1,199 matches
-
însăși, unghiile crescând, înfipte în podul palmelor, până ies pe partea cealaltă, dinții înfigîndu-se sălbatic în limbă doar ca să simți ceva, și din când în când isteria urcând în tine cu o forță uriașă, dizolvîndu-te cu totul în acizii ei otrăviți... Cât sânt de preferat torturile fără nume ale unui infern adevărat, cinstit, cu obiecte concrete care-ți sfâșie gura și-ți crapă ochii și-ți rup rotula din carnea genunchiului ! Chiar urlând, chiar zvîrcolindu-te, știi atunci că exiști, că ești
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Soilei, ridicând capacul, o împingea cu un bețișor, ci doar mușca, nemaipomenit de agresivă, capătul bățului, fără să treacă de jumătatea arenei de nisip. "Îl sperie aripile", își spuse femeia, după care vîrî curajos mâna în spațiul încărcat de aburi otrăviți și scoase fluturele, ținîndu-l bine de torace. Apoi, cu o foarfecă chirurgicală având un cioc ciudat, lateral, îi desprinse întîi aripa stângă, apoi pe cea dreaptă. Herman aproape că vomită de oroare. "Nu știu de ce mai priveam, ce mă făcea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai degrabă să înmormîntăm acest secret. O dată cu el. De aceea, dincolo de ușă există un aparat vechi, născocit de cel de-al cincilea Abate, care poate dezlănțui asupra intrusului tot felul de arme pe care le alege absolut la întîmplare. Săgețile otrăvite care ți-au șuierat pe lângă ureche sunt doar cele mai inofensive dintre ele. Uneori e o jerbă de flăcări, alteori un gaz mortal... ― Un gaz? ― Da, în firidă era o mască... ― O mască! Doar o mască? Și ce? Doreai să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fel, mânată fiind doar de dorința de luptă și de răzbunare. Balamber înțelegea acum, în lumina crudă a realității, că visul pe care-l hrănise în secret, acela de a o face soția lui, nu era altceva decât un fruct otrăvit. Și totuși, îl încerca în privința ei o imensă admirație și încă ceva, ceva ce trăia în adâncul lui. Aducându-și în minte, cum de multe ori i se întâmplase în ultima vreme, chipul său frumos și nobil, silueta ei subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
m-au examinat. „Nu prea e bine.“ Mi-au pus imediat o perfuzie. La radioul din mașina poliției auzisem tot felul de detalii despre efectele intoxicării cu gaz sarin și așa mai departe. Atunci mi-am dat seama că fusesem otrăvit. Se pare că angajații de la spital fuseseră informați că era vorba de gaz sarin. Însă noi purtam aceleași haine, în care era impregnat mirosul de gaz sarin. De aceea, la scurt timp, cadrele medicale au început și ele să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
flori aproape ofilite, și s-ar fi arătat mulțumită în fața lui. Rănită mai mult în suflet decât în orgoliu, s-a îndepărtat de acel stand, care ar fi trebuit să-i aducă mireasma florilor respective în suflet și nu săgeți otrăvite. Rușinată de privirile celor din jur, care chiar dacă nu au vrut să asiste la acestă piesă de teatru proastă a bărbatului respectiv, au făcut-o involuntar datorită iscusinței lui de a a și arăta calitatea de “gentleman”. Măcar dacă nu
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
