri cu dezaprobare : - Tobâchi ?! Asta de-acuma nu-i bini ! mai bini vii cu Zeida ca să-nveți himiș... Leonaș scoase limba. Dintr-o dată, cei doi bătrâni începură a hărhăti cu spor. Lângă boiangeria lui Simca Rotner, cu spatele la orgile lui din ceară roz și ceară albastră, Aizic, lumânărarul, ședea după tarabă puțind a usturoi. Privea răbdător la îmbulzeala de peste drum unde negoțul de oale al lui Iuju Șafer era înfloritor. Gălăgioase și pline de pretenții, niște țărănci ciocăneau vasele
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dreptul lor; Îl urmări cu privirea În timp ce Înainta spre altar. „Băiatul tău o să ajungă episcop“, Îi spuse lui Susan și ea Își mișcă buzele ca și cum ar fi strigat: poc, amenințîndu-l cu mîna În chip de pistol. Răsunară primele acorduri de orgă, cei din cor, În haine roșii de ministranți, Își Înălțară privirile și, aducîndu-și aminte, poate, de prima lor Împărtășanie, adoptară o ținută gravă, pregătindu-se să cînte; Susan Îngenunche și Juan Lucas rămase În picioare, lîngă ea, la fel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și că trebuise să ia multe calmante. Bobby ieși țipînd că voia să aibă lumină peste cinci minute și că pe băiatul electricianului Îl bate cînd vrea și unde vrea. Cam pe la șase jumătate apăru camionul orchestrei, aducînd pianul și orga. De la o fereastră de sus, Julius văzu cum transportă pianul spre interiorul palatului și coborî În fugă să vadă dacă era cu adevărat la fel cu cel la care cînta măicuța Mary Agnes. De Îndată ce-l lăsară jos În colțul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cheltuiască cu Sonia banii din pușculița lui Julius, se Întoarse și intră tot pe unde ieșise, gîndindu-se că pe băiatul electricianului Îl bătea cînd voia și unde voia. „Și pe ăștia“, Își spuse, trecând pe lîngă trei lucrători care cărau orga orchestrei. În clipa aceea sună telefonul. Bobby dădu fuga să răspundă, ar fi putut fi un coleg de clasă care voia să-l Întrebe ceva. — Cine e? Julius? — Nu. Bobby. — Am sunat ca să te felicit pentru serbarea de absolvire... — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Țanțoșa. Nu era o idee rea: așa, pe Întuneric, lipiți de fereastra asta, În spatele orchestrei, puteau să se bucure de spectacol cît pofteau, fără să fie văzuți din patio. O oră mai tîrziu, maestrul Lobo cînta melodii foarte line la orgă, În timp ce lumea stătea la masă, „Du-te să mănînci cu mămica și tăticu“, Îi spuse Țanțoșa lui Julius, Julius ieși din ascunzătoare și trecu nu departe de mese, În drum spre grupul format din Susan, Juan Lucas. Luis Martin Romero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
După desert a Început partea cea mai frumoasă. Era de ajuns să-i vezi pe cei nouă profesori mișcîndu-se ca niște apucați, iar pe maestrul Lobo dirijând orchestra și În același timp cîntînd cu multă Îndemînare la pian sau la orgă. Andy Latino nu mai cînta; pierdut printre profesori, Îi Îndemna cu strigăte cubaneze și, din cînd În cînd, se apropia de microfon ca să cînte un refren. Dansatorii proști au băgat-o pe mînecă. CÎteva fete au Început să se plictisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe scaunele lor. Se vedeau mîini Înlănțuite pe deasupra meselor, pe altele le puteai bănui Înlănțuite pe sub mese. Andy Latino și cei nouă profesori sorbeau Încet din paharele de bere pe care le adusese Abraham, În timp ce maestrul Lobo se așeza la orgă ca să le cînte din nou melodii line și fotografii profitară de ocazie ca să facă poze cu fiecare pereche În parte. A trecut o bună bucată de vreme pînă cînd muzica s-a oprit de tot. La Început Julius crezu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd muzica s-a oprit de tot. La Început Julius crezu că o să poată dormi. Nu mai voia să stea la petrecere, fusese foarte veselă la Început, dar pe urmă Întotdeauna se Întîmplă și lucruri triste. Crezu că muzica de orgă anunța sfîrșitul și că, așa lin cum se auzea, o să-l ajute să adoarmă. Dar deodată, acolo jos, maestrul Lobo Începu să imprime iarăși ritm petrecerii și rînd pe rînd au intrat și celelalte instrumente, acum se auzea trompeta, dansați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nega această posibilitate. Nimeni nu cunoștea creierul atât de bine încât să spună ce auzea sau nu fratele ei. Se simțea la fel ca în copilărie, când îl culca în timp ce părinții lor erau ocupați să lălăie imnuri de coloniști pe lângă orga Hammond a vecinilor lor, înainte de primul lor faliment, care pusese capăt vieții lor sociale. Karin jucând rolul de doică de la vârsta cea mai fragedă, câștigându-și cei doi dolari pentru că-și ajutase fratele să supraviețuiască încă o noapte. Markie făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Înfierbînți - cînd te scoli dimineața, aroma plăcută a canalului Gowanus Îți pătrunde În nări, În gură, În plămîni, În tot ceea ce faci, ce spui sau ce gîndești! Este, Îi explici, o Duhoare uriașă, un Miros simfonic, o armonie ca de orgă de miasme amețitoare, născute, amestecate și reunite din optzeci și șapte de putregaiuri diferite; și, cu o bucurie deplină și crescîndă, i le enumeri pe toate. Și regăsesc aici, Îi spui, mirosul cleiului topit și al cauciucului ars. Se contopesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Între secolele XV și XVI, capelele muzicale s-au înmulțit incluzând și complexe instrumentale și erau dotate cu statute și regulamente proprii. La început, capelele erau alcătuite numai din cantori. Ludovic al XIV-lea al Franței (1638-1715) a introdus și orga și alte instrumente, reunind în capela sa clericii, care aveau rolul de cantori, și instrumentiștii laici. Acest obicei s-a răspândit pretutindeni, cu excepția Romei. Pe lângă capelele romane, cele mai faimoase au fost cele din Milano, Florența, Napoli, Veneția, Loreto, Padova
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Des Pres, Gombert, Loyset, la patru voci, fiecare cântând un text diferit. Referitor la instrumente, nicio autorizație din partea bisericii nu a legitimat vreodată folosirea lor în liturgie. Dimpotrivă, tradiția autentică admitea doar cântecele pur textuale cântate de vocea umană. Numai orga, cu timpul, a reușit să se facă acceptată, după ce s-a purificat de orice amintire păgână. Cu toate acestea, instrumente de tot felul au invadat pretutindeni riturile. Umanistul și teologul Erasmus din Rotterdam (1466-1536) descrie foarte bine această situație: Am
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
efecte vocale care să fie în sintonie cu textul și cu sentimentele exprimate de acesta sau cu sentimentele care se doreau a fi exprimate (afectele); - influența considerabilă a stilului teatral și a celui melodramatic; - dezvoltarea autonomă a instrumentelor, fie a orgii, fie a instrumentelor de coarde și de suflat, care încep să se grupeze în complexe (consertus, concentus, ensemble ...); - invenția și aplicarea constantă a tehnicii basului continuu, în paralel cu afirmarea cântecului solistic. Prin convergența acestor elemente se realiza o muzică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu acompaniament de bas continuu. Mai amintim misele lui Francesco Cavalli (+ 1676) și compozițiile religioase, îndeosebi oratoriile, ale lui Giacomo Carissimi (+ 1674), ale lui Girolamo Frescobaldi (+ 1643), Alessandro Scarlatti (+ 1725), Angelo Corelli (+ 1713) și mulți alții. Deja în perioada renascentistă, orga era unul dintre protagoniștii principali ai muzicii liturgice. Practica de a acompania melodiile cu acest instrument in alternatim a devenit o obișnuință tot mai acceptată și reglementată. Aproape fiecare biserică era mândră de a poseda o orgă, ajunsă acum la
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în perioada renascentistă, orga era unul dintre protagoniștii principali ai muzicii liturgice. Practica de a acompania melodiile cu acest instrument in alternatim a devenit o obișnuință tot mai acceptată și reglementată. Aproape fiecare biserică era mândră de a poseda o orgă, ajunsă acum la un nivel tehnic ridicat; aceasta, prin sunetul său impunător, părea să strige victoria credinței asupra ultimelor erezii din sfera protestantă și să invite vocile umane să se asocieze cu ea. S-a născut, astfel, o literatură organistică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
se urmărească contrariul, adică trebuie să se aibă grijă, mai întâi de toate, ca textul să poată fi înțeles perfect și în mod clar”; - nu trebuie să se omită sau să se abrevieze textele oficiale din cauza compoziției muzicale; - sunt admise orga și instrumentele muzicale „negălăgioase”, cu condiția de a susține și înfrumuseța cântecul; uneori, pot fi admise și simfoniile (scurte fragmente instrumentale cu caracter religios); este condamnată, în schimb, tradiția marilor concerte instrumentale și vocale în biserici, în special în timpul Săptămânii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a sensului istoriei și a tradiției, trăsături evidente ale romantismului, a dus la formarea de scholae cantorum - după modelul celor vechi -, unde cântecul sacru și referința la modelele repertoriale istorice (cântul gregorian, polifonia Renașterii, avându-l în frunte pe Palestrina, orga și compoziția) constituiau trăsăturile noilor instituții. Asociațiile ceciliene și numeroasele scholae cantorum au înflorit în toată Europa și au fost recunoscute oficial de Sfântul Scaun. Una dintre aceste scholae cantorum este și cea de la Paris, înființată în anul 1894, în cadrul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cântul propriu al bisericii romane, este admisă polifonia și cântecul religios popular al fiecărei națiuni și se insistă asupra formării muzicale și a înființării unor instituții superioare de muzică sacră. Este recunoscut pentru prima dată în istoria bisericii catolice primatul orgii cu tuburi; celelalte instrumente sunt admise cu consimțământul autorității bisericești teritoriale competente „în măsura în care sunt sau pot fi adaptate uzului sacru, sunt adecvate demnității templului și favorizează într-adevăr edificarea credincioșilor”. O ultimă reflecție este rezervată compozitorilor care, animați de spirit
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]