2,363 matches
-
5 decembrie 1596, în timpul domniei lui Mehmed al III-lea. El a fost, de asemenea, un pașă kapudan (Mare Amiral al Marinei Otomane), precum și general. El este cel care l-a înjunghiat mortal pe domnitorul Ion-Vodă cel Viteaz, călcând jurământul otomanilor de a-i cruța viața. El s-a născut ca Scipione Cicala în Genova sau Messina în jurul anului 1545, fiind membru al unei familii nobiliare, familia genoveze Cicala. Tatăl său, viconte (di Cicala), a fost, potrivit lui Stephan Gerlach, un corsar
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
1591 a devenit pașă kapudan sau Mare Amiral al flotei otomane. El a deținut această funcție până în 1595. În cel de-al treilea vizirat (1593-1595) al lui Koca Sinan Pasha a fost promovat ca al patrulea vizir. La acea vreme, otomanii se aflau în război cu Austria începând din 1593. Cağaloğlu Yusuf Sinan Pașa, numit pe atunci al treilea vizir, l-a însoțit pe sultanul Mehmed al III-lea în campania maghiară din 1596. El a încercat în zadar să apere
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
El a fost prezent la asediul otoman cu succes al Egerului ("Eğri") (septembrie-octombrie 1596) și la bătălia de la Mező-Keresztes din octombrie 1596 și a luat parte la asaltul final care a transformat o înfrângere iminentă într-un triumf remarcabil pentru otomani. Ca răsplată pentru serviciile sale, el a fost făcut Mare Vizir, dar nemulțumirea cauzată de măsurile pe care le-a folosit într-un efort de a restabili disciplina în rândul forțelor otomane, problemele care au urmat implicării sale în afacerile
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
El a fost beglerbeg al Damascului din decembrie 1597 până în ianuarie 1598. În mai 1599, el a fost făcut pașă kapudan pentru a doua oară. În 1604 a preluat comanda frontului de est, unde a izbucnit un nou război între otomani și perși în anul precedent. Campania sa din 1605 a fost lipsită de succes, forțele pe care le-a condus spre Tabriz suferind o înfrângere pe malul lacului Urmia. Cağaloğlu a trebuit să se retragă la cetatea Van și de
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
teritoriul Regatului Urartian, îndeosebi pe dealuri și aflorimente din locuri care aparțin astăzi statelor moderne Armenia, Turcia și Iran. Cetatea a fost stăpânită succesiv de populații diferite precum mezii, ahemenizii, armenii, parții, romanii, persanii sasanizi, bizantinii, arabii, selgiucizii, safavizii, afșarizii, otomanii și rușii. Cetatea antică este situată la vest de orașul Van și la est de lacul Van, în provincia Van din Turcia. Părțile de jos ale pereților cetății Van au fost construite de bazalt fără mortar, în timp ce restul a fost
Cetatea Van () [Corola-website/Science/336063_a_337392]
-
23 de milioane de șerbi din 1861. Politica sa era protejarea religiei ortodoxe din Europa de Est împotriva islamului otoman. Implicarea Rusiei în primul Război Mondial a început în 1914, de partea Franței, Marii Britanii, și Serbiei, împotriva imperiilor German, Austro-Ungar și celui Otoman. Rusia a fost o monarhie absolutistă până la revoluția din 1905, după aceea devenind monarhie constituțională. Imperiul a decăzut în timpul revoluției din 1917, din cauza eșecurilor făcute în timpul primului Război Mondial. La sfârșitul secolului al XIX-lea, suprafața imperiului era de aproximativ
Imperiul Rus () [Corola-website/Science/299140_a_300469]
-
sioniste până la proclamarea independenței Israelului în anul 1948. În anul 1913, Maimon a emigrat în Palestina (pe atunci parte a Imperiului Otoman) și a avut un rol activ în organizarea sistemului de școli religioase evreiești de acolo, fiind expulzat de otomani în perioada primului război mondial deoarece era cetățean al unui stat inamic. A plecat în Statele Unite ale Americii, unde a organizat Mișcarea Mizrachi de acolo. El a desfășurat o intensă activitate literară, publicând pamflete propagandistice în limbile idiș și ebraică
Yehuda Leib Maimon () [Corola-website/Science/312170_a_313499]
-
Conciliul de la Basel a ales alt papa. Între 1436-1445 s-a desfășurat conciliul de la Ferrara-Florența. Prin conciliu, este ales ducele Amedeu de Savoia ca papa Felix al IV-lea. Eugen al IV-lea i-a sprijinit pe bizantinii înconjurați de otomani, dar cu patru condiții pentru ortodocși impuse la Uniunea religioasă de la Florența din 1439: să recunoască primatul papal, filoque (Sfântul Duh purcede și din Tată și Fiu), recunoașterea purgatoriului și împărtășania cu azimă. A fost impusă și politică de cruciadă
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
elenizându-se și trecând la ortodoxie. Mama lui Kapodistrias a fost "Adamantine Gonemis" (Αδαμαντία (Διαμαντίνα) Γονέμη), fiica nobilului "Christodoulos Gonemis" (Χριστόδουλος Γονέμης). Familia "Gonemis" era o familie grecească din Cipru, care a emigrat în Creta atunci când Ciprul a căzut în mâinile otomanilor în secolul al XVI-lea. Ei au migrat apoi în Epir când în secolul al XVII-lea a căzut și Creta, ajungând în cele din urmă pe insula ionică Corfu. Familia Gonemis era și ea trecută în "Libro d'Oro
