1,395 matches
-
da cam mult de furcă. — Angajează un intern să-i sorteze. Acreditări, referințe, eu așa am Început. — Ești imposibilă, m-ai terminat cu ideile tale, chicoti Diane. Dar veselia Îi pieri când veni nota de plată. Dintr-un motiv necunoscut, ospătarul așeză nota mai aproape de Kitty, iar Diane sări jignită. — Să nu care cumva să-i lași bacșiș, a fost groaznic de nepoliticos. Dar ce-a făcut? Întrebă Kitty, care nu observase unde fusese plasată nota de plată. — E rasist, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
părinților mei. Îmi pare rău, zise Diane, n-am vrut să iasă așa. Kitty voia să-și Înțeleagă prietena, dar Îi venea greu să creadă că Într-un oraș atât de cosmopolit precum Los Angelesul, unde albii reprezentau minoritatea, un ospătar dintr-un parc tematic putea crede că Diane n-ar fi În stare să acopere o notă de plată doar pentru că era negresă. Diane era o femeie Înaltă, solidă, lângă care Kitty se simțea uneori ca David În preajma lui Goliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trag din faptul că ești de culoare. Eu - din faptul că sunt imigrantă. E mai ușor decât să stai să cauți mai adânc, să observi eventual lucruri pe care ai prefera să nu știi că le ai. Nu vorbesc de ospătarul ăsta, e valabil În general. — Draga mea, rasismul n-a murit, e doar ascuns, și din când În când iese la suprafață și-ți mai trage o palmă. Mai ales la serviciu, Dumnezeule, toți nemernicii ăia care-mi zâmbesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că ar trebui să credem cu toții că suntem perfecți, minunați, Încerc să nu mă las orbită de clișeele astea care să-mi sporească Încrederea În mine. Diane, Încă furioasă, o rugă pe Kitty să scrie pe nota de plată că ospătarii de acolo nu meritau bacșiș, iar asta o binedispuse În asemenea măsură, Încât o luă pe Kitty la plimbare pe Mulholland Drive, unul din locurile ei preferate. Plouase În noaptea care trecuse, iar acum cerul era senin și de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
81st Street. Cel mai bine păzit secret din Upper East Side. Când Kitty și Bill ajunseră la Brunos Jamais, o femeie le luă hainele și Îi conduse printr-un coridor lung, spre o ușă misterioasă de sticlă. Deschiseră ușa și ospătarul-șef, un francez Înalt, slab, Îi pofti Înăuntru cu un zâmbet vag, ciudat, de cunoscător, de parcă nu ar fi intrat Într-un restaurant obișnuit, ci Într-o bibliotecă ocultă. Pentru Kitty era Încă unul dintre acele restaurante franțuzești pretențioase, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
absolut orice vroiam. N-aveam de ce să fur. În timpul liber, făceam alte infracțiuni. De toate. Tâlhării mai puțin am făcut. Am muncit exact două luni. După prima lună mi-a dat 260 de mii de lei. Șpaga care-o făcea ospătarul șef, se dădea o cotă-parte, nu se-mpărțea. Și ce era, numai salariul, era un mizilic, să zic așa, pentru mine. Eram deja obișnuit cu bani foarte mulți. 250 de mii de lei îi cheltuiam până la colț. Aveam un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
carafa în care fusese pus vinul, am observat că se oprea o clipă în întunericul spațiului din fața sălii, și parcă mi s-a părut că manipula ceva pe sub glugă. L-am urmărit și l-am văzut punând carafa pe masă. Ospătarul a umplut cupa pentru gustat și un sclav a băut spunând că vinul era bun. Ajutorul de paharnic s-a postat în spatele regelui, la stânga sa. Ceea ce m-a făcut să intervin a fost insistența și iritarea cu care privea cupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de-a doua categorii. Acela a fost momentul În care În spatele tufișurilor care umbreau măsuțele terasei Rosati Emma văzu chipul bronzat al lui Antonio care răscolea cafeneaua. Se ridică brusc și privi Împrejur, și pentru că nu erau decât clienți și ospătari, Îngenunche și Încercă să se ascundă după statura masivă a profesorului și vasul care conținea un buchet de flori din plastic. — S-a Întâmplat ceva? Întrebă Sasha surprins. — Mă privește? Întrebă ea În șoaptă, agățându-se de el. Sasha se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iar cei din Eritreea sunt musulmani. — Ba să știi că sunt creștini, replică mama lui Lorenzo. Aceasta vorbește perfect italiana, a făcut chiar și școala italiană, cândva Eritreea făcea parte din Imperiu, nu? Apoi lăsă baltă lecția de istorie, căci ospătarul Începuse