1,319 matches
-
murea în urma hemoragiei. Cartier situat în nord-vestul orașului HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Los Angeles%2C California" \o "Los Angeles, California" Los Angeles, care la începutul secolului 20, în epoca filmului mut, a găzduit majoritatea studiourilor cinematografice de pe Coasta de Vest. Ospiciu californian unde erau internați criminali periculoși, care nu puteau da seamă în fața legii de faptele comise. Închisoare californiană. FILENAME \p D:\Carti BP\Dulcele sarut al Daliei\Surse\Listat\Dulcele sarul al Daliei.doc PAGE 113
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai ales nucu’... S-a lăsat o tăcere stânjenitoare, observă una din femeiuști. Hai, nu fiți scârțari! Am venit aici să ne distrăm! Care știe un banc? Pământenii se uitară unul la altul. — Cică - începu timid Dromiket 4 - la un ospiciu doi nebuni se plimbau. Și cum mergeau ei așa văd o pisică zburând... — Ce e aia o „pisică”? îl întrerupe a doua femeiușcă, pe care o chema Tilde sau Larionovna. — O specie de pe Pământ, răspunse Dromiket 4. — Păi spuneți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din spital să cuceresc gloria. De aceea aveam mai multe șanse, plecând la drum cu o experiență completă. Ceilalți n-au prea gustat gluma. De fapt, comparația n-avea nici un rost. Spitalul în care mă găseam nu era propriu-zis un ospiciu și nici eu nu fusesem nebun. Am rămas abătut și toți s-au simțit obligați să mă încurajeze, să mă asigure că nu trebuia să pun la inimă gafa colegului lor care mă jignise din exces de simpatie, urându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mi s-a spus că a mai făcut asemenea scene. Între oameni obișnuiți, pe stradă, se consideră încarcerat. Aici, când e pus în cămașa de forță, respiră liniștit. „În sfârșit, sunt liber”, suspină el de fiecare dată intrând pe poarta ospiciului. 2 decembrie Azi a venit un pacient cu barbă roșcată, ochi albaștri, un albastru diluat, cenușiu. Se uita ca un câine umil la mine. L-am întrebat cum îl cheamă. N-a răspuns nimic. „Cum te cheamă?” am repetat. Tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
putea deprima. Doar Veterinara găsea că fereastra ca un ochi fără pleoapă, podelele din lemn geluit și tablourile înghesuite până sus, în tavan, erau potrivite cu inima lui, care trebuia să se reculeagă. — Pentru asta i-ar fi trebuit un ospiciu, râdea Godun. El nu mai fusese de-o viață bolnav și de-aceea nici nu știa cam cum să se poarte cu unul care zăcea. Și febra ori crampele propriilor copii îl speriau, așa că urcase și se așezase pe o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
saloanelor londoneze. Explicația nu stă chiar la Îndemâna tuturor. Despre pasiunea prințului și mai apoi a regelui George al IV-lea pentru acest bărbat, despre „mărirea și decăderea” astrului Brummell, despre sfârșitul său tragic, părăsit, sărac și nebun, Într-unul dintre ospiciile Caen-ului, despre toate acestea vorbește, pe larg, cartea lui Barbey d’Aurevilly, Du dandysme et de George Brummell, care, În traducere integrală, deschide antologia din a doua parte a volumului nostru. Să reținem totuși câteva episoade ale pasionantei sale biografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
așa cum mai făcuseră înaintea mea Ibn Battuta 1 și alți călători la fel de iluștri. Am făgăduit că o voi face într-o zi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dascălul m-a mai întrebat dacă doream să lucrez, căci fratele său, director al maristan-ului, ospiciul orașului, căuta un tânăr învățăcel pe care să-l angajeze ca secretar pentru o leafă de trei dinari pe lună. Am primit cu entuziasm, pentru că spitalele și ospiciile îmi stârniseră întotdeauna curiozitatea; am căzut de acord că aveam să încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai întrebat dacă doream să lucrez, căci fratele său, director al maristan-ului, ospiciul orașului, căuta un tânăr învățăcel pe care să-l angajeze ca secretar pentru o leafă de trei dinari pe lună. Am primit cu entuziasm, pentru că spitalele și ospiciile îmi stârniseră întotdeauna curiozitatea; am căzut de acord că aveam să încep din toamnă. Am lăsat să treacă două luni înainte de a mă întoarce la palat, nevrând să-i dau șefului cancelariei impresia că-l grăbesc. Acesta se arătă exagerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apoi le dădu la o parte, ținând în continuare ochii închiși. — Hassan, hotărârea mea e luată. Vreau ca Mariam să fie soția mea, mama copiilor mei. ANUL