3,831 matches
-
János Bolyai, creator al geometriei neeuclidiene. Astăzi numele lor este purtat de o stradă și de cel mai prestigios liceu din oraș. În 1848 orașul a susținut revoluționarii maghiari, iar în noiembrie trupele habsburgice au ocupat Târgu Mureșul apărat de ostașii secui. Numai cu mare efort a putut generalul Tolnay în 13 ianuarie 1848 să reocupe orașul strategic. Dupa reocuparea orașului, în Casa Teleki au dormit și au plecat la ultima bătălie Sándor Petőfi și Józef Bem. După finalul revoluției maghiare
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
și au plecat la ultima bătălie Sándor Petőfi și Józef Bem. După finalul revoluției maghiare, înfrântă în 1854, la Târgu Mureș în locul numit "Postarét" din strada Secuilor Martiri, au fost uciși generalii Mihály Gálffy, Károly Horváth și Török János către ostașii habsburgi. În 1874, după Ausgleich, un monument imens, intitulat Monumentul Secuilor Martiri, a fost construit la locul execuțieii. Acest obelisc a rămas în acel loc până astăzi, iar în fiecare an aici se țin manifestările prilejuite de „Ziua Maghiarilor de
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
apoi de cale ferată București-Târgoviște, înființarea primei întreprinderi industriale - Arsenalul Armatei, construirea rafinăriilor de petrol. Târgoviște și-a plătit tributul de sânge în toate marile bătălii ale națiunii. În războiul de independență din 1877-1878 s-au distins numeroși comandanți si ostași târgovișteni. În timpul primului război mondial Regimentul III Dâmbovița nr. 22 a primit Ordinul "Mihai Viteazul" pentru vitejia sa în campania din Transilvania din 1916, și apoi în timpul marilor bătălii de la Mărăști, Oituz si Mărășești în 1917. Târgoviște a fost locul
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
, bogată și complexă, se întinde pe o perioadă documentată de timp de mai bine de 2.500 de ani. Începând cu secolul al VIII-lea înaintea erei noastre, corăbiile grecești purtând familii întregi de negustori, meșteșugari, ostași și marinari intră în marea denumită de Sciți "Axaina" (albastru întunecat) și o denumesc "Pontos Euxeinos" ("euxeinos" însemnând în grecă "primitoare"). Zona gurilor Dunării, prin posibilitățile sale comerciale, le atrage atenția, și coloniști veniți din Marea Egee și de pe coasta de
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
înfrîngere militară a României în acest război. După cinci zile, în urma gravelor pierderi suferite, tânărul stat român a trebuit să se retragă din întregul teritoriu al Dobrogei. În această bătălie, conform prevederilor lui C. Dobrogeanu-Gherea cu trei ani mai devreme, ostașii români măcelăriți (inclusiv o parte din răniți și din prizonieri) de armata bulgară îndoctrinată cu ura față de "ocupantul român", au plătit un sângeros tribut pentru politica de extindere teritorială voită de cercurile politice și militare bucureștene în 1913. Autoritățile și
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
frontul din sudul Moldovei, de la Mărăști, Mărășești și Oituz, spulberând mitul invincibilității armatelor Kaiserului, au permis Dobrogei să rămână măcar parțial în componența României, în ciuda revendicărilor Bulgariei. La aceste momente de epopee militară și-au adus o importantă contribuție și ostașii Diviziei a 9-a Constanța. Din păcate, retragerea Rusiei din război a izolat total România în fața puterilor centrale. În ciuda victoriilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz care au permis menținerea unei ""Românii Libere"" în teritoriul Moldovei dintre Carpați, Siret și Prut
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
două basoreliefuri, ilustrând scene de luptă și un vultur cu aripile desfăcute purtând în gheare un “hrisov” cu numele eroilor teleormăneni din războiul de independență. De o parte și de alta a monumentului se află două tunuri turcești capturate de ostași români la Plevna. În amintirea caporalului Tudorică Nicolae, căzut eroic în luptele din acest război, ostașul monumentului poartă numele popular “La Tudorică Dorobanțu’”. Statuia lui Mircea cel Bătrân, din bronz, realizată de sculptorul bucureștean Oscar Han, a fost ridicată în
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
hrisov” cu numele eroilor teleormăneni din războiul de independență. De o parte și de alta a monumentului se află două tunuri turcești capturate de ostași români la Plevna. În amintirea caporalului Tudorică Nicolae, căzut eroic în luptele din acest război, ostașul monumentului poartă numele popular “La Tudorică Dorobanțu’”. Statuia lui Mircea cel Bătrân, din bronz, realizată de sculptorul bucureștean Oscar Han, a fost ridicată în anul 1968. Inscripția de pe soclu amintește de “cel care a refăcut și întărit cetatea Turnu drept
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
