KorAP: Find »[drukola/base=otoman & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...94 >

2,327 matches

Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469

Austriei, Rusiei și Persiei; principalul adversar al monarhiei a fost la început Franța, apoi, la mijlocul secolului al nouăsprezecelea, Prusia. Trebuiau deci inițiate reforme interne pentru ca statul să aibă o situație mai bună și să poată face față inamicilor lui. Încercările otomanilor de a face reforme erau limitate, iar scopul acestora era pur pragmatic. Dacă starea armatei nu se îmbunătățea, guvernul central se putea prăbuși în fața agresiunii din afară sau a subversiunii interne. Eforturile austriecilor erau mult mai sofisticate. A fost întreprinsă

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
abia în secolul al nouăsprezecelea, apăruseră deja o serie de indicii asupra direcției pe care aveau să o urmeze acestea. În secolul al optsprezecelea, unii conducători din ambele imperii au încercat să rezolve ceea ce considerau ei a fi problemele majore. Otomanii au pus accentul pe reforma armatei, care ar fi permis statului să dețină controlul asupra pașilor locali rebeli și să respingă invaziile din afară. Monarhii austrieci, mai ales Joseph al II-lea, au încercat să reorganizeze din temelii sistemul de

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
vedea, aceștia au compromis adesea propriile lor principii politice liberale după ce au pus mîna pe putere, dar entuziasmul lor național a oscilat rareori. Implicațiile ideologiei liberale și naționale pentru Europa de sud-est erau clare: atît Imperiul Habsburgic cît și cel Otoman trebuiau dizolvate și înlocuite prin state naționale cu guverne constituționale. Lăsînd la o parte teoria, încă în secolul al optsprezecelea avuseseră loc o serie de evenimente care au avut drept rezultat orientarea popoarelor balcanice în această direcție. Unele aspecte ale

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
al optsprezecelea, s-a menținut o strînsă legătură cu Kievul și cu instituțiile lui ortodoxe rusești. Rusia, încă singurul stat ortodox neaflat sub control străin, reprezenta pentru sîrbii habsburgi o atracție mai puternică decît Patriarhia dominată de greci și de otomani. Datorită acestei situații și faptului că mulți studenți teologi sîrbi își făceau studiile la Kiev, au intrat în limba literară un număr considerabil de cuvinte rusești, care, să nu uităm, era slava bisericească. Așa-numita limbă sîrbo-slavonă, utilizată de biserică

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
secolului al optsprezecelea existau optsprezece mii de negustori sîrbi, greci și țînțari pe teritoriul monarhiei, cele mai mari concentrații putînd fi întîlnite de-a lungul graniței dintre cele două imperii.3 Astfel, atît în cadrul statului habsburgic cît și al celui otoman, controlul comerțului internațional era deținut de anumite grupuri restrînse ale populației; în Imperiul Otoman, aproape tot comerțul exterior se afla în mîinile nemusulmanilor. Cu toate că era o oarecare preocupare în Austria privind această situație, nu exista de fapt nici o alternativă practică

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
populația musulmană era angajată în comerț, dar de obicei doar ca mici neguțători, prăvăliași și meșteșugari locali, chiar dacă existau cîțiva negustori musulmani care se ocupau cu comerțul la mare distanță în interiorul imperiului și unii activi în porturile de la Marea Neagră. Atitudinea otomanilor față de străini și puținele lor cunoștințe de limbi străine constituiau însă handicapuri serioase. Harta 16. Balcanii de sub stăpînirea otomană, 1815 Existența unui număr mare de ortodocși balcanici angajați în comerț în Imperiul Otoman și nu trebuie să uităm că aici

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
aburi și cu deschiderea în 1869 a Canalului de Suez. Dată fiind slăbirea Franței, Marea Britanie considera Rusia drept principala amenințare la adresa poziției ei pe plan internațional. Principala temere a britanicilor era ca nu cumva armata rusească să-i administreze Imperiului Otoman o înfrîngere fatală care ar fi fost urmată de prăbușirea acestui stat și de instituirea dominației rusești în Peninsula Balcanică și asupra Strîmtorilor. Amenințarea fățișă pe care o prezenta Rusia avea o perspectivă asiatică. În secolul al nouăsprezecelea, aceasta înghițise

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
a Austriei intrau adesea în conflict în Orientul Apropiat, toate erau extrem de îngrijorate de acțiunile Rusiei. Fusese desigur limpede pe tot parcursul secolului al optsprezecelea că guvernul rus avea într-adevăr intenții teritoriale clare, toate putînd fi realizate numai în detrimentul otomanilor. Începînd din timpul domniei lui Petru cel Mare, rușii duseseră o politică activă de expansiune în zona Mării Negre. Către sfîrșitul secolului al optsprezecelea, nu numai că ținuturile de la nord de această mare, inclusiv Crimeea, fuseseră anexate, dar Rusia era profund

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
Majestății Sale Imperiale, Alexandru I.."5 Urmau să fie de asemenea trimiși experți și trupe rusești de garnizoană. Acceptînd termenii acestui acord, sîrbii trebuiau să facă o alegere clară. Puși în fața alternativei de a fi de acord cu oferirea de către otomani a unui statut de autonomie sau de a se alătura Rusiei și de a lupta pentru dobîndirea deplinei independențe, ei au optat pentru cel de-al doilea curs de acțiune, neavînd cum să știe că negocierile nu aveau girul Sankt

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
dat seama că avea posibilitatea să rezolve chestiunea sîrbească, astfel că în iulie trei armate otomane au pornit împotriva Serbiei. În octombrie 1813, Karagheorghe, mitropolitul Leontie și alți membri ai guvernului au trecut Dunărea în Austria. Trei zile mai tîrziu, otomanii reocupau Belgradul, din care fuseseră izgoniți în 1806. Prima revoluție sîrbă luase deci sfîrșit. Aflată din nou în posesia pașalîcului, Poarta a încercat la început să ducă o politică de conciliere, avînd un mare interes în asigurarea unei atmosfere pașnice

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
lui Suleiman de a continua să dea asigurări a dus la declanșarea unei noi revolte. Atunci cînd pașa i-a executat pe cîțiva rebeli, sîrbii au început să se teamă că va urma o altă operație masivă de represalii din partea otomanilor. Drept urmare, ei și-au reorganizat forțele de rezistență, de data aceasta sub conducerea lui Miloš. Revolta a început în aprilie și s-a încheiat curînd încununată de succes. Situația internațională era mult mai favorabilă acum. Războaiele cu Franța luaseră sfîrșit

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
impresia sprijinitorilor lui că era urmat îndeaproape de o numeroasă armată rusească. La 7 octombrie, într-o proclamație adresată moldovenilor, el îi informa că forțele lui vor străbate Principatele, după care vor trece Dunărea. Nu exista nici o temere față de represaliile otomanilor: "Dacă turcii ar cuteza să pătrundă în Moldova, o forță atotputernică era gata să le pedepsească îndrăzneala."10 La început, nu a existat nici un motiv de îndoială asupra asigurărilor Eteriei. Andrea Pisani, consulul rus la Iași, nu a făcut nimic

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
de violență și furtișaguri. Pe măsură ce dezordinea și anarhia erau tot mai mari, a început fuga în masă a boierilor și negustorilor. Unii dintre ei erau înfricoșați de răscoala țăranilor, alții, care fuseseră implicați în acțiunile Eteriei, se temeau de represaliile otomanilor. Cea mai mare parte a acestora s-au refugiat în Transilvania, douăsprezece mii alegînd Brașovul, iar șaptesprezece mii Sibiul.11 La 18 aprilie, Ipsilanti a ajuns în sfîrșit la periferia Bucureștiului, însoțit de ceea ce era puțin mai mult decît o

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
În general, grecii din cele trei regiuni principale ale Rumeliei, din Pelopones și din insule formau grupuri separate cu propriile lor interese și obiective (vezi harta 20). Cei din diaspora și fanarioții nevoiți să renunțe să mai fie în slujba otomanilor, alcătuiau cea de a patra categorie. Din punct de vedere social, notabilii, proprietarii bogați de corăbii din insule și militarii, care beneficiau de sprijinul țăranilor, constituiau trei elemente distincte, putînd fie să se alieze, fie să se războiască între ele

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
Ca și Principatele, Peloponesul oferea condiții extrem de favorabile pentru organizarea unei revoluții. Populația grecească se bucura de o autonomie considerabilă sub conducerea propriilor lor primați. Controlul asupra mediului rural se afla mai curînd în mîinile grecilor decît în cele ale otomanilor. Pe lîngă aceasta, exista o foarte mare concentrare de militari în regiune, mai ales în Mani. Era de asemenea posibilă menținerea unei legături strînse cu insulele, care aveau drepturi de autoguvernare asemănătoare. În insulele grecești, autoritățile otomane nu erau atît

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
în orașele fortificate, dintre care o parte au rezistat pînă la sfîrșitul revoluției. Alte orașe au fost cucerite; Tripolița a fost ocupată în octombrie 1821, iar locuitorii ei au fost măcelăriți. Atrocitățile creștinilor nu erau deloc mai prejos de reacția otomanilor. Am menționat deja spînzurarea patriarhului. Evenimente similare s-au produs și în alte părți ale imperiului locuite de greci. Masacrul din insula Chios din 1822, unde au murit cîteva mii de oameni, a atras atenția întregii Europe. De regulă, acțiunile

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
au reușit să supună Tesalia și Macedonia. Rebelii erau totuși stăpîni pe bastionul lor din Pelopones și controlau un teritoriu destul de mare situat la nord de Istmul Corintului, din Rumelia, inclusiv orașele Misolonghi, Teba și Atena. Principalul efort militar al otomanilor avea deci drept țintă regiunea aceasta. În 1822 și 1823, Poarta a trimis armate în vederea ajutorării orașelor fortificate deținute încă de trupele otomane. Operația aceasta nu era ușoară. Rebelii aveau la dispoziție o mică flotă care consta mai ales din

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
o stare de remiză. Deoarece victoria părea imposibilă fără ajutor din afară, Mahmud al II-lea a luat hotărîrea să apeleze la Muhammad Ali, pașa Egiptului. Ca și Ali Pașa, această căpetenie albaneză ajunsese la o înaltă poziție în slujba otomanilor. În calitate de conducător al Egiptului, el sfidase autoritatea otomană și doar propria lui slăbiciune militară l-a determinat pe sultan să i se adreseze acestui vasal rebel și independent. Muhammad Ali era dispus să intervină, dar la un preț ridicat. În schimbul

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
Grecia. Guvernul francez avea legături strînse și cu Muhammad Ali și un punct de sprijin în Egipt. În trecut, Rusia fusese cea care putea exercita cea mai puternică influență, în primul rînd grație religiei comune și implicării rușilor în afacerile otomanilor și ale românilor. Am văzut deja că Eteria se baza pe eventualul ajutor al Rusiei, sprijin ce părea absolut logic date fiind relațiile anterioare. În 1821, în momentul izbucnirii revoltei, nici una dintre marile puteri nu era pregătită să facă față

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
revoluționară. Totuși, Rusia avea tratate cu Poarta referitor la guvernarea Principatelor și anumite răspunderi față de creștinii ortodocși. I s-a impus guvernului otoman să facă diferență între pedepsirea rebelilor vinovați și jertfirea creștinilor inocenți. Pe lîngă aceasta, măsurile luate de otomani stînjeneau comerțul rușilor. Să nu uităm că grînele rusești erau transportate în Europa de corăbii grecești care arborau steagul Rusiei. Revolta nu numai că făcuse ca mările să devină nesigure, dar autoritățile otomane împiedicau totodată trecerea navelor de transport rusești

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
a murit în 1825 și a fost urmat de fratele lui, Nicolae I, care va adopta o atitudine mult mai fermă față de problemele curente legate de Poartă. Fiind un conservator și mai înverșunat decît predecesorul său, el a insistat ca otomanii să respecte drepturile rușilor stabilite prin tratate, fiind în același timp în favoarea cooperării cu celelalte puteri asupra chestiunii grecești. În 1826, guvernul britanic l-a trimis pe ducele de Wellington la Sankt Petersburg ca reprezentant oficial la ceremonia încoronării noului

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
Dat fiind că banii publici nu erau strict separați de fondurile lui personale, el nu ezita să-i folosească în speculații al căror profit îl băga în buzunar. Miloš a pus stăpînire pe pămînturile statului și pe proprietățile confiscate de la otomani. Administrînd taxele pentru lucrări publice, el îi punea pe țărani să-și presteze obligațiile pe moșiile lui particulare. Deținea monopolul exportului de vite și al vînzării sării și poseda pămînturi întinse și șaptesprezece sate în Valahia. Deși avea o atitudine

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
preferabilă lui Miloš. Revenirea în țară a liderului primei revoluții constituia așadar o provocare la adresa puterii cneazului. Asasinarea lui în iulie 1817 a marcat declanșarea conflictului dintre familiile Obrenović și Karagheorghević. Atunci cînd Miloš nu a reușit să obțină aprobarea otomanilor privind succesiunea sa ereditară, el a convocat în 1817 o adunare și a convins-o să-l declare domnitor ereditar. Fără consimțămîntul Porții sau a marilor puteri, actul acesta avea însă o mică valoare reală. Drept urmare, Miloš a pornit să

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
participe la revolte sau să lupte împotriva insurgenților unguri. Războiul Crimeei a creat probleme și mai serioase. Atunci cînd Imperiul Otoman s-a implicat în 1853 în conflictul cu Rusia, a existat bineînțeles tentația de a profita de faptul că otomanii aveau alte griji pentru a obține unele cîștiguri teritoriale. În 1854, Franța și Marea Britanie au trecut de partea turcilor. Alături de Imperiul Habsburgic, aceste puteri doreau să mențină ostilitățile departe de zona Balcanilor și să apere interesele aliatului lor. S-au

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
Shkodër, Mostar, Sarajevo și Travnik. Deși muntenegrenii puteau într-o oarecare măsură pendula între aceste grupuri, exista întotdeauna primejdia ca acestea să se alieze împotriva vecinului lor creștin. Amenințarea va deveni și mai mare mai tîrziu, cînd măsurile reformatoare ale otomanilor au reușit oarecum să-i oblige pe generalii rebeli să recunoască autoritatea Porții. Muntenegru s-a confruntat atunci cu posibilitatea de a fi ocupat de forțele otomane. Permanentele amenințări din afară au avut efectul pozitiv de a obliga practic clanurile

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]