PETRECUT LA MARISTAN 913 de la hegira (13 mai 1507 1 mai 1508) La ospiciul din Fès există șase infirmieri, un slujitor care se ocupă de lămpi, doisprezece gardieni, doi bucătari, cinci gunoieri, un portar, un grădinar, un director, un asistent și trei secretari, cu toții convenabil plătiți, plus un mare număr de bolnavi. Dar, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sluji, fără să i se ofere totuși nici cea mai mică îngrijire, până ce ori se vindecă de la sine, ori moare. Toți bolnavii care vin aici sunt străini, pentru că fasioții preferă îngrijirile acasă. Singurii oameni din oraș care se află la ospiciu sunt nebunii, cărora le sunt rezervate mai multe încăperi. De teamă să nu facă ceva rău, sunt ținuți permanent cu picioarele în lanțuri. Pavilionul lor se află de-a lungul unui culoar ai cărui pereți sunt înveliți în scânduri zdravene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă gândeam la anii aceia petrecuți la școala ajutătoare din orășelul dunărean de pe lângă locul unde fusese cândva anticul Aegyssus. Zilele mai erau cum mai erau. Dar veneau nopțile, cumplitele nopți, în care până și liniștea stelelor părea că era de la ospiciu. O liniște de pustietate, când Lumea se retrăsese pe o altă planetă și rămăsesem singur acolo, pe malul apei, între câteva căsuțe, la o masă din restaurantul-bufet „Geamandura“, unde, seară de seară, ne adunam cei trei intelectuali autentici ai orășelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
greu în canal. ― Destul de greu. Voi doi o să vă descurcați de minune, sânt sigur. ― Abia aștept! Rămase pe gânduri. Și Ionescu e destul de cumsecade. ― Bineînțeles. ― Păcat că-i cam nebun. Știi ce mi-a spus? Toate neamurile lui stau la ospiciu. Doamna Miga se aplecă peste masă. ― Sînteți amabil să-mi dați o țigară? Șoferul înclină capul și se căută în buzunarele hainei de piele. Scoase pachetul și i-l întinse. Femeia trase fumul inhalîndu-l până în adâncul plămânilor. Bărbatu-său o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu m-am purtat frumos. ― Direcției așa i s-a părut. Oricum, nu strica să mai ai puțină răbdare. ― Mă plictisea! Și, în afară de asta, mă simțeam jignit... M-au jignit până în adâncul sufletului! ― Cum așa? ― Voiau să mă trimită la ospiciu! Nu și nu, că-s nebun! Or, eu nu sânt nebun. ― A, înțeleg. ― N-ați fi procedat la fel în locul meu? ― Știu eu?! Cred că mai degrabă reclamam situația. ― La chestia asta nu m-am gândit. ― O scăpare, firește, comentă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
neantul meu pe lângă stupoarea care vă așteaptă? Rimbaud Când își exprimă violența la modul literar, nu există forță mai expresivă decât neputința. În literatură violența creează stilul, geniul schizofreniei civilizate: literatura dă lecții asasinului. * Un schizofrenic aude „voci“, fuge din ospiciu, își cumpără un cuțit banal de bucătărie și îl înjunghie pe primul nefericit care îi iese în cale. Pe omul civilizat, fapta schizofrenicului îl îngrozește. El însă nu trăiește același timp istoric cu omul civilizat; el participă la un timp
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în fața autorităților sau a justiției, credeți că aceste definiții se potrivesc riguros cazului de față, Riguros nu, domnule comisar, Foarte bine, continuați, Soția mea era acolo, soția mea a fost martoră la moartea omului, Ce înseamnă acolo, Acolo, în vechiul ospiciu, unde fuseserăm duși în carantină, Presupun că și soția dumneavoastră era oarbă, Așa cum am spus, singura care n-a orbit a fost ea, Ea, cine, Femeia care a omorât, Ah, Ne aflam într-un salon, Crima s-a comis acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
asasină, Ați omorât un om, Nu era un om, domnule comisar, era o ploșniță. Comisarul făcu o altă însemnare și se întoarse spre medic, Și dumneavoastră, unde vă aflați în timp ce soția dumneavoastră se ocupa cu uciderea ploșniței, În salonul vechiului ospiciu unde am fost duși când încă se mai credea că, izolându-i pe primii orbi care apăruseră, se împiedica răspândirea orbirii, Din câte știu, sunteți oftalmolog, Da, am avut privilegiul, dacă pot să-l numesc așa, de a consulta prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
orbit, În opinia mea de oftalmolog, răspund că nu există nici o explicație, Aveți o soție foarte deosebită, domnule doctor, Așa este, dar nu numai din acest motiv, Ce s-a întâmplat după aceea cu cei care fuseseră internați în acel ospiciu vechi, A fost un incendiu, cea mai mare parte a lor trebuie să fi murit carbonizați sau zdrobiți sub dărâmături, De unde știți că au avut loc dărâmături, Foarte simplu, le-am auzit când eram deja afară, Și cum v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