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
Kapodistrias a lansat un program major de reforme și modernizare care acoperea toate aspectele. A restabilit unitatea armatei, punând capăt celei de a doua faze a războiului civil; a reorganizat armata, care a reușit apoi să recucerească teritoriul pierdut în fața otomanilor pe timpul războaielor civile; a introdus primul sistem modern de carantină în Grecia, care a ținut sub control epidemii de febră tifoidă, holeră și dizenterie pentru prima oară de la izbucnirea războiului de independență; a negociat cu marile puteri și cu Imperiul
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
în timpul sesiunii cabinetului. Unul dintre rebeli, Yakup Cemil,l-a împușcat pe ministrul de război Nazım Pașa. A fost format un nou guvern din membrii CUP, condus de Mahmud Șevket Pașa. Principalul mobil al complotiștilor a fost înfrângerile suferite de otomani în timpul Războaielor Balcanice. Mahmud Șevket Pașa a fost asasinat pe 11 iunie 1913, iar în funcția de mare vizir a fost ales Said Halim Pașa. După Războaiele Balcanice, Imperiul Otoman a devenit un imperiu cu două mari națiuni principale; turcii
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
încercat să intercepteze vasele, care au scăpat când guvernul otoman a deschis Dardanelele pentru a le lăsa să treacă spre Constantinopol, deși, ca stat neutru, legislația internațională îi obliga să blocheze transporturile militare. Permițând vaselor germane să pătrundă în Dardanele, otomanii și-au confirmat legăturile cu Germania. În septembrie, misiunea navală britanică în Imperiul Otoman, stabilită în 1912 sub comanda amiralului Arthur Limpus, a fost rechemată datorită îngrijorărilor crescânde că Turcia va intra în curând în război. Contraamiralul Wilhelm Souchon din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în curând în război. Contraamiralul Wilhelm Souchon din Marina Imperială Germană a preluat comanda asupra marinei otomane. Acționând fără ordine din partea guvernului otoman, la 27 septembrie, comandantul german al fortificațiilor din Dardanele a ordonat închiderea strâmtorii, contribuind la impresia că otomanii sunt „în tabăra germană”. Prezența navală germană și succesul armatelor germane pe toate fronturile au dat facțiunii germanofile din guvernul otoman suficientă influență pentru a declara război Rusiei. La 27 octombrie, "Goeben" și "Breslau", rebotezate "Yavûz Sultân Selîm" și respectiv
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
facțiunii germanofile din guvernul otoman suficientă influență pentru a declara război Rusiei. La 27 octombrie, "Goeben" și "Breslau", rebotezate "Yavûz Sultân Selîm" și respectiv "Midilli", au ieșit în Marea Neagră, au bombardat portul rus Odesa și au scufundat câteva vase rusești. Otomanii au refuzat cererile Antantei de a expulza misiunile germane și, la 31 octombrie 1914, au intrat oficial în război de partea Puterilor Centrale. Rusia a declarat război Turciei la 2 noiembrie. A doua zi, ambasadorul britanic a plecat de la Constantinopol
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
largul Dardanelelor au bombardat cetățile defensive de la Kum Kale și Seddulbahir. Un proiectil a lovit un depozit de arme, a împrăștiat armele și a ucis 86 de soldați. Regatul Unit și Franța au declarat război Turciei la 5 noiembrie, iar otomanii au proclamat "jihadul" (războiul sfânt) în aceeași lună, lansând o ofensivă în Caucaz împotriva rușilor, pentru a redobândi fostele provincii turcești de acolo. Luptele au început și în Mesopotamia, urmate fiind de o debarcare britanică cu scopul de a ocupa
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în aceeași lună, lansând o ofensivă în Caucaz împotriva rușilor, pentru a redobândi fostele provincii turcești de acolo. Luptele au început și în Mesopotamia, urmate fiind de o debarcare britanică cu scopul de a ocupa terenurile petrolifere din Golful Persic. Otomanii s-au pregătit să atace Egiptul la începutul lui 1915, cu scopul de a ocupa Canalul Suez și de a întrerupe ruta prin Mediterana către India și Orientul Îndepărtat. Strachan scria că, în retrospectivă, beligeranta otomanilor era inevitabilă, odată ce vaselor
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
petrolifere din Golful Persic. Otomanii s-au pregătit să atace Egiptul la începutul lui 1915, cu scopul de a ocupa Canalul Suez și de a întrerupe ruta prin Mediterana către India și Orientul Îndepărtat. Strachan scria că, în retrospectivă, beligeranta otomanilor era inevitabilă, odată ce vaselor "Goeben" și "Breslau" li s-a permis să intre în Dardanele și că întârzierile ulterioare au fost cauzate de nepregătirea otomanilor pentru război și de neutralitatea Bulgariei, mai degrabă decât de vreo incertitudine pe tema polticii