să aducă prăjituri mamelor micuților invitați. — Țin să precizez că nu sunt rasistă, spuse absentă mama Guendalinei. Cufundându-și lingurița În tort, observă că era plin de fișcă, și așeză scârbită farfurioara pe măsuță, fără a-și da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dar nu mai avură timp să discute. Portarul, deoarece Îi confirmaseră prezența fiului acelui barbar la petrecere, deschise ușa cea mare și șopti disprețuitor: — Treceți. Recepționera În uniformă albastră Îl Întrebă dacă voia să-și lase geaca la garderobă, un ospătar În haină albă Îl Întrebă dacă vrea un aperitiv, un pahar de spumos, sau o Coca-Cola - dar Antonio nu pierdu timp să le răspundă și intră În salon. Zeci de balonașe roșii pluteau - suspendate la câțiva metri deasupra pardoselii - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
puternici, oricât ar fi de urâți, de flasci și de chei, au femei tinere și drăguțe. Dar nu sunt nici măcar cât degetul mic al nevestei mele. O, Emma, Emma, Emma. Antonio izbi un balon cu pumnul, trimițându-l drept În ospătar - care se clătină, aproape să scape tava - și apoi se Îndreptă spre doamna Fioravanti. — Ați sosit! exclamă Maja fericită că-l vede, căci asta Însemna că petrecerea se sfârșise. — Unde e Kevin? răspunse Antonio, scuturând fără vlagă mânuța ei albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chef să i-o spună. Acum. În fața acestor doamne aranjate și atât de bine educate. Doamna Fioravanti o merita. Ce mutră ar fi făcut. Ce umilință. Ce satisfacție, ce revanșă. Dar și-ar fi pierdut doar timpul. Se strecură printre ospătarii care susțineau tăvi de argint, evită un măscărici ce continua să sufle balonașe de săpun și apoi trecu pe lângă un băiețel Înlăcrimat cu un balon dezumflat, În urma lui. În salonul alăturat, niște pitici În haine de costum și cravată Încercuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu Înțeleg de unde i-o fi venit ideea că se poate să iei la șuturi pe cineva. N-am mai văzut-o niciodată atât de transfigurată. I-am promis că voi rezolva foarte repede problema banilor cu paiațele și cu ospătarii, ca mai apoi să mă Întorc cât mai repede la ea. Poate mai am Încă timp să-i citesc povestea de noapte bună. Ar trebui să-i fiu alături. Are nevoie de mine și ar trebui să fiu alături de Elio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Buzele i se Întredeschid și ochii par să i se anime. Asistenții țin deschise portierele ambulanței și, pentru o clipă, fata rămâne singură, ținta miilor de priviri - zecile de polițiști care așteaptă În stradă, locuitorii ieșiți la ferestrele Întregului cartier, ospătarii, bucătarii și oamenii de serviciu de la restaurante, bețivii, turiștii care se Întorc la hoteluri. Targa rămâne pe trotuar, În lumina lampionului, În Întunericul nopții. Lucrul acela umil - precar, fragil, gol, acolo jos - În fața tuturor. Ceva profanat pentru totdeauna. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
omoare un american? Era soldat, nu? Jaf? Răzbunare? Gelozie? Datorită faptului că doctorul era italian, nu-i trecu nimic altceva prin minte. — Poate, zise Brunetti, răspunzând la toate cele cinci Întrebările cu un singur cuvânt. Făcu o pauză când doi ospătari se apropiară de masă cu două platouri mari cu antreuri cu fructe de mare. Oferiră platourile, servind fiecare persoană pe rând. Stând degeaba, interesat mai mult de crimă decât de mâncare, doctorul așteptă până ce fu toată lumea servită și mâncarea complimentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de ce nu înțelegi? Gura i se umplu de salivă, îmi plouă și în gură, mormăi, apoi apucă paharul și luă două guri zdravene. Nici nu simți vreo arsură pe gât. - Mulțumesc. Și gândi instantaneu iată că Magicianul poate fi și ospătar, și chiar unul foarte bun, a nimerit exact cantitatea necesară de alcool, dacă pui prea puțin nu e bine, vin cuburile astea nesuferite și diluează băutura, pierzi adevăratul gust. 11 Capul i se roti către peretele pe care stătea atârnat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ar putea să extragă din mlaștina unor gânduri infecte o astfel de metaforă. Aruncă din nou ochii pe prima pagină. Era anunțată moartea violent a unui polițist. Un detectiv (poate chiar Detectivul, nu?) care fusese într-un bar, ascultase muzică (ospătarul declarase că nu vorbise cu nimeni, băuse vin roșu și ascultase gânditor programul unui saxofonist care cânta acolo de multă vreme, cu mare success, de altfel), după care plecase. Spre propria moarte. Arma crimei - o bâtă de baseball. Criminalul era
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Așa mă gândeam, dar când am intrat În sala de oaspeți de la primărie, care aducea cu cafeteria de la noi din campus - mare, urâtă, dar funcțională și civilizată -, am văzut că nu era nici țipenie de inuit În ea, În afară de doi-trei ospătari care pregăteau masa. Semănau toți cu niște japonezi grași, puși pe șotii. — la ora asta stau cu telecomanda Într-o mână și berea În cealaltă, vizionind Occupation Double și Loft Story, mi-a spus Adina Dabija 212 În tête‑à
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Așa mă gândeam, dar când am intrat în sala de oaspeți de la primărie, care aducea cu cafeteria de la noi din campus - mare, urâtă, dar funcțională și civilizată -, am văzut că nu era nici țipenie de inuit în ea, în afară de doi-trei ospătari care pregăteau masa. Semănau toți cu niște japonezi grași, puși pe șotii. La ora asta stau cu telecomanda într-o mână și berea în cealaltă, vizionind Occupation Double și Loft Story, mi-a spus în tête-à-tête Jennifer din ontario, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Nici un „aha” O proastă, vina ei. Am beștelit-o de numai, dar nu se mai poate repara nimic. - Când ai un soț pe care il iubești, îl păzești cu tancul... Tipul a lucrat pe vas. - Marinar? - Ei, marinar. Pe cruise-ship. Ospătar, sau așa ceva. Arată bine, trebuie să recunoști. - Recunosc! Și Miruna l-a lăsat să plece? - Păi, ea l-a ajutat. I-a făcut rost de bani, a apelat la pile... Zicea să facă și el un ban. - Nu cred că
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
te-a făcut să te simți bine <maya32>: m-a făcut să mă simt femeie, dorită, normală <maya32>: a venit la masa noastră, ne-a servit cu whisky, țigări fine <maya32>: ni le aprindea cu brichetă lui din aur <maya32>: ospătarii îl cunoșteau, era salutat și de alți consumatori <maya32>: eram la Forum, în barul de zi <victor37>: OK, mi-am făcut imaginea <maya32>: ne-a însoțit pînă pe treptele hotelului. Acolo m-a întrebat dacă nu vreau să iau cina
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
uriașa cameră de oaspeți era gălăgie. Ceilalți sosiseră deja și au cântat „La mulți ani!” pe mai multe voci decât erau ei ca număr de persoane. Iuliana a numărat cinci băieți și șapte fete, în afara altor două în ținută de ospătar, care s-au retras pentru a reapărea după câteva minute cu platouri încărcate cu aperitive selecte din cele mai scumpe. S-au făcut câteva prezentări, pe scurt, într-o manieră de libertinism care depășea orice limită a bunului simț, mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
bag seamă, cea care grăbește evenimentul mult așteptat. Ce să fac, Doamne? Cum este bine să procedez? Te rog, învațămă!” După alte secunde de tăcere, îl privi adânc în ochi și aprobă prin mișcarea afirmativă a capului. El făcu semn ospătarului și ea se ridică de pe scaun. Își scoase telefonul din geantă și tastă. - Bună, mami! Ce faci?... O, ce bine!... Cum se simte Iustin?... Da, da!... La o cafea, cu Eugen... Venim noi să te luăm, mami... De ce? ... Nu contează
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ce-ați venit la mine?... De ce nu te-ai dus la Cenacliști, la Poeți? Genel ședea impasibil, blestemîndu-se să nu folosise prilejul de-a se afla deja între gargarîcurile și mîncarîcul saloanelor Mărului de Aur. Unde, de la o anumită oră, ospătarii, loviți de băutură, aduceau tuslamamele, defilând în genunchi. Lăutarii, cu contrabasuri și țambaluri, mai crăpate ca sicriele, pârțâiau din buze la cuvintele mai deocheate ale șlagărelor, unele maimuțărite direct în engleză. Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plimbare, în necunoscutul cunoscut! Se va duce la un unchi îi spune unchiu’ Titi, este inima lui. Se pupă fericiți sunt amândoi in biroul lui de la Delfinul. A intrat prin spate pe unde se bagă marfa, nu l-au văzut ospătarii și fetele; era sigur că îl va găsi cu nasul în hârțoage, - Ce nu te tunzi puțin? - M-am tuns, acum 10 minute am ieșit de la frizer! Pe unchi-său îl bufnește râsul, îl pupă din nou, bucuros că își
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]