1,141 matches
-
a fi acela de „a lucra cu o bancă”, „a avea bani depuși sau credite contractate la o bancă”. Termenul englez din componența expresiei nu era cuprins, până de curând, în dicționarele noastre; banking a fost totuși înregistrat de Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) și apare cu definiția „activitate bancară” în Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI 2007) și în cea mai recentă ediție a DEX-ului (2009). În DEX, termenul are eticheta englezism și o indicație de domeniu: „financiar”; în
A face banking... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5683_a_7008]
-
Rodica Zafiu Noutățile limbajului informatic, intrate rapid în uzul curent, nu sînt doar de tip lexico-semantic (cuvinte și sensuri noi), fonetic și ortografic (pronunții și grafii nespecifice românei, eventual în curs de adaptare) ori morfologic (selecția unor desinențe de plural sau încadrarea în clase de conjugare) -, ci și sintactic: tipuri de construcții, calcuri, combinarea cu anumite prepoziții sau conjuncții etc. În momentul de
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
normelor limbii poate servi chiar și la angajare. În ghidurile practice de redactare se precizează aproape întotdeauna că un CV trebuie redactat fără greșeli, într-o limbă cît mai îngrijită (,Redactarea trebuie să fie corectă atât din punct de vedere ortografic cât și gramatical" - ubbcluj.ro/ studenti/ oportunitati-munca.htm). Se găsesc în presă sau pe internet și mărturii asupra funcționării reale și a eficienței acestor recomandări: într-un articol recent, sub titlul "Greșelile de ortografie sunt fatale", apare explicația: "O singură
Limbajul autoprezentării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10177_a_11502]
-
e de mirare că s-a răspîndit destul de repede, intrînd în uzul curent, sigla IQ (din engl. Intelligence Quotient, ,coeficient de inteligență", numele unui bine cunoscut test de inteligență și al evaluărilor indivizilor pe baza sa). Noua ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) o include în lista sa de cuvinte, ca substantiv neutru, cu pronunția de origine dar cu adaptare morfologică (IQ-ul, IQ-uri). Termenul circulă destul de mult, preluat din surse internaționale și extinzîndu-și folosirea în afara domeniului
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
i-a indicat sursele unor poezii din sumar. Despre ediția lui Xenopol din 1893, prima ediție antimaioresciană, reeditată de multe ori, este, cum apreciază dl N. Georgescu, azi "o curiozitate tipografică în editologia eminesciană datorită cronologiei arbitrare a poeziilor, sistemul ortografic folosit de editor, informațiilor cu neputință de verificat". Dar aceasta are meritul de a fi devenit ediția de masă a liricii eminesciene, editorii ieșeni frații Șaraga ajungînd să tipărească, în vreo 10 ani, aproape 15.000 de exemplare, tiraj exorbitant
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
Rodica Zafiu În ambele ediții ale Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM), din 1982 și 2005, se indică faptul că substantivul masculin nene (popular și familiar) apare în forma articulată hotărît nenea, iar la genitiv și dativ primește și articolul enclitic: lui nenea. Indicațiile normative arată că substantivul
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
gradul de asimilare; dar de fapt contează mai ales ponderea cantitativă, valoarea simbolică, poate chiar resentimentele politice ale momentului. Slavonismele par a constitui obstacolul principal: prin cantitate, înrădăcinare, autoritate culturală și religioasă, asociere cu alfabetul chirilic și deci cu disputele ortografice; grecismele sînt purtătoare de prestigiu și modă culturală, maghiarismele și germanismele apar mai ales ca "provincialisme". în diatribele contra barbarismelor, turcismele sînt doar pomenite, în enumerări, de obicei în asociere cu grecismele. Se poate observa că, în comparație cu alte purisme lingvistice
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
altminteri, nu toate cvasi-sinonimele de mai sus se pot substitui în orice context (din rațiuni semantice și stilistice, nu spunem nici deschis necontenit, nici sughiță permanent...). Adverbul încontinuu s-a fixat ca formă sudată (singura pe care o acceptă Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic - DOOM2). În 1940, Dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, Tomul I, Litera C) îl înregistra cu elementele componente încă separate grafic -în continuu ca variantă la forma adverbială fără prepoziție continuu („Am venit continuu de am aprobat", T.