mulți ca florile de păpădie și răi la suflet, au reușit cu armele lor, să le ucidă pe fetele care avuseseră îndrăzneala să apere ograda. Una câte una au pierit bietele de ele, ca niște flori rupte de-o mână otrăvită. Iar când hoardele-au plecat, părinții fetelor și sătenii le-au săpat mormintele în jurul fântânii și nu departe de casa și ograda pentru care s-au jertfit. La scurt timp de la această întâmplare, jur împrejurul fântânii au răsărit opt vlăstare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mă tortura. Acum, insensibilă, rece, cu ochii închiși, venise să mi se abandoneze. Cu ochii închiși! Ea era aceea care îmi otrăvise întreaga viață. Nu, viața mea fusese dinainte destinată otrăvii. N-aș fi putut trăi altceva decât o viață otrăvită. Ea venise acum, aici, în camera mea, dăruindu-mi corpul și umbra Sa. Sufletul Ei fragil și trecător, fără legătură cu lumea terestră, se strecurase afară din negrele și vechile-I haine chinezești, părăsise carnea care îl făcea să sufere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o lamentație întreruptă de înfricoșătoare hohote de râs, apoi un urlet nebun. Ușa se dechise, unchiul ieși. Fața îi îmbătrânise brusc, iar părul... Frica, zgomotul pe care îl făcea bestia târându-se, șuieratul șarpelui furios, ochii săi scânteietori, imaginea dinților otrăviți, a corpului său, a gâtului lung care se termina într-o excrescență sub formă de lingură, dominată de un cap minuscul, spaima făcură ca unchiul meu să iasă din hrubă cu părul alb. Fidelă angajamentului ei, baiadera îl luă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
jidanii pe Cristos? Și ei au vrut să facă lucru-mprotiva firei, Au vrut să deie moarte celui fără de moarte... Dar astăzi, când se naște un monstru pe pământ, Cu inima cea neagră ca Vodă Mihnea Sânger {EminescuOpVIII 139} Și-atît de otrăvită, setoasă de plăceri C-acea a mumei sale: un om ce-a fi în stare În furie s-ucidă pe tată-său - și-n furie Dobit[oc]eștei patimi cu mă-sa să se culce. Au crezi că ziua de-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
valuri strig paserile mărei, Cu cântece stricate urechea-și asurzește, De-abia bătîndu-și mintea, petrece muierește, Și-n loc de-nvăț și pildă și-n loc de sfinte psalme {EminescuOpVIII 141} Femei l-încunjur noaptea jucând, bătând din palme, Căci otrăvit e gîndu-i și inima[-i] otravă Și astfel Mihnea Sânger domnește în Suceavă. [SCENĂ] [ROMAN] Voi, ce ardeți toată viața în al patimelor rug, Ca să sfarăm nălucirea uneltesc un meșteșug. Nu-mi ard ca tine carnea pe-al patimelor rug
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
muri iarăși, victima unei crime - Răzbună-o! [MIRON-ȘTEFAN] O răzbun, d-ar trebui ca fiecare picătură din sângele meu să devie venin: inima - venin, sufletul - venin, creierii - venin, - d-ar trebui ca apoi să mân astfel, spre pedeapsă, ca blestem otrăvit, ființa mea din eternitate în eternitate. 2254 Popa nu știe că obiectul nebuniei lui Ștefan e Mira și că Mira e lunatecă și la începutul actului are în adevăr intențiunea s-o otrăvească pe Mira cu desăvârșire, promițîndu-i Adinei că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în șir, a făcut cîteva semne ca un dirijor de orchestră, după care s-a făcut nevăzut cu întreg alaiul. La trei zile am primit un plic pe care mi l-a înmînat un individ în costum gri, conținea mesajul otrăvit, era clar, se hotărîseră s-o demoleze, trebuia să îmi strîng catrafusele și să mă reprofilez, era groasă de tot. — Dacă te lași păgubaș o să ne despărțim, asta îmi mai lipsea, să mă amenințe și Angelina, ce fel de lider
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se dăduse la fund, de ce trebuia să tragă după el și restul lumii? în ochii Părințelului ardeau două luminițe palide care însă nu reușiseră s-o convingă, deci asta fusese, începu Angelina să-și arunce acuzațiile ca pe niște săgeți otrăvite. Învățase să-i vorbească răspicat, cîștigînd tot mai multă încredere în sine la fiecare cuvînt, simțind că o să-și atingă scopul în cele din urmă. Nebună? O fi considerat-o oare Părințelul nebună în acele clipe? Se săturase să-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am spus râzând. Atunci lasă-mă dracu’ În pace! izbucni el. Dacă era Într-adevăr un membru al speciei umane, atunci Neumann era cel mai puțin atrăgător dintre ei. Sprâncenele lui, care zvâcneau nervos și se arcuiau ca două omizi otrăvite, erau Împreunate printr-o linie neregulată de păr care nu se potrivea deloc. În spatele ochelarilor groși care erau aproape opaci de atâtea urme de grăsime de la degete, ochii lui cenușii erau nervoși și priveau lunecos În podea de parcă el s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
