976 matches
-
tot ai deschis vorba, aș pofti să aflu și eu ce a spus Grigore Ureche?” Iaca ce a spus: „Socotind Aron Vodă, după atâtea răotăți ce făcu, să se apuce să facă vr-un lucru bun, să nu i fie cu osândă de tot, și s-au apucat în anul 7102 (1594 n.n) de au zidit mănăstirea aceasta în țarina Iașilor, care se chiamă Aron-Vodă, pre numele Domnului, ce au zidit, unde este hramul Sfeti Neculai.” „Mă bucur atunci când văd că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe cruce și e pregătit pentru asta. Christos știe că nu suie Golgota decât o singură dată. Că la capătul acestui drum nu există pentru el decât răstignirea. Și că deci el n-are altă speranță decât să-și accepte osânda. Sisif vrea să iasă din osândă. El se revoltă împotriva osândei sale tocmai împlinind-o. Deoarece la fiecare urcare a muntelui el crede că poate aceasta va fi ultima. Dacă ar fi resemnat, ar rămâne în vale, nu s-ar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
asta. Christos știe că nu suie Golgota decât o singură dată. Că la capătul acestui drum nu există pentru el decât răstignirea. Și că deci el n-are altă speranță decât să-și accepte osânda. Sisif vrea să iasă din osândă. El se revoltă împotriva osândei sale tocmai împlinind-o. Deoarece la fiecare urcare a muntelui el crede că poate aceasta va fi ultima. Dacă ar fi resemnat, ar rămâne în vale, nu s-ar mai chinui să-și urce stânca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
suie Golgota decât o singură dată. Că la capătul acestui drum nu există pentru el decât răstignirea. Și că deci el n-are altă speranță decât să-și accepte osânda. Sisif vrea să iasă din osândă. El se revoltă împotriva osândei sale tocmai împlinind-o. Deoarece la fiecare urcare a muntelui el crede că poate aceasta va fi ultima. Dacă ar fi resemnat, ar rămâne în vale, nu s-ar mai chinui să-și urce stânca. A urca e pentru el
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în așa ceva e într-adevăr credință și credință poetică! Cine poate spera fără șovăire, plin de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri...! Și în orice caz, osândiții lui Dante trăiesc în istorie și, ca atare, osânda lor nu e tragică, nu este tragedie divină, ci comică. Deasupră-le și-n pofida osândei lor, Dumnezeu surâde ...] O vulgaritate! Și totuși pasajul cel mai tragic din corespondența tragică a lui Mazzini e cel datat 30 iunie 1835 și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri...! Și în orice caz, osândiții lui Dante trăiesc în istorie și, ca atare, osânda lor nu e tragică, nu este tragedie divină, ci comică. Deasupră-le și-n pofida osândei lor, Dumnezeu surâde ...] O vulgaritate! Și totuși pasajul cel mai tragic din corespondența tragică a lui Mazzini e cel datat 30 iunie 1835 și în care spune: „Toată lumea moare: Romagnosi a murit, a murit Pecchio, și Vitorelli pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vă scriu despre mîntuirea noastră de obște, mam văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința, care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. 4. Căci sau strecurat printre voi unii oameni, scriși de mult pentru osînda aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă în desfrînare harul Dumnezeului nostru, și tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpîn și Domn Isus Hristos. 5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că știți o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
masă calupul strălucitor de țigări sau borcanul burtos de cafea. Chiar și după ce rămânea singură în încăpere reușea să nu observe, multă vreme, obiectul. Trecea încă și încă o dată pe lângă ispită, până când, apucată de frisonul inevitabil, nemaiputând stăpâni otrava orbirea osânda unei plăceri joase, de care nu voia să știe și cu care nu mai putea lupta, apuca drăcovenia și o arunca în fundul dulapului. Treceau câteva zile... ușa seifului cu arme se căsca, rânjind, scârțâind, bălăbănindu-se, țiuind batjocoritor. Vinovata clipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
povestea mamei de demult, Când s‐ a născut în codru în secolul trecut, și nașterea în mitrici atunci s‐a consemnat, Nimeni de a ei venire nu s‐a cutremurat. Doar preotul scoțându‐și pana în tăcere Înregistrează anul de‐osândă și durere. Să‐ și rostuiască prin sudoarea frunții pâinea, Din răsărit apus să stăpânească lumea. A plâns și a căzut pe jos, de zeci de ori, Pân ′ a deprins ca să se cațere de nori. și țărnă din pământul reavăn a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vei fi prezent la masă Cu respect de‐ aniversare. La nunta fratelui tău, Pentru‐a noastră mulțumire, Îmbrăcat în straie albe, Atunci vei fi și tu mire. Un mire deosebit Frumușel, cu fața blondă, Curat și neprihănit, Fără patimi și osândă. Noi să dăm din viața noastră, Părinteasca ocrotire. Pentru fericirea voastră, Să plângem de fericire. Fericirea noastră este Pe pământ și‐ acolo‐n cer; Căci în cer te‐avem pe tine, Pe pământ e un mister. Doamne, tu ești bun
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
supte din sudoarea prostitului popor. Religia - o frază de dânșii inventată Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug, Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată, După ce-amar muncirăți mizeri vieața toată, Ați mai purta osânda ca vita de la plug? Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți... Nu! moartea cu vieața a stins toată plăcerea Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe Odisseu. Nu înțeleg nimic, m´afund în pernă Și fug de mine și cu mine tot mereu. Pe când la geam s´arată o lumină blândă Ce´mprăștie de zor afurisitele fantasme Îmi pare c´am scăpat de´o grea osândă, Dar ultimul otgon mă trage spre´alte cazne.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
la capitolul douăzeci și patru. Sunt semnele vremii de-apoi, din iad cine-ar putea să mai scape?!. Zăpada-n văzduh se face din ploi ce vin înapoi peste noi numai ape. Iarna târzie nu pleacă devreme, stă la pândă ca o osândă, cumpără vieți și nu vrea să vândă decât oftaturi, lacrimi, blesteme. Are voință autonomă tot hăul vieții este al ei, ca munții de înalt, și munții sunt grei, răsturnați peste lume ca o fantomă. Și totuși, nu este sfârșitul! Sub
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nimfele care-l iubeau. De aceea, Nemesis îl pedepsește să se uite într-o fântână și să se îndrăgostească de chipul său. De aici rezultă clar că iubirea de sine care i se reproșează lui Narcis e, în realitate, o osândă, o pedeapsă dată de zei, supărați că un tânăr frumos și-a permis să disprețuiască un sentiment natural cum e dragostea. Și, cum Nemesis avea rolul de a menține ordinea în univers, concluzia care se impune e că zeii grecilor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
colină îi urmară. Dar, întocmai cum spusese Tatewaki, nu depășeau cinci sute de oameni. Miyake Tobei era comandantul Castelului Shoryuji. Nici aici nu se vedeau decât semne de rău augur ale înfrângerii, iar în castel domnea un sentiment abătut, de osândă. Înconjurați de lampioane ce pâlpâiau slab, toți cei prezenți căutau o cale de a se salva. În timp ce căutau o concluzie rațională, până și Mitsuhide își dădu seama că nu mai era nimic de făcut. Santinelele din afara castelului raportaseră, de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-mi fi irosit viața în păcat mă sfâșie de-a dreptul, îmi bulversează hotărârea, dovedindu-mi cât de importantă era credința pentru a nu ajunge într-un astfel de moment prin remușcări teribile, care mă aruncă în convulsii turbate, de parcă osânda mea ar fi început deja de pe acest pământ. Dacă-aș fi știut vreodată că toate rațiunile de a trăi pe care le-au inventat oamenii aveau să fie detronate de grija de a muri... Cât de stupid, cât de iremediabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și mâna cealaltă. Dar nu va fi așa. Cetatea noastră e săracă; fiecare locuitor trebuie, cât de cât, să o sprijine. Să se ajute pe sine, măcar. Or, un ins fără brațe devine o povară, fapt pentru care, totdeauna, după „osânda mâinii drepte”, în caz de recidivă, cel în cauză este descăpățânat. „Horresco referens.” ∗ PAGINĂ NOUĂ VÂNĂTORUL DE LUPI ALBI Donna Iulia l-a urât pe Tim de la început; totuși l-a așteptat aproape douăzeci și șapte de ani. Dar iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
va fi vinovat de trupul și sîngele Domnului. 28. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși, și așa să mănînce din pîinea aceasta și să bea din paharul acesta. 29. Căci cine mănîncă și bea, își mănîncă și bea osînda lui însuși, dacă nu deosebește trupul Domnului. 30. Din pricina aceasta sunt între voi mulți neputincioși și bolnavi, și nu puțini dorm. 31. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecați. 32. Dar cînd suntem judecați, suntem pedepsiți de Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
suntem judecați, suntem pedepsiți de Domnul, ca să nu fim osîndiți odată cu lumea. 33. Astfel, frații mei, cînd vă adunați să mîncați, așteptați-vă unii pe alții. 34. Dacă-i este foame cuiva, să mănînce acasă, pentru ca să nu vă adunați spre osîndă. Celelalte lucruri le voi rîndui cînd voi veni. $12 1. În ce privește darurile duhovnicești, fraților, nu vreau să fiți în necunoștință. 2. Cînd erați păgîni, știți că vă duceați la idolii cei muți, după cum erați călăuziți. 3. De aceea vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
o patriotică mîhnire!”, deplîngînd minoratul lingvistic la care inexistența unui „imperialism” politic (și, prin extensie, cultural) ne-a condamnat: „Pentru gînditorul adevărat care vrea să participe la viața intelectuală a secolului, limba lui diferită e, deci, un exil și o osîndă. Situația lui, aci, față de capitalele continentului, e aceeași cu a tracului depărtat de Roma și Atena. Există, știm, argumentul Rusiei, triumfătoare în literatură. Dar Rusia e o mare putere politică, și știm repercusiunea rangului unui stat asupra literaturei sale”. Om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pustnicească și, pentru nespusa lui bunătate, a fost făcut arhiereu. Și, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind creștinătatea și propovăduind cu îndrăzneală și cu glas slobod dreapta credință, a fost prins de mai marii cetății Lichiei și dându-l la osândă și la cazne l-au închis in temniță, împreună cu alți creștini. Și de vreme ce marele și bine credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a făcut împărat al romanilor, cei ce erau închiși au fost sloboziți din legături și, cu ei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din cărțile lor a fost un vis... Trădată în dragoste o femeie, se cheamă disperare! Un maestru într-ale scrisului este un symposion de idei... Fiecare poveste de dragoste este un unicat... Pentru unele din faptele tale nu-ți cere osândă! Are grijă de asta, cică, Bunul Dumnezeu! În „vâltoare”se plămădesc culorile vieții și se limpezesc întunecatele gânduri ale omului! Se întâmplă că, părtaș fiind ori lacom de multe revelații, te prăsește speranța, moment în care încep regretele, resentimentele, părerile
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
sfâșia prejudecăți din carne până la măduvă bizară fiară omul gol cel care se pierde pe sine în labirintul propriilor născociri cândva mai existau ariadne acum și firul e rupt ce sinistră istorie ce absurdă comedie să purtăm cu noi această osândă în buzunare bine cusute eliberați de prea mult ori de prea puțin poate vom înțelege nu tot ceea ce ni se întâmplă are prioritate cosmică doar ego se închipuie prea uriaș în teribilul marelui nimic Ultimii daci În cerdacul din suflet
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sufletul omenesc, deschizându-și un prag unde conștiința cea dreaptă e mai puțin trează. Percepția diminuată a spațiului și a timpului și tulburarea imaginației sunt semnele sale cele mai imediate și mai lesne de recunoscut. Îl putea oare salva de la osândă conștiința faptului că era posedat? Ea Îl privise, la cârciumă. Oare nu cu privirea Își Îngheață prada vasiliscul? Oare mai putea scăpa de ritul acelei preotese infernale cu chipul de aramă? Își afundă față În mănunchiul de veșminte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de pușcă ... Tu Frumoasă, tăcută, tu-mi străjui Prezența lui ieri și a lui azi Și ochii mi-i plingi, ca să cazi în palma lui mîine ce-o dărui Și-un clopot tu cauți să fii Să-l legi, ca osîndă, la gît Și-mi șuieri, cu regula cît Pe umăr ce reazim tu știi Otravă și pară tu jărui Pustiu și doar tu să găsesc Și-n țara lui dor și iubesc Să știu că-s învins ... și să stărui
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]