„Încontinuu“ și „non-stop“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6436_a_7761]
-
rezolut: "Așadar fie Isus Cristos, fie Iisus Hristos! În nici un caz nu ar trebui acceptate combinații hibride de tipul Iisus Cristos, Isus Hristos, Isus Christos etc." Soluționarea rămânând în cele din urmă, firesc, de competența Academiei, prin viitoarea ediție a Îndreptarului ortografic... În ultimul capitol, intitulat Informații și interpretări eronate privitoare la tradiția biblică românească, sunt vizate în detaliu și argumentat, în primul rând, erorile respective din recentul Dicționar general al literaturii române, cu restabilirea, în fiecare caz, a adevărului informației sau
Cultura cuvintelor by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7154_a_8479]
-
române standard: un domeniu în care diferențele dintre practicile individuale sînt evidente, norma nu e cunoscută sau nu e respectată, incertitudinile unor utilizatori ai scrisului sînt din ce în ce mai mari. Pentru haosul punctuației românești actuale - mult mai mare, de fapt, decît cel ortografic sau al variațiilor morfologice, atît de discutate în ultima vreme în legătură cu noua ediție din DOOM - există mai multe explicații: specificul sistemului (combinația de reguli ferme cu zone de variație stilistică), lipsa unor instrumente actualizate și foarte detaliate (ghiduri și tratate
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
sistemul "mai potrivit cu temperamentul vorbirii noastre" (221). Conștiința oscilației între două modele de punctuație (romanic și germanic) se manifestă pînă mai tîrziu. Într-un îndreptar din 1933 - Gh. I. Chelaru (profesor) și Crizante Popescu (institutor), Semne de punctuațiune și semne ortografice în scrierea românească. Studiu comparativ și aprofundat pentru școlari, studenți și intelectuali, București, Cartea Românească, se compară diferite norme: "cât privește celelalte cazuri de întrebuințare, literaturile se împart în două clase bine distincte: de o parte literaturile franceză, italiană și
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
Rodica Zafiu Conform normelor în vigoare (inclusiv din ultima ediție, din 2005, a Dicționarului ortografic, ortoepic si morfologic), formele de plural feminin articulat ale adjectivului drag sunt dragile (la nominativ si acuzativ) si dragilor (la genitiv, dativ si vocativ). Norma se diferențiază astfel de uzul în care se manifestă destul de puternic preferința pentru formele feminine
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
din păcate, necunoscute nici măcar tuturor aromânilor. Dincolo de finalitatea didactică evidentă, ea ne apare ca o gramatică accesibilă publicului larg și ca un termen de referință în bibliografia de gen și mai ales pentru cercetătorul interesat de diversele compartimente ale limbii: ortografic și ortoepic, gramatical și lexical. Traversând secolele în condiții dintre cele mai vitrege, aromâna are, prin acest manual, în Europa unită, șansa de a renaște din risipa geografică și a timpului și de a-și recupera trecutul. Din această perspectivă
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
arată pe Gheo un eseist subtil (și radical), demn, de acord cu el sau nu, de respect.Radu Pavel Gheo e într-o cruciadă pe cont propriu împotriva clișeelor, a locurilor comune și obsesiilor constante ale României intelectuale, cu schizofrenia ortografică a lui â și î, confortul mitic al rezistenței prin cultură, "bolile contemporane" ale magisteriozei, imposturii și gerontocrației, perpetuarea modelelor critice, etnostereotipiile și temerile ei globaliste. "(...) Și chiu, și vai, și dă-i! Meritam și un Nobel... Și-am merita
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
Paralelă 45, 1998 - e din categoria celor care oferă multe subiecte curiozității lingviștilor; cu riscul, aproape inevitabil, ca analizele acestora să nu mai păstreze nimic din umorul textului. În cartea această, în care aproape totul se petrece la nivelul codurilor ortografice, efectul estetic al experimentelor formale mi se pare indubitabil: prin artificiul inteligent, bazat pe surpriză, inventivitate, tensiune a raportului dintre formă și sens, se obțin reliefarea, înstrăinarea, distanțarea ironică (permițînd abordarea dezinvolta a unor teme "mari"). Merită însă observată chiar
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
și sens, se obțin reliefarea, înstrăinarea, distanțarea ironică (permițînd abordarea dezinvolta a unor teme "mari"). Merită însă observată chiar relevanță pur lingvistică pe care o are asemenea formulă poetica: fie și pentru că ne face sa repunem în discuție natură convenției ortografice, presiunea normei, să ne întrebăm care inovații sînt posibile în română și de ce, si mai ales unde se află limită de la care acestea devin un simplu joc manierist, incomprehensibil, gratuit. În volumul lui Caius Dobrescu strategiile formale mi se par
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