reale, proiectându-și Ostașul pe soclul Judecății de Apoi, În rolul mult visat al Unicului, care Își plătește datoriile nu doar către inamici, ci, mai ales, către prietenii care nu i-au fost totdeauna deopotrivă. „Sunteți, sunteți prins În pioneze otrăvite, domnu’ Norman”, auzeam, din când În când, rumoarea bârfitoarelor care știam că nu mint decât pe jumătate. Mi se părea Însă mai importantă aventura noastră comună decât caricatura ei. În ce a constat, de fapt, „delimitarea”, deloc contrariată, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
urmă practica o meserie utilă și nerecomandabilă, și fata a refuzat, răcnind și trântindu-se În mijlocul străzii, să se Întoarcă În sânul familiei, iar eu i-am dat, până la urmă, dreptate, Într-atât sânul acela mi s-a părut respingător, otrăvit, și nu numai mie, ci și unei bune părți din mulțimea care se adunase În jurul celor două. Din apa ieșită a unor ochi morți sau din aceea, urlătoare și amară, dar Înmiresmată, a mării, iată-ne pe amândoi scăpați. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Îți mai cârpește o palmă”. Halucinantă concretețe: „Când tocmai am Împlinit treizeci de ani/ aveam În spate o zestre frumușică de morți/ și Între patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați”. Iluziile au acea specifică diafanitate otrăvită a macabrului inevitabil: „Apoi Îți scoteai singură câte un ochi și Îl puneai alături./ Pentru zilele În care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
unei Florica Mitroi sau enormitățile enormei Suzi etc. nu sunt bizarerii pitorești, ci simple aspecte firești ale „normalității” cotidiene. Mărturisesc că sarcastica descriere sintetică de la p. 344 m-a copleșit tocmai prin adevărul franc și tăios, de ale cărui așchii otrăvite simt, cumva, că nu puteam scăpa cu totul, indiferent de premisele noastre ca indivizi, de vârsta sau actualul domiciliu și chiar atunci când am Încercat, cât ne-au ținut puterile, să ne protejăm prin Însingurare, sperând să nu fim contaminați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
am plăcut totuși, ne-am acceptat carențele. Aveam avantajul de a nu-l fi cunoscut În perioada „oficială”. Trecuse, Între timp, prin grave crize psihice și nu numai. Marginalizat, suferea, ca toată lumea, de mizeria vieții socialiste. Regimul evolua spre o otrăvită tocăniță național-socialistă, În premisă bizantină. În degenerata atmosferă a compromisurilor, complicității și demagogiei generalizate, fixația sa „stângistă” putea fi luată, În acel moment, drept... integritate, chiar dacă semăna cu monomania. Povestea cum refuzase să scrie un text cerut de Scânteia, explicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
-l zorise înapoi spre casă. Să spui tot - ăsta fusese contractul lor de căsătorie de la bun început și, dacă ținea să salveze ceva real cu cea mai realistă femeie din lume, n-o putea ascunde acum. Întotdeauna crezuse în „copacul otrăvit“ al lui Blake: îngroapă fantezia, dacă vrei s-o alimentezi. Scoate-o la lumină, dacă vrei s-o omori. Aerul rece și umed din Long Island nu-i ucisese fantezia. Mai degrabă, faptul că-i vorbise soției despre îngrozitoarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În epoca de aur, