1,547 matches
-
secol XX, pref. Al. Paleologu, București, 1995; N. V. Gogol, Meditații la Dumnezeiasca Liturghie, București, 1996; Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia, cerul pe pământ, Sibiu, 1996; Sfântul Ignatie Brianceaninov, Plângerile unui monah, București, 1997, O ofrandă monahilor contemporani sau Binecuvântare pentru ospățul mirelui, București, 2002; Ioan Kovalevsky, Fericiți nebuni, pentru Hristos, București, 1997; Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea Domnească tâlcuită de Sfinții Părinți, București, 1997; Evgheni N. Trubețkoi, Trei eseuri despre icoană, București, 1999; Serghei Bulgakov, Rugul care nu se mistuie, București, 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]
-
mișcat Cerul și a zguduit Pământul și Judele cel bun îl oprește de la fărădelegi pe dregătorul Lu Zhai, drama de familie (Jiating ju) Cocheta Zhao Paner salvează fata care cântă, drama istorică (Lishi ju) Guan Yu se duce singur la ospăț în tabăra dușmanului, drama mitologică (Youxian ju) Impresii din Hangzhou. Creația lui Guan Hanqing ocupă un loc important în istoria dramaturgiei și literaturii chineze, el fiind numit "părinte al genului Zaju din dinastia Yuan". Ca mărturie a reputației sale în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
făcut semn din ochi suveranului să-l ucidă pe Liu Bang. Dar Xiang Yu s-a prefăcut că nu observă. Fan Zeng i-a propus generalului său, Xiang Zhuang, să execute un dans cu sabia, ca să mai învioreze atmosfera la ospăț, cu intenția ascunsă ca dansatorul să-l omoare pe Liu Bang. Unchiul generalului Xiang Yu, Xiang Bo, care ținea mult la demnitarul Liu, a descoperit complotul și s-a ridicat să danseze și el alături de Xiang Zhuang, pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pernă. Supărat, bărbatul a dat foc palatului Dragonului și l-a tăiat pe rege în mai multe bucăți, pe care le-a aruncat în râu. Cum bucățile de dragon pluteau pe apă, sătenii le-au adunat și au făcut un ospăț cu ele. După aceea însă, Cerul s-a întunecat nouă zile și nouă nopți. În dimineața celei de-a zecea zile, o femeie a venit pe malul apei împreună cu copilul, pentru a spăla rufe. Plictisit, copilul a luat în mână
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
strigă ea spre sufragerie, a venit domnul Vlădeanu... Ușa de la bucătărie se deschide larg: în prag stă Ion și încearcă să înghită în fugă mîncarea din gură. E în pantaloni și cămașă. Pe masa din bucătărie stă întins un adevărat ospăț: borș din carne de porc, friptură de pasăre și sarmale cu smîntînă. Simt că leșin. Ion e un adevărat frate! Și-o fi închipuit că-s dărîmat de foame, așa că s-a gîndit să mă invite la acest ospăț coborît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
adevărat ospăț: borș din carne de porc, friptură de pasăre și sarmale cu smîntînă. Simt că leșin. Ion e un adevărat frate! Și-o fi închipuit că-s dărîmat de foame, așa că s-a gîndit să mă invite la acest ospăț coborît direct din poveștile lui Creangă. Mi se pun cîteva noduri în gît, pe care încerc să le maschez, prefăcîndu-mă că tușesc. Și vin! în paharul acela de un sfert este vin. Vin roșu !... O, Ioane, am să-ți zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de vârstă purtau o privire obidită, de om învins. Se ruga în țărâna drumului ca Dumnezeu să-i ierte păcatul cel mare și ascuns, pe care nu putuse să-l povestească nimănui: vânzarea lui Pampu, drumul prin livada de pruni, ospățul din curțile lui Mihnea și pe urmă seara în care îl dusese, legat și adormit, la Șotânga, în pivniță. Se ruga tremurător, ținut dintr-o parte și alta de Petru și Ion, care și ei aveau să mai vină câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit, 8. și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor, și curat." (Inul subțire reprezintă faptele neprihănite ale sfinților.) 9. Apoi mi-a zis: "Scrie: "Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului!" Apoi mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!" 10. Și m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: "Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
scris numele acesta: "Împăratul împăraților și Domnul domnilor." 17. Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, și a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: "Veniți, adunați-vă la ospățul cel mare al lui Dumnezeu, 18. ca să mîncați carnea împăraților, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor și a călăreților, și carnea a tot felul de oameni, slobozi și robi, mici și mari!" 19. Și am văzut fiara și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
a Înapoiatei Farm Belt, regiunile fermierilor fundamentaliști. În limbajul evoluționismului, Bryan era o ramură uscată a arborelui vieții. Teoria lui legată de standardul monetarului de argint era o farsă. Ca și oratoria lui de modă veche de la Congres. Ca și ospețele la care se ghiftuia, la ferma din Nebraska. Mesele Îmbelșugate erau moartea lui, spunea Mencken. La proces, vederile sale asupra creaționismului special au fost aprig ridiculizate, iar Bryan a parcurs traiectoria pterodactilului - o versiune grosolană a unei idei ce s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
le În poșetă. - Ia‑le! Ia‑le pe toate! a Îndemnat‑o Ravelstein, comediantul evreu. Apoi, ridicându‑și vocea spartă, de petrecăreț nocturn: Astea sunt suveniruri comestibile. Fiecare trufă pe care ai s‑o Înghiți o să‑ți Învie În minte ospățul din seara asta. Poți să‑ți notezi În jurnalul tău intim ca să‑ți aduci aminte cât de Îndrăzneață și de avansată ai fost când ți‑ai băgat trufele În poșetă! Cu cât erai mai neconvențional, cu atât Îți atrăgeai admirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu toate subiectele astea importante? Urmând sugestia dată de mine, Ravelstein devenise extrem de bogat. Și după banchetul de aseară, Rosamund Îmi spusese: - A vrut să celebreze o mare victorie. Toate mulțumirile și toată afecțiunea lui Abe s‑au distilat În ospățul de la „Lucas‑Carton” - mâncare, băutură și conversație În stil atenian. Rosamund fusese una dintre studentele lui Ravelstein. Era bună la limba greacă. Ca să studiezi cu Ravelstein, trebuia să‑i citești pe Xenofon, Tucidide și Platon În original. În timp ce râdeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ăștia armați, cleștii pe care‑i pierd se regenerează? Se pare că de asta urmărim cursuri științifice, ca o acoperire pentru lipsa noastră de simțire. Sau, cel puțin, ca să‑i conferim un lucru de rafinament. Polonius ia parte la un ospăț, la care nu mănâncă, ci e mâncat de viermi - răsplata pentru o viață de ospețe. Nu‑ți poți aplica eficient măsurătoarea ta umană. Până să‑i poți stăvili, morții te asaltează. Ce‑ar fi spus Ravelstein despre duioșia lui Rosamund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cursuri științifice, ca o acoperire pentru lipsa noastră de simțire. Sau, cel puțin, ca să‑i conferim un lucru de rafinament. Polonius ia parte la un ospăț, la care nu mănâncă, ci e mâncat de viermi - răsplata pentru o viață de ospețe. Nu‑ți poți aplica eficient măsurătoarea ta umană. Până să‑i poți stăvili, morții te asaltează. Ce‑ar fi spus Ravelstein despre duioșia lui Rosamund? „Delicatețe feciorelnică.” Dând, poate, a Înțelege: „E o ființă sentimentală și trebuie lăsată În voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în adânca mea mâhnire, hotărât să nu fac compromisuri nici măcar cu Dumnezeu și fiara mulțumită din mine își linge bine hrănită din orgoliul meu, e felul ei preferat de mâncare, își linge satisfăcută labele și rămâne încordată le pândă, marele ospăț abia urmează! Cu pasul meu iute depășesc pâlcuri de oameni și dincolo de zgomotul lumesc al mașinilor, al vocilor, al pașilor de om aud tăcerea copleșitoare a văilor, ca o pompă ce mă absoarbe cu o putere căreia abia pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
alburie a dimineții, pe cer dispar rând pe rând stelele și nu-mi mai dezlipesc ochii de bolta cerească, am sentimentul confuz că ceva se întâmplă pe cer sub ochii mei, șapte stele au mai rămas și undeva departe, luna, ospățul nopții e pe sfârșite, au mai rămas la masă ultimele stele, șase acum, e-o tăcere tulburătoare la masa zeilor, ultimii rămași, cei ce rămân până la urmă, până când se sparge ospățul, un moment teribil de greu, celelalte stele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
șapte stele au mai rămas și undeva departe, luna, ospățul nopții e pe sfârșite, au mai rămas la masă ultimele stele, șase acum, e-o tăcere tulburătoare la masa zeilor, ultimii rămași, cei ce rămân până la urmă, până când se sparge ospățul, un moment teribil de greu, celelalte stele s-au stins pe rând la apropierea amenințătoare a soarelui la răsărit, patru stele și luna, trăiesc cu o intensitate greu de suportat ceea ce se întâmplă acolo sus sub ochii mei, care dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tari, lumina nu-i îndepărtează, îi întărește în lupta lor deznădăjduită cu zorii unei zile noi, două stele și luna, singurii și ultimii zei, cu capul dat pe spate și cu ochii pe cer mă plimb printre mesele goale, resturile ospățului ceresc, la masa lungă din centru figurile înnegurate ale celor din urmă zei, ei, nemuritorii, cei ce vor rămâne până la sfârșit, o stea și luna, în doi, nu se privesc unul pe altul, depărtarea dintre ei n-are măsură omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a sfârșit încă, Știu, părinte! Am înțeles asta, și-i povestesc părintelui Ioan despre descoperirea mea din zorii celei de-a treia zile din peșteră, părintele mă ascultă cu atenție și încuviințează în barbă cele auzite de la mine despre ospățul de zei, și toate acestea n-au nimic de-a face cu Dumnezeu sau poate că au, dar într-o asemenea măsură ascunsă încât omului nu-i este dat să vadă decât depărtarea în timp și spațiu dintre lucruri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acest zâmbet uitat, n-am uitat nimic, prima mea noapte cu o femeie, învățând, învățând, și ea mă întreabă despre mine, mă bucur că pot să vorbesc despre mine pentru că altfel, biserica, apostolii, îngerii, zeii cei din urmă rămași la ospățul nopții, aici e toată taina, a rămâne ultimul la masă chiar dacă, taina asta am aflat-o într-o peșteră de pustnic, prince d’orsay, vorbesc, vorbesc ca să-mi opresc gesturile nestăpânite, își lasă părul să cadă pe umeri, eu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
laudă și vrednicie, după următoarele rînduieli: Sîmbătă 11 iunie 1988 Ceasurile 9,00 - Înfățișarea la poarta vechii cetăți; Ceasurile 10,00 - Obșteasca Adunare - Amfiteatrul IV - 13; Ceasurile 11,30 - „Pelerinaj” la locuri dragi din trecute vremi; Ceasurile 14,30 - Marele Ospăț - hanul Moldova. Duminică 12 iunie 1988 Ceasurile 9,00 - Ospățul de trezire - hanul Moldova; Ceasurile 11,00 - Scurtă promenadă cu „caleștile” personale în împrejurimile bătrînei cetăți (Ciric, Bucium); Ceasurile 13,00 - Ospățul de despărțire. Întărim prezentul mandat cu propria iscălitură
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Ceasurile 9,00 - Înfățișarea la poarta vechii cetăți; Ceasurile 10,00 - Obșteasca Adunare - Amfiteatrul IV - 13; Ceasurile 11,30 - „Pelerinaj” la locuri dragi din trecute vremi; Ceasurile 14,30 - Marele Ospăț - hanul Moldova. Duminică 12 iunie 1988 Ceasurile 9,00 - Ospățul de trezire - hanul Moldova; Ceasurile 11,00 - Scurtă promenadă cu „caleștile” personale în împrejurimile bătrînei cetăți (Ciric, Bucium); Ceasurile 13,00 - Ospățul de despărțire. Întărim prezentul mandat cu propria iscălitură ca să aibă deplină valoare și putere. În numele Cinstitei Adunări a
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
dragi din trecute vremi; Ceasurile 14,30 - Marele Ospăț - hanul Moldova. Duminică 12 iunie 1988 Ceasurile 9,00 - Ospățul de trezire - hanul Moldova; Ceasurile 11,00 - Scurtă promenadă cu „caleștile” personale în împrejurimile bătrînei cetăți (Ciric, Bucium); Ceasurile 13,00 - Ospățul de despărțire. Întărim prezentul mandat cu propria iscălitură ca să aibă deplină valoare și putere. În numele Cinstitei Adunări a colegilor ieșeni, M. Toma UNIVERSITATEA „Al. I. Cuza” IAȘI FACULTATEA DE MATEMATICĂ ȘI FIZICĂ SECȚIA FIZICĂ PROMOȚIA 1963 INVITAȚIE Sărbătorim în ziua
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
sfârșitul anului. În rândul fermierilor și al orășenilor, un băiat care Împlinea cincisprezece ani Își sărbătorea, de obicei, maturitatea printr-o ceremonie. În cazul lui Hiyoshi, nu era nimeni care să-i dea nici măcar un evantai pentru ceremonie, darmite un ospăț. De vreme ce era Anul Nou, stătea așezat pe colțul unei platforme de lemn, Împreună cu ceilalți servitori, adulmecând și mâncând plăcinte de mei coapte cu legume - o delicatesă rară. Se Întreba Înciudat: „Oare mama mea și Otsumi mănâncă și ele plăcinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
micul dejun luat cel mai devreme din Întreaga țară. E delicios. Mai iau un castron. Altceva ce mai e? — Puțin vareh uscat și castane. — Ei, mi-ai făcut cinste! Își termină Nobunaga vesel păsatul și mâncă două-trei castane. Un adevărat ospăț. Sai, dă-mi tamburina. Nobunaga prețuia mult toba, pe care o numise Narumigata. O ridică la umăr și Încercă vreo două-trei bătăi. Sună bine! Poate fiindcă e atât de devreme dimineața, dar se aude mult mai limpede decât de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]