1,607 matches
-
remarcă: — Fiecare crede ce vrea să creadă. Însă realitatea e precum mirosul unei pietre de pe fundul gropii de gunoi: groaznică! — Cum de-au ajuns occidentalii atât de puternici? întreb. Ce ar trebui să știm despre ei? De ce vrei să te ostenești? zâmbește el. Se gândește cu siguranță că acesta nu e un subiect de discuție pentru o femeie. Îi spun prințului Kung că împăratul Hsien Feng e interesat să afle. Și că eu aș putea să fiu de folos. Ne privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de frumusețea mea, încât a devenit incapabil să mai gândească. M-a întrebat dacă îmi amintesc cum a băut un castron cu apă murdară - cea folosită ca să ne spălăm degetele în timpul mesei. Sunt așadar bucuroasă că împăratul Hsien Feng se ostenește să mă prezinte prietenilor săi de rang înalt. În ochii lor nu sunt decât o concubină, chiar dacă una favorită. Fără îndoială însă, faptul că le sunt prezentată reprezintă un pas crucial pentru dezvoltarea și maturizarea mea politică. A cunoaște personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
copilărie: supa de roșii, ceapă și varză. An-te-hai folosește un vas special din bambus ca să păstreze cald castronul cu supă. Adesea, când mă trezesc, descopăr că am adormit cu capul pe birou, spijinită pe brațele-mi încrucișate. Nu mă mai ostenesc să pun să mi se coafeze părul. Aș vrea să petrec mai mult timp cu Tung Chih, însă trebuie să-l las în întregime în grija lui Nuharoo. Continui să lucrez la documentele Curții, uneori până în zori. An-te-hai așteaptă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îi creează Curții impresia că noi suntem răspunzătoare pentru încetinirea procedurilor și că eu, mai ales, sunt cea care aduce necazuri. Dacă noi nu trebuie să luăm parte la treburile Curții, se adresează Nuharoo audienței, atunci de ce s-a mai ostenit Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng să pună sigiliile în mâinile noastre? Înainte ca Su Shun să poată răspunde, intervin și eu: — Scopul împăratului Hsien Feng a fost mai mult decât limpede. Cele două sigilii importante reprezintă o judecată echilibrată. Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care miroseau dulceag. Ani buni după aceea, pe când aproape nimeni nu-și amintea de el, pe când el Însuși trecuse În uitare Întâmplări care cândva fuseseră Însemnate, Încă purta În auz tăcerea aceea copleșitoare. * * * Mihai Enin, cel căruia nimeni nu se ostenise să-i născocească poreclă, se pregătea să meargă pentru Întâia oară la Război. Se credea norocos, căci mulți dintre flăcăi se Însurau Înainte să apuce să se bată cu ăi din satul de la Răsărit, iar cei cu neveste, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din niște lupte politice în care și‐ ar fi pierdut și iluziile și averea. Nu prea de mult și‐a înmormântat singurul copil, un flăcău frumos, zdrobit de impetuozitatea unei mașini automobile. Moartea băiatului puse o pauză neagră simțirii; Coșbuc osteni deodată, ca un purtător de poveri, pe care un bloc de piatră îl izbește‐n spinare și‐l deznoadă. Nu mai era printre noi decât un pelerin. Se știe că Gheorghe Coșbuc a venit la noi din Ardeal, în munții
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nepoata lui Shingen, soțiile membrilor clanului și servitoarele lor - toate erau înecate în lacrimi, ținându-se unele de altele pe când plângeau sau strigându-și copiii. Ace de păr din aur și alte podoabe rămâneau în drum și nimeni nu se ostenea măcar să le ridice. Cosmeticalele și bijuteriile erau mânjite cu noroi, însă nici o pereche de ochi nu le privea cu regret. — Mai repede! De ce plângeți? Asta înseamnă să te naști ființă omenească. Vă veți face de râs în fața țăranilor! Katsuyori călărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