conjunctivită, un bărbat în etate cu o cataractă, un băiețaș cu strabism însoțit de mama lui, Pe toți aceștia i-a ajutat soția dumneavoastră să scape din incendiu, Pe toți, mai puțin pe mama băiețașului, aceasta nu se afla în ospiciu, se pierduse de fiu și a întâlnit-o din nou numai la câteva săptămâni după ce ne-am recuperat vederea, Cine a avut grijă de puști în acest timp, Noi, Soția dumneavoastră și dumneavoastră, Da, ea pentru că putea vedea, ceilalți ajutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întrebat dacă putea să-mi ofere o cafea, eu am răspuns că da, nu avea importanță, era ca și cum mă aflam acolo în vizită, atunci i-am spus că fusesem însărcinat să investighez ce s-a întâmplat acum patru ani în ospiciu, dar aici m-am gândit că poate cel mai bine era să nu ating, pe moment, chestiunea orbului asasinat, de aceea am hotărât să deviez discuția spre împrejurările în care se produsese incendiul, ea s-a mirat că după patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
făcut și colegul, dar mi-am dat seama imediat că pe acest drum nu ajungeam nicăieri, atunci am hotărât să trec la atacul frontal, am vorbit despre o scrisoare primită la poliție în care se descriu anumite delicte comise în ospiciu înainte de incendiu, ca, de exemplu, un asasinat, și i-am întrebat dacă știau ceva în legătură cu această chestiune, atunci ea mi-a spus că da, că știa, că nimeni chiar n-ar putea să știe mai bine, de vreme ce ea era asasina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lux prudența a ajuns cea mai fină husă. Prudența poate fi emblema rațiunii ori stindardul libertății. S-ar cuveni ca țăranii să miroase numai a cozonaci. Țăranul e veșnic treaz. Deși multe secole a stimulat că doarme. Lipsa tandreții înalță ospicii. Măcar o pisică să aibă nevoie de tine. Libertatea - acest țel amiral al lui homo sapiens. Pilonul fundamental al frumuseții și al profunzimii rămâne simplitatea. Este dreptul oricărui artist să se considere lebădă în lacul lui. Greu nu e să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca să înțelegi și înainte, ca să trăiești. Comandanții de oști vor să transforme violența în istorie. Mă tem că și capitalismul va deveni un lagăr de fericire forțată. Popoarele sărace se nasc supărate. Judecată la rece, istoria are multe aspecte de ospiciu. Nu vom mai putea citi istoria, probabil, decât sub influența anestezicelor. Pentru popoarele mici, singurul mijloc de dăinuire este spiritul. Istoria pare că și-a fixat azimutul spre apocalipsă. În concertul puternicilor lumii, românilor li s-a păstrat cu sfințenie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în când, trebuie să mai întoarcem capul și spre trecut. Să vedem dacă mai este la locul lui. Toate ceasurile ar trebui desenate sub formă de iatagan. Viitorul va ocroti cu maximum de atenție viața : animalele - în rezervații, oamenii - în ospicii. Învingătorii transformă viitorul în balustradă. S-ar putea ca viitorul să nu fie decât o nesfârșită insomnie. Cumplit de greu este procesul tehnologic de transformare a timpului în statuie. În orice inimă supraviețuiesc petece din zmeele copilăriei. Viața - un week
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
perpetuă rupere și desfacere a echilibrului. În apa stătută dispare viața. Pe podium s-a instalat confortabil homo videns. În curând nici pe lună nu vom mai avea loc unii de alții. Dacă refacem echilibrul psihic, Pământul va deveni un ospiciu de cinci stele. Prima globalizare poate fi cea a agramatismului și a prostului gust. Omul precar își leagă speranța mântuirii de tehnologie. Am intrat în mileniul al treilea încruntați precum taurii la coridă. Mă tem că globalizarea va însemna tot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
invitația la masa rotundă a neantului. Cei slabi își topesc deziluziile în sinucideri. În genomul uman este înscrisă și plecarea. În pragul desprinderii de viață, îndreaptă-ți ochii minții spre raiul copilăriei. Mulți dintre marii români au murit ori în ospiciu, ori în exil. Murim îndeosebi noaptea. Când lumina nu ne poate apăra. Cred că și moartea e poezie. Pentru că ne logodește cu Absolutul. Viața este un dar sublim. Iar moartea o imbecilă necesitate. Moartea este rampa de lansare a marilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]