denumit această trilogie imaginară, trilogia virgulei. Îmi place să cred că prin cartea pe care am definitivat-o acum am intrat într-o altă etapă de creație, pe care pot s-o denumesc, pornind de la aceleași considerente de natură strict ortografică, etapa punctului. Sper că această schimbare de perspectivă stilistică mă va exprima la fel de bine. A propos, cărui curent (stil/ tendință/ val) ați paria că-i aparțineți? Nu m-am gîndit la asta, dar mai mult ca probabil că nu aparțin
Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10808_a_12133]
-
dragoste, întâia noapte de război), la Hortensia Papadat-Bengescu (în Fecioarele despletite), la Gib Mihăescu (în Donna Alba) etc. După cel de-al doilea război mondial, atât bleu, cât și bleumarin sunt înregistrați în diferite îndreptare și dicționare: în Micul dicționar ortografic din 1953 și în Dicționarul ortoepic din 1956, în Dicționarul limbii române moderne (1958); în primele două se atrage atenția asupra pronunției greșite șblömarenț. Alexandru Graur, în Dicționar al greșelilor de limbă (1982) condamna pronunția șblömarenț, dar și o altă
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
se atrage atenția asupra pronunției greșite șblömarenț. Alexandru Graur, în Dicționar al greșelilor de limbă (1982) condamna pronunția șblömarenț, dar și o altă variantă, mai incultă, șblumarenț. Scrierea bleumarin și pronunțarea șblömarěnț sunt păstrate și în ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM, 2005). Între timp, contextul cultural s-a schimbat și numele de culoare a mai căpătat o formă, cât se poate de ridicolă. În internet, pe site-uri care prezintă moda vestimentară sau fac publicitate pentru diferite
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
accentuarea cuvântului ridică anumite probleme. DEX 1996 indica accentul pe silaba finală (instânt), validând astfel o diferențiere față de situația din engleză (accent pe silaba inițială: instant); accentuarea pe silaba finală este confirmată și de Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI 2007). Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM2, 2005) a decis, probabil din rațiuni etimologice, în conformitate cu observația că limba actuală preferă formele cât mai apropiate de etimon, stabilirea ca normă a accentuării pe silaba inițială. Mi se pare, totuși, că uzul e în favoarea accentului
Instant by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6406_a_7731]
-
Eurodeputatul PDL Cristian Preda critică legea privind plafonarea salariilor profesorilor, arătându-se nedumerit că Ministerul Educației a putut să elaboreze un proiect cu greșeli ortografice și cu "formule goale de sens". Cristian Preda își exprimă o serie de obiecții ce țin de forma actului normativ. El spune că a citit proiectul de lege și nu reușeste să înțeleagă cum e posibil să se strângă într-
Preda, despre legea privind salariile profesorilor: E plină de formule goale de sens şi de greşeli () [Corola-journal/Journalistic/48801_a_50126]
-
deși, cum am mai spus-o, era mai necesar a schimba țara și mentalitatea, nu ortografia! Dar în 1990-1991, ortografia noastră "cea nouă" a fost adoptată. Scrierea "cu â din a" și formele sunt(em, eți) au fost adoptate, regulile ortografice din 1953 - ulterior, în 1965, modificate - au fost, cu democratică furie anticomunistă, abolite... Pentru ca, azi, după atîția ani, să se constate că normele academice nu-s (integral) respectate și să se simtă nevoia unor intervenții, în forță, ale Parlamentului! Avem
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
după atîția ani, să se constate că normele academice nu-s (integral) respectate și să se simtă nevoia unor intervenții, în forță, ale Parlamentului! Avem deci o ortografie ce trebuie păzită prin legi. Dar... Niciodată în istoria culturii noastre regulile ortografice nu au fost impuse cu anasîna! Și nici supravegheate, legal. În 1932, cînd Sextil Pușcariu și Academia dominată de Ardeleni și de ideea justă a reafirmării latinității limbii române eloborau (împreună cu T. A. Naum) "îndreptarul ortografic" (cu "â", cu sunt
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
istoria culturii noastre regulile ortografice nu au fost impuse cu anasîna! Și nici supravegheate, legal. În 1932, cînd Sextil Pușcariu și Academia dominată de Ardeleni și de ideea justă a reafirmării latinității limbii române eloborau (împreună cu T. A. Naum) "îndreptarul ortografic" (cu "â", cu sunt etc.) - un grup de lingviști - și nu dintre cei mai puțin însemnați! - la Iași (Iorgu Iordan), la București (O. Densusianu, Al. Rosetti) și-au "permis" să nu ia act de indicațiile academice și să continue a
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
și, mai tîrziu, în Basarabia - scrierea limbii române devenea o problemă politică, de afirmare națională: latinitatea era o emblemă a priorității istorice pe pămîntul țării. Atunci cînd Sextil Pușcariu, în 1931-1932, a primit din partea Academiei Române sarcina de a revizui normele ortografice ale limbii române, nu a ezitat de a aplica preceptele transilvane latinizante: între acestea, scrierea fonemului /î/ cu â, dar și cu î (în anumite poziții în cuvînt) și bineînțeles, recomandarea generală a formelor sunt(em, eți) (alături de alte concesii
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]