timp era considerat un strateg inteligent și recunoscut ca fiind atât de aplecat spre intrigi încât, ori de câte ori făcea câte ceva, oamenii se grăbeau să afirme că Shibata Katsuie revenise iarăși la vechile lui obiceiuri. În asemenea momente, însă, nici nu se ostenea să-și ascundă emoțiile cu o nonșalanță prefăcută. Această parte a caracterului său era cea pe care Nobunaga o înțelesese atât de bine. Considerase curajul lui Katsuie, mintea sa conspirativă și cinstea drept trăsăturile sale distinctive, pe care le putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cea mai ușoară treabă. Să-l atragă, să atace nemilos, să pândească prilejul de a-l repune pe Nobutaka pe picioare, să-și unească forțele cu soldații din Gifu și să nimicească Nagahama. Contrar așteptărilor lui Kazumasu, Hideyoshi nu se ostenise să ocupe castelele mici, ci hotărâse să atace principala fortăreață a inamicului. În acel moment Hideyoshi începu să primească mesaje urgente din Nagahama, Sawayama și Azuchi. Situația nu era deloc simplă; norii și valurile care răvășeau lumea se schimbau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi din Mino, pentru a-l informa despre urgența situației. Forțele lui Sakuma de pe Muntele Oiwa își instalară acolo o tabără provizorie și, sigure de triumf, se odihniră mai mult de două ceasuri, începând cam de la Ora Calului. Războinicii erau osteniți după luptele intense și lungul marș care începuse în noaptea trecută. După ce-și mâncară merindele, însă, începură să fie mândri de mâinile și picioarele lor scăldate în sânge; ici și colo se legau conversații nepăsătoare, iar oboseala fu uitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se înțelegea cu ele. Patriarhul, apoi, a insistat să spună că acest om l-a ajutat mult și niciodată nu-l poate da uitării. Și a concluzionat: „Pentru el am venit astăzi aici. Vezi - a spus Teoctist - nu te-ai ostenit degeaba. S-au împlinit cuvintele pe care mi le-ai spus când eram copil. Am venit să-ți mulțumesc” - și așa, cu zâmbetul senin și plin de familiaritate Patriarhul Teoctist Arapașu și-a încheiat o seară din viață și un
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mele despre locul dughenei ficiorilor lui Fote lipscanul; și din poronca mării tale au trimes dumnealor veliții boieri vornici de poartă de au cercetat și n-au putut îndrepta;...Milostivește-te măriia ta ca din poronca mării tale să să ostenească dumnelor veliții boieri să facă cercetare...la fața locului ca să-mi aflu dreptate; și mare pomană va fi mării tale. Robul mării tale, Locman gerahul”. Zbuciumul bietului „gerah” nu s-a sfârșit nici cu asta. De aceea, înainte de 12 ianuarie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aici trece și Drumul mătăsii, ce vine prin Vadul łuțorei și intră în târgul Iașilor prin rohatca (vama) łuțorei... În cele din urmă, iată-ne pe Ulița Chervăsăriei. Răsuflăm ușurați. Parca aș fi muncit la ocnă, așa mă simt de ostenit. După un timp de odihnă care mi s-a părut cam scurt, bătrânul reia vorba: Ar fi bine să intrăm pe cele două uliți ce țin Carvasaraua (Chervăsăria) ca într-un clește. Dacă sfinția ta a hotărât așa, de ce m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
gata de drum în orice clipă, fie ploaie, fie ger, fie căldură...Mereu am fost la datorie, boierule!” În timp ce eu nu-mi pot lua ochii de la el, îi aud glasul: Da’ poftiți în casă, să vă hodiniți oleacă . Îți fi osteniți și însetați. Călugărul mă privește în fugă, dar în clipa următoare se află deja cu un pas dincolo de portița larg deschisă. Intrăm în casă...Totul este așezat la locul lui. Până să ne așezăm, gospodina a și așezat pe masă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
s-a sălbăticit și s-a înmulțit rapid. O fiară feroce. Făptură a pustiului. Nu latră, pândește prada fără a face zgomot, într-o tăcere perfectă...“ Veta își urmărea auditoriul cu severitate și neîncredere, deloc convinsă că merita să se ostenească și nerezistând, totuși, se părea, plăcerii de a instrui. — O ferocitate neîntâlnită nici la lupi. Ucide chiar când e sătul. Doi câini ucid într-o noapte o mie de oi. O mie!... Fără zgomot, fără glas. Nu latră. Pândește. Atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al rochiei zdrențăroase, lălâi. După ce și-a aprins o țigară, a aruncat bățul de chibrit aprins pe jos. Ascunzându-și mirarea, Tom l-a stins sub talpă. Nu s-a ostenit să îi spună că, în magazin, fumatul era interzis. — Despre cine vorbim? a întrebat el. — Despre Harry Dunkel. Cine altcineva? — Dunkel? — Înseamnă „întuneric“, dacă nu știai. Tata e un om întunecos și trăiește într-o pădure întunecoasă. Acum se preface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