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
întrerupe ruta prin Mediterana către India și Orientul Îndepărtat. Strachan scria că, în retrospectivă, beligeranta otomanilor era inevitabilă, odată ce vaselor "Goeben" și "Breslau" li s-a permis să intre în Dardanele și că întârzierile ulterioare au fost cauzate de nepregătirea otomanilor pentru război și de neutralitatea Bulgariei, mai degrabă decât de vreo incertitudine pe tema polticii. Britanicii plănuiau o invazie amfibie lângă Alexandretta înainte să fie prezentată pentru prima oară ideea operațiunii din Dardanele de către Boghos Nubar în 1914. Ea a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de Frontul de Est, Marea Baltică era sub blocada "Kaiserliche Marine" (Marina Imperială Germană) și intrarea în Marea Neagră prin Dardanele era controlată de Imperiul Otoman. Dacă Imperiul ar fi rămas neutru, se puteau trimite Rusiei provizii prin Dardanele, dar înainte de intrarea otomanilor în război, strâmtorile fuseseră închise și în noiembrie calea navigabilă a început să fie minată. Propunerea ministrului francez de justiție Aristide Briand din noiembrie de a ataca Imperiul Otoman a fost respinsă, iar tentativa britanicilor de a-i plăti pe
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în război, strâmtorile fuseseră închise și în noiembrie calea navigabilă a început să fie minată. Propunerea ministrului francez de justiție Aristide Briand din noiembrie de a ataca Imperiul Otoman a fost respinsă, iar tentativa britanicilor de a-i plăti pe otomani pentru a trece de partea Antantei a eșuat. În aceeași lună, Winston Churchill, Primul Lord al Amiralității, a propus un atac naval asupra Dardanelelor, bazându-se parțial pe rapoarte false privind capacitatea de luptă a otomanilor. Churchill dorea să folosească
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a-i plăti pe otomani pentru a trece de partea Antantei a eșuat. În aceeași lună, Winston Churchill, Primul Lord al Amiralității, a propus un atac naval asupra Dardanelelor, bazându-se parțial pe rapoarte false privind capacitatea de luptă a otomanilor. Churchill dorea să folosească un mare număr de vase depășite, care nu puteau opera împotriva flotei germane Hochseeflotte, într-o operațiune în Dardanele, cu o mică forță de ocupație din partea forțelor terestre. Exista speranța că un atac asupra otomanilor va
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a otomanilor. Churchill dorea să folosească un mare număr de vase depășite, care nu puteau opera împotriva flotei germane Hochseeflotte, într-o operațiune în Dardanele, cu o mică forță de ocupație din partea forțelor terestre. Exista speranța că un atac asupra otomanilor va atrage în război de partea Antantei și Bulgaria și Grecia (ambele recent independente fața de otomani). La 2 ianuarie 1915, Marele Duce Nicolae al Rusiei a apelat la Regatul Unit pentru asistență contra otomanilor, care efectuau o ofensivă în
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
flotei germane Hochseeflotte, într-o operațiune în Dardanele, cu o mică forță de ocupație din partea forțelor terestre. Exista speranța că un atac asupra otomanilor va atrage în război de partea Antantei și Bulgaria și Grecia (ambele recent independente fața de otomani). La 2 ianuarie 1915, Marele Duce Nicolae al Rusiei a apelat la Regatul Unit pentru asistență contra otomanilor, care efectuau o ofensivă în Caucaz. Au început planurile pentru o demonstrație în Dardanele pentru a devia trupe de pe teatrul de luptă
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
speranța că un atac asupra otomanilor va atrage în război de partea Antantei și Bulgaria și Grecia (ambele recent independente fața de otomani). La 2 ianuarie 1915, Marele Duce Nicolae al Rusiei a apelat la Regatul Unit pentru asistență contra otomanilor, care efectuau o ofensivă în Caucaz. Au început planurile pentru o demonstrație în Dardanele pentru a devia trupe de pe teatrul de luptă din Caucaz. La 17 februarie 1915, un avion maritim britanic decolat de pe HMS "Ark Royal" a efectuat un
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
informații obținute din broșuri turistice egiptene. Soldații ce urmau să participe la atac trebuia să fie încărcați pe transportoare pentru a debarca și, ca urmare, debarcările nu puteau fi efectuate până la sfârșitul lui aprilie. Amânarea cu cinci săptămâni le oferea otomanilor răgazul necesar pentru a-și întări pozițiile din peninsulă, dar vremea nefavorabilă din martie și aprilie ar fi amânat oricum debarcarea și ar fi împiedicat aprovizionarea și întărirea trupelor odată debarcate. Forțele australiene și neozeelandeze au plecat din Egipt la
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]