militar. În această calitate, a participat la elaborarea actelor normative care au conturat statutul preotului militar. Printre realizările sale că episcop pot fi menționate următoarele : În perioada celui de-al doilea război mondial, s-a ocupat cu îndrumarea spirituală a ostașilor români care luptau pe frontul de est, celebrând slujbe religioase, susținând conferințe, îndrumându-i pe preoții militari și tipărind cărți de rugăciuni etc. A sustinut războiul pentru eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. După eliberarea teritoriului Basarabiei de sub ocupația
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
cucerirea voievodatului lui Gelou de unguri: "Tuhutum, tatăl lui Horca, un om șiret, a prins de veste de la locuitori despre bunătatea 'țării de dincolo de păduri' unde stăpânea un blac, anume Gelou... Și s-au luptat cu înverșunare și fură învinși ostașii ducelui Gelou și mulți dintre ei uciși, iar mai mulți fură prinși. (...)" Gelou rămâne primul voievod atestat al Transilvaniei A fost urmat de Tuhutum, Horca și Iula (Geula sau Gyula). La aproape 70 de ani după moartea lui Gelou, fostul
Gelou () [Corola-website/Science/299104_a_300433]
-
întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1700, ori prima hartă geografică a Olteniei întocmită în anul 1722 de căpitanul austriac Friedrich Schwantz. La 14 (26) septembrie 1828, la Băilești, are loc o importantă luptă între turci (26.000 de ostași și 30 de tunuri) care ocupaseră satul, și trupele rusești, conduse de generalul Friedrich Caspar von Geismar (4.500 de ostași și 14 tunuri), alături de care luptă și un detașament de 1200 panduri, în urma bătăliei, turcii au fost izgoniți. În
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
Friedrich Schwantz. La 14 (26) septembrie 1828, la Băilești, are loc o importantă luptă între turci (26.000 de ostași și 30 de tunuri) care ocupaseră satul, și trupele rusești, conduse de generalul Friedrich Caspar von Geismar (4.500 de ostași și 14 tunuri), alături de care luptă și un detașament de 1200 panduri, în urma bătăliei, turcii au fost izgoniți. În lupte a participat și Constantin Ghika, fratele domnitorului, caimacamul Valahiei Mici, alături de un detașament de călăreți-arnăuți. Pentru faptele sale de vitejie
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
țară cât și din străinătate, cunoscând o dezvoltare din ce în ce mai accentuată. În anul 1844 se construiește Biserica Ortodoxă în stil basilical, cu altar în formă de absidă semicirculară și iconostas pictat. În interiorul bisericii se află o placă comemorativă aplicată în memoria ostașilor căzuți în 1914-1918. Începând cu anul 1876, satul Vâlcele a aparținut de Comitatul Trei Scaune din Regatul Ungariei, apartenență ce se va încheia în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce urma să stabilească frontierele Ungariei cu vecinii
Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/300385_a_301714]
-
și codul civil al României, în vigoare la data anexării. În Moldova, vestea retrocedării către Moldova măcar a unei părți din Basarabia a stârnit o mare bucurie. Vasile Alecsandri a scris atunci marșul " Drum bun", care a fost cântat de ostașii români la trecere Prutului. Una din strofe era: Locuitorii acestui ținut au fost martori la unirea Moldovei cu Țara Românească din 1859. În proclamația sa către locuitorii Basarabiei din 1859, Alexandru Ioan Cuza zicea: ""Venim printre voi ca Domn și
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
Obcinei Mestecăniș, la o altitudine de 1096 m. Pasul asigura legătură între Depresiunea Dornelor și Depresiunea Câmpulung Moldovenesc. Aici, în inima Bucovinei, înconjurată de munți că o cetate se află Mănăstirea "Înălțarea Domnului", ridicată în cinstea fericiților intru adormire eroi, ostași și luptători români, din toate timpurile și locurile, căzuți pe câmpurile de luptă, în lagăre și închisori, pentru apărarea patriei și a credinței strămoșești, pentru întregirea neamului românesc, pentru libertatea și demnitatea noastră. Bucovina - nume de legendă și istorie românească
Mănăstirea Mestecăniș () [Corola-website/Science/312492_a_313821]
-
paturi și două farmacii; și șapte biserici. La începutul Secolului XX, intrarea României în Primul Război Mondial a făcut ca situația locală să aibă mult de suferit. În campaniile acestuia, unitatea din Piatra - Neamț a pierdut peste 2.000 de ostași. În anii de după război s-a reușit refacerea vieții economice, perioada interbelică fiind o perioadă relativ prosperă. Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul cu același statut, având 18981 de locuitori. În 1929 este finalizată o a doua uzină electrică. În
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
paroh. Biserica de lemn din Iacobești a fost resfințită, la 9 septembrie 2008, de către un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților. În curtea bisericii se află un monument ridicat în amintirea ostașilor români morți în cel de-al Doilea Război Mondial, precum și un turn clopotniță la care a fost atașat un praznicar. Biserica de lemn din Iacobești este construită în totalitate din bârne de brad masiv. Ea se sprijină pe un soclu