până să termine treaba. Apoi, într-o revistă pe care ulterior a identificat-o ca fiind Midnight Blue, și-a văzut sora. Nu încăpea nici o îndoială că era Aurora, iar Tom a recunoscut-o dintr-o privire. Nici măcar nu se ostenise să își schimbe numele. Materialul, întins pe șase pagini și cuprinzând peste o duzină de fotografii, se intitula „Magnifica Rory“ și o prezenta în diverse stadii de goliciune și provocare: îmbrăcată într-o cămașă de noapte transparentă într-o poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
casa de marcat de la Cosmic Diner. Intenționasem să mă întorc direct acasă. Îmi amintisem câteva anecdote pe drumul spre magazin și eram nerăbdător să revin la birou și să le adaug tot mai voluminoasei Cărți a nebuniei omenești. Nu mă ostenisem să număr articolele pe care le scrisesem până acum, dar trebuie să fi fost deja vreo sută și, judecând după felul în care îmi veneau mereu în minte, țâșnind la orice oră din zi și din noapte (uneori chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sculatul devreme ar fi fost fără sens. Nu ar fi găsit-o pe M.F.P. pe treptele casei, așteptând autobuzul să-i ia pe copii, iar fără acest gând care să îl momească să coboare din așternuturile calde, nu se mai ostenea să pună ceasul să sune. Cu jaluzelele trase, cu trupul învăluit ca într-un pântece în întunericul locuinței sale minuscule, dormea până când ochii i se deschideau de bunăvoie - sau, cum se întâmpla de multe ori, până când vreun zgomot de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
șapte cel mult. Indiferent cât a durat, când s-a întors ea la masă, încă mai așteptam comanda. Dintr-odată, era iar toată numai zâmbet, dar cum aș fi putut ghici de ce era atât de fericită? Dacă m-aș fi ostenit cât de cât să gândesc, aș fi ajuns la concluzia că era pentru că-și golise bine burta. Când am terminat de mâncat și ne-am urcat iar în mașină, motorul a scos cea mai ciudată tuse din istoria automobilelor. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în plin avânt bombastic și aruncă declamații enigmatice din plăcerea pură și egoistă de a se auzi vorbind, iar eu nu mai văd nici un motiv să prelungesc conversația. De-acum, Tom e în picioare, lângă mine. Fără să mă mai ostenesc să scot un cuvânt, îi pasez telefonul și urc la etaj, să-mi fac dușul. A doua zi dimineață, Lucy deschide în fine gura și vorbește. Aștept răspunsuri și revelații, dezvăluirea a numeroase mistere, o rază puternică de lumină strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Cât putea rezista torturii un asemenea organism? Destul de puțin, după părerea mea. Chiar foarte puțin. Tragedia a avut un singur martor, dar, chiar dacă a auzit fiecare cuvânt pronunțat, Rufus nu a înțeles decât foarte puțin. Aceasta pentru că Harry nu se ostenise să îi povestească despre planul pe care îl cocea împreună cu Gordon Dryer și, când Dryer a intrat în după-amiaza aceea în anticariat împreună cu Myron Trumbell, Rufus a crezut că sunt doi colegi anticari. I-a condus sus, în biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
i se revărsau din gâtlej erau atât de oribile, spune Rufus, atât de agonizante în suferința lor, încât a început să tremure de teamă. Dryer și Trumbell nu terminaseră de coborât scara care ducea la parter și, fără a se osteni să îl bage în seamă pe Rufus, Harry a țâșnit de la masă și s-a repezit pe urmele lor. Rufus l-a urmat - dar încet, prudent, aproape încremenit de groază. Până să coboare el treptele, Dryer și Trumbell ieșiseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
consumat deja și se numește Corina, pune cafeaua în cești ignorând sângeroasă luptè ce s-a purtat la nici doi metri în spatele ei între Matei și celèlalt Matei, mè privește însè, oarecum, altfel, curioasè, dând cu ochii de ochii mei osteniți de dorințè și luptè, așazè cafeaua pe birou și își trage un scaun alèturi, Nu ți-am pus zahèr! Mulțumesc! Îi explic în câteva cuvinte ce se întâmplè pe ecran, ce trebuie sè facè, și-i împing ușor tastatură mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o femeie se apleacè sè ridice de pe jos un ciorap aruncat sau sè punè în mașina de spèlat o cèmașè, e mult mai naturalè și mai disponibilè decât atunci când se pregètește și se strèduiește sè ne placè, Nu m-am ostenit sè-i explic lui Șerban, oricum n-ar înțelege și, apoi, mi-ar putea riposta cè ce știu eu despre asta, eu care nici mècar n-am fost însurat că lumea, neputându-mè baza în teorie decât pe o experiențè eșuatè de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]