3,686 matches
-
Aceștia "colectau poze cu suveniruri", pentru a le prezenta comandamentului central, la Tripoli, comentează publicația. Ora și data la care imaginile au fost realizate sunt disponibile, prin setările camerelor, lucru care permite aranjarea într-o secvență de timp a acestor orori. Imaginile cu deșertul din jur indică faptul că ar fi vorba despre o zonă cuprinsă între Ras Lanuf și Bin Jawad.
Fotografii şocante ilustrează brutalitatea trupelor lui Muammar Gaddafi () [Corola-journal/Journalistic/60839_a_62164]
-
precaritatea critică, adică interpretativă, a intervențiilor celor mai mulți dintre participanți (a căror dispersie geografică e cam localistă pentru un simpozion, totuși, național). Spectacolul e, culmea, de-a dreptul trist. Lipsiți de o viziune personală asupra lui Budai-Deleanu, aceștia par să aibă oroare de scenariile construite pe argumente, sau măcar pe presupoziții, lăsându-se purtați în schimb de mecanica banală a tipologiilor. Ion Urcan de pildă decide să scrie cu dezinvoltură despre comicul Țiganiadei, intitulându-și subcapitolele Palierul comic al epopeii: justificarea lui
Încremenirea în prejudecată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6089_a_7414]
-
să ne așezăm și aceea a fost coada pentru expoziția ”The Human Body”. Șirul de oameni începea din dreptul intrării Muzeului Țăranului Român. Până acum nu am fost la Noaptea Muzeelor pentru că am refuzat categoric să stau la coadă. Am oroare de așa ceva, chiar dacă am avut norocul să nu prind vremurile triste în care ai mei stăteau ore pentru o bucată de carne. Așadar, la ora 21:00 ne-am așezat cuminți. După doar cinci minute am avansat. După alte cinci
Noaptea Muzeelor 2013: Cât am stat la coadă pentru 40 de minute de știință pură. Povestire din mijlocul oamenilor by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64270_a_65595]
-
Și mai sunt două persoane care au contribuit la calitatea acestui dar: scenografa Corina Grămoșteanu (un fior ne trece pe șira spinării când, în spatele grupului familiei țarului, înveșmântat în alb, coboară, pe rând, lungile fâșii roșii din fundal, care anunță oroarea) și Doina Levintza, cu minunatele costume create de ea, cu adevărat regale, întru totul adecuate fiecărei epoci în parte și fiecărui personaj, uneori rivalizând prin picturalitatea lor cu adevărate tablouri în mișcare. Royal Fashion este o veste îmbucurătoare, că încă
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
a înhămat pentru a restabili adevărul în privința lui Lazarus. Și tot ziariști au fost cei care au pus Chișinăul (despre a cărui existență nu se prea auzise până la pogrom) pe harta lumii, unde a apărut brusc ca un oraș al ororii, faimă tristă, întărită de pogromul din 1905 și de masacrul de proporții considerabil mai mari, urmat de deportarea în masă a populației evreiești din iunie 1941 (ignorat în epocă, deoarece reporterii străini nu mai aveau acces acolo). Ei au descris
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
din mine, care mai crede în forța literaturii, jurnalistul din mine este disperat să tot vadă că de 20 de ani (de când practică această meserie) lumea nu se ameliorează, că fiecare zi se naște și moare aducând un surplus de oroare, că nu există progres veritabil în societate. Scriitorul are satisfacția metaforei, bucuriile sale sunt întotdeauna mari, atunci când mesajul textelor ajunge să emoționeze un public. Jurnalistul are doar satisfacția de a încerca să intepreteze puțin lumea pentru ceilalți și de a
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]
-
și cinic, îi prezintă, odată cu toată această teorie, de fapt, condiția omului modern. Lipsit de interogații existențiale, individul suprainformat îmbrățișează lentoarea plăcerii și, refuzând acțiunea, își anulează orice formă de participare la viață. Altfel spus, el nu ia atitudine în fața ororii transmise de informațiile media. Trăiește momentul artistic, pentru ca apoi să continue o viețuire kafkiană din care lipsesc dezbaterea interioară și visceralitatea adevărului. Un om-mașină, pus în scenă de o imensă fabrică mediatică. Ipostază ce amintește de Ora 25 a lui
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
nutresc față de intelectuali de valoarea unor Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici. Directorul onorific al „Dilemei vechi” a avut masochismul (iartă-mă, Andrei!) de a publica într-un editorial ceea ce citise despre el însuși pe bloguri și pe site-uri. Oroare! Atacurile, tot on-line, dacă nu greșesc, care au urmat, nu se deosebeau cu nimic, în caracterul lor suburban și mincinos, de celelalte. L-am sfătuit să nu-și mai caute cu tot dinadinsul pricini de depresie, să procedeze ca mine
Cui i-e frică de Pleșu și de Patapievici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4743_a_6068]
-
copilei orice inocență și chiar dreptul la viață? Credea că poate să se considere pe sine om suprimând umanitatea fetiței? E insuportabil. E de neuitat. Dar, mai presus de toate, misterul care conduce la crimă ne obsedează la fel ca oroarea crimei însăși”. Femei de dictator Diane Ducret continuă seria biografică în care dezvăluie viața sexuală a diverșilor dictatori de care secolul XX și, probabil, și XXI nu duc lipsă. În al doilea volum, e vorba, după cum arată și titlul - Femei
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
khmerilor roșii de Rithy Panh, despre care de asemenea am scris în această pagină, cu un articol din ziarul „Le Monde” din 17 ianuarie 1979, intitulat Cambodgia va învinge! și în care, acolo unde o lume întreagă luase act de ororile și de crimele khmerilor roșii, Badiou vedea ororile și crimele imperialiștilor americani și ale slugilor lor vietnameze. Aflat luna trecută pe platoul televiziunii France 2, Badiou declara că regretă articolul și era de acord să publice în „Le Point” din
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
asemenea am scris în această pagină, cu un articol din ziarul „Le Monde” din 17 ianuarie 1979, intitulat Cambodgia va învinge! și în care, acolo unde o lume întreagă luase act de ororile și de crimele khmerilor roșii, Badiou vedea ororile și crimele imperialiștilor americani și ale slugilor lor vietnameze. Aflat luna trecută pe platoul televiziunii France 2, Badiou declara că regretă articolul și era de acord să publice în „Le Point” din 15 martie textul retractării. „Sunt fericit să declar
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
gândirea de stânga, aceea care a proclamat victoriile comunismului asupra popoarelor pe care le-a guvernat, dar pentru victime n-are nici un singur cuvânt de spus. Singurul stângaci pe care îl citează în textul de regrete e Mao. Nici de ororile revoluției culturale să nu fi auzit, la cam tot atâtea decenii distanță câte îl despart de entuziasmul stârnit de revoluția cambodgiană? Biografia lui Chateaubriand Jean-Claude Berchet a publicat recent o nouă biografie a lui Chateaubriand (1768-1848) în 1000 de pagini
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
sale, chit că trișate și/sau furate, pentru priapismul său, dar și pentru aspectul ce-ți sugera un sex incert plantat într-o personalitate dacă nu fascinantă, cel puțin incitantă pentru o lume sugrumată de lipsa de educație și de ororile, neconștientizate, oricum, ale comunismului. Acest Robert, din familie dezlânată, cu mamă sinucigașă, numit în acte Stan, și ajuns să fie „greșit” apelat Satan, e pus în legătură simbolică, printr-una dintre mătușile care l-au crescut, cu un anume Robert
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
lectura proaspătă a volumului-interviu realizat de Radu Paraschivescu, Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian. Morala acestor dialoguri, o spun de la început, rezidă în limbaj. Nici vorbă de concluzii înțelepte sau, mai rău, înțelepțite. De astfel de lucruri, Antoaneta Ralian are oroare. Și bine că are! Căci, privind în urmă, la alte asemenea volume, se poate constata cât de puțini intelectuali de prim nivel (nu mă gândesc doar la scriitori) sunt în stare să-și reprime tentația de a da sfaturi. De
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
negru pe alb, că Moromete trăiește... drama neînțelegerii. Mintea criticului a rămas tot la cărțile simpatic sociologiste în care astfel de dumiriri sau neînțelegri se rezolvau în două sute de pagini. Și mai greu de înțeles e cazul celor care, din oroarea de realismul plat, acefal, nu mai prizează proza de observație. Cădem, atunci, în întunericul unei confuzii.” Fragmentele acestea nu au fost reținute în volum. Ele sînt însă semnificative pentru natura reactivă a prozatorului, care, așa cum am văzut în anii anteriori
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4792_a_6117]
-
neputința artei poetului; e silit ca, din toate aceste impresii, s-o aleagă pe cea mai frapantă, pentru a mă determina să mi le imaginez pe toate celelalte” (1843, 16 decembrie, tr. ns.). Pictura, după Delacroix, se sustrage limbajului, de unde oroarea sa de abstract, de perfecțiune formală pro se : „Există linii care sunt veritabili monștri: dreapta, serpentina regulată, mai ales două paralele. Când omul le instaurează, stihiile le rod. Mușchii, accidentele frâng liniile drepte (...). În schimb, câte animale se stră- duiesc
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
amănunțime evenimentele socialpolitice ale epocii 1933-1945 din Polonia, Ucraina și Bielorusia, în urma cărora au fost uciși, prin înfometare, gazare sau execuție sumară, 14 milioane de oameni. Două regimuri politice au contribuit la acest masacru depășindu-le în amploare și în oroare pe toate cele cunoscute în istorie. I-a fost dată secolului XX dezonoarea cea mai mare, în pofida existenței Societății Națiunilor Unite și a unor reglementări nevisate de politicienii secolelor trecute în materie de convenții și tratate internaționale. Shoahul, Katynul, foametea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
tablou și se delimitează cu toată convingerea de evenimentele care au pătat istoria recentă a României și care, din păcate, îi creează constant, după cum putem observa, plăcute ocazii de aducere aminte celui care nu și-a asumat nici până astăzi ororile mineriadelor”, se arată în comunicatul UNPR remis vineri NewsIn. În cest context, UNPR consideră că declarațiile făcute la adresa lui Cristian Diaconescu sunt cauzate “de o voită uitare”. “Uniunea Națională pentru Progresul României consideră că declarațiile recente ale președintelui de onoare al
UNPR: Iliescu are nostalgia parcurilor bucureştene pline de mineri () [Corola-journal/Journalistic/47236_a_48561]
-
anonimitate”, Pe vas, în port, la Patras, sau în peisajul Atenei, e sedus, în schimb, de tot ceea ce are de-a face cu forfota vieții, de tot ceea ce denotă confuzie, haos, dezordine, agitație. Mai mult decât Acropola, declară Miller, spre oroarea, probabil, a multor spirite înzestrate cu doxă, îi plac „locurile de la poalele cetății... colibele dărăpănate, harababura, eroziunea, caracterul anarhic al peisajului” (p. 40). Cuvintele anarhic/ anarhie, deopotrivă semnificat și semnificant, se pare că dețin o atracție specială pentru scriitor, de vreme ce
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
e de găsit în mitul morții și reînvierii. Despre moarte și înviere e vorba, de fapt, în cartea despre Grecia. La Micene, unde se întrerupe „marea călătorie” prin Pelopones, el coboară ca într-un infern în „acel puț odios al ororilor”, unde s-ar afla mormântul lui Agamemnon, pentru a ieși apoi în plină lumină, având sentimentul unei „viziuni pure”. „În mormântul lui Agamemnon”, consemnează Miller, „am trăit o veritabilă renaștere”. Așadar, renaștere, reînnoire, purificare, iluminare, revelație, vindecare, eliberare sau întregire
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
ani: „Înainte iubeam Franța cu o dragoste sinceră și puțintel diletantă; o iubeam ca un artist, mândru de a trăi în locul cel mai frumos din lume, pe scurt, o iubeam așa cum își iubește un tablou rama. A fost nevoie de oroarea războiului ca să iasă la iveală tot ce este filial și profund în legătura dintre mine și țara mea...” Comentariul președintelui este la înălțime: „În ziua în care nici o femeie și nici un bărbat nu vor mai fi capabili să scrie astfel
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4993_a_6318]
-
morții” (Paznicul ploii). Abstracțiile dobîndesc un înveliș trupesc, geometria avînd un „sînge fierbinte”. Cu toate acestea imaginea unui Dumnezeu care păstorește deopotrivă Binele și Răul, nu în ultimul rînd un ordonator al spasmelor biologice ce-l atrag pe autor, acordă ororilor o aură sacrală. E un Dumnezeu veterotestamentar, autor al Genezei grandioase în pofida veșmintelor Sale pătate de sînge. Purtător inclusiv al mirabililor germeni de iubire: „Și ecoul iubirii care ne încălzește pîntecele/ și pune oasele în mișcare/ e tot un rest
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
de aceea ea nu poate fi simulată. Și astfel ajung la clipa prezentă: drama autorilor contemporani e că centrul lor de greutate e prea comod ca să poată avea verosimilitate în ficțiunile pe care le scriu. De pildă, a scrie despre ororile Bărăganului stînd în fotoliu la București denotă dexteritate lexicală și nimic mai mult. Măreția pe care un astfel de autor o inspiră nu depășește pragul unui scenograf de filme. Îi admiri imaginația, dar nu-l iei în serios. Cine se
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
orbești. Omul nu-ndură/ cunoașterea. (8). Deviza lui Oedip pare să fie Vreau dreptate!/ Și adevăr, oricare-ar fi! (9), el neputând fi oprit de avertismentele Iocastei cu privire la urmările dezastruoase ale investigației sale (Adevărul tău/ e ură, e blestem, prăpăd, oroare!/ Ce vrei e-un adevăr care-i leit/ minciunii și distrugerii! - 10). Devorat de nevoia de a ști, Oedip află adevărul plătind prețul cunoașterii, orbirea, iar suferința lui va echivala cu revelația. De altfel, în creația dramatică a lui Nicolae
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
Mihai Răzvan Ungureanu a început să se îndrăgostească de imaginea sa de "intelectual erudit" și există riscul ca acesta să cadă "într-o anumită aroganță", a declarat fostul consilier prezidențial, Sebastian Lăzăroiu, pentru HotNews, atenționând că ”oamenii au în general oroare de cei care tot timpul vin cu dicționarul, de atitudinea asta de dascăl”. La ultima dezbatere televizată, la care a participat premierul Ungureanu în calitate de invitat, acesta a demonstrat că "a început să-i placă prea mult imaginea asta, de intelectual
Lui Ungureanu a început să-i placă imaginea de intelectual erudit. Află cine declară aceasta () [Corola-journal/Journalistic/45502_a_46827]