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
30 de ani. Limitele receptării au condus la un fenomen nou în țările postindustriale: aproape la 30% din populație se manifestă "analfabetismul funcțional". Savantul dă ca exemplu războiul din Irak, în care s-a constatat că o mare parte din ostașii americani nu posedă pe deplin armele intelectualizate. Agenda Lisabona Educația și formarea în 2010 a propus un set comun de indicatori de referință („Benchmark”) pentru îmbunătățirea sistemelor de educație în țările membre ale UE. Una din țintele pentru 2010 era
Analfabetism funcțional () [Corola-website/Science/313608_a_314937]
-
întreaga Oltenie. Populația Craiovei s-a ridicat la jumătatea lui septembrie pentru a-și declara sprijinul față de revoluția lovită de armatele străine. La 30 noiembrie 1848, în ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane, evaluată la 10.000 de ostași și comandată de Hussein-Pașa, sute de săteni din jurul Craiovei și locuitori ai orașului, înarmați cu puști, sulițe, topoare și coase, au întâmpinat trupele străine, neținând seama de superioritatea numerică covârșitoare a acestora. După retragerea trupelor țariste din Oltenia, în mai
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
Jan Karol Chodkiewicz (cu 35.000 soldați) și Petro Sahaidacinîi (cu 25.000 cazaci) și a lui Iațko Borodavka (cu 15.000 soldați) au ținut piept cu succes armatei otomane a sultanului Osman al II-lea (estimate la 100.000 ostași), în Bătălia de la Hotin. La 8 octombrie 1621, s-a semnat un tratat de pace la Hotin, oprindu-se înaintarea otomanilor în Polonia și confirmându-se granița polono-otomană pe râul Nistru (aceasta fiind de fapt granița Principatului Moldovei) . După tratatul
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
Gogol . De asemenea, există multe legende cu privire la fortăreață, create în sute de ani de existență a acesteia. Unele legende populare se referă la originile marii petre negre de pe zidul cetății. O legendă spune că pata a fost creată de lacrimile ostașilor din castel care au luptat împotriva otomanilor și care au fost uciși de turci în interiorul fortăreței. O altă legendă spune că pata a fost creată din lacrimile unei fete cu numele de Oksana, pe care turcii au îngropat-o de
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
suferințe, se numesc popasuri, locuri de oprire sau stațiuni. Mântuitorul este osândit la moarte Mântuitorul își ridică pe umeri Crucea Sa Domnul Iisus cade sub povare Crucii Mântuitorul se întâlnește în drumul Crucii, cu Sfânta Sa Maică (Ioan 19.25-27) Ostașii silesc pe Simon Chirineanul a ajuta Mântuitorului pentru a-și duce Crucea (Matei 27.32, Marcu 15.21, Luca 23.26) Mântuitorul primește Marama Veronicăi Mâmtuitorul cade a doua oară sub povara Crucii Mântuitorul sfătuiește femeile care plângeau (Luca 23
Răstignirea lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/312328_a_313657]
-
Mâmtuitorul cade a doua oară sub povara Crucii Mântuitorul sfătuiește femeile care plângeau (Luca 23.27-31) Mântuitorul cade a treia oară sub povara Crucii Mântuitorul este bătut, dezbrăcat și adăpat cu oțet și fiere (Matei 27.34; Marcu 15.23) Ostașii pironesc Preasfântul Trup la lui Iisus pe Cruce (Matei 27.35; Marcu 15.25; Ioan 19.23; Luca 23.33) Mântuitorul suferă mult pe Cruce Coborârea de pe Cruce a trupului lui Iisus (Matei 27. 57-61; Marcu 15. 42-47; Luca 23
Răstignirea lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/312328_a_313657]
-
serviciu (23 martie 1809), „spre a-și căuta slujbă ostășească sau politicească“. Cunoșteau, deopotrivă, limbile rusă, română, greacă, sârbă și turcă, devenind translatori pe lângă Divanul Principatului Valahiei, dar și în alte funcțiuni administrative — furnizori militari, control economic, strângerea/înrolarea de ostași/panduri/merceliari în armata rusă, iar la retragerea armatei ruse din țările române (1806—1812) rămân pe loc obținând certificate de indigenare/naturalizare/ împământenire. Dimitrie și Pavel Macedonski participă la mișcarea lui Tudor Vladimirescu, de care erau apropiați prin vechi
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
1940 pină în 1949 de la 1720 de locuitori la 1499. Din bărbații plecați pe front 23 nu s-au întors la vatră. La 30 aprilie 1944 lîngă Gura Căinarului s-a produs un accident de trenuri, fiind striviți mortal mulți ostași sovietici, osemintele cărora zac la memorialul din localitate. Deasemenea 11 țărani din Gura Căinarului au fost mobilizați și au luptat în Armata Romînă, 15 au vărsat sînge în Afganistan, 18 locuitori în anul 1992 au apărat la Nistru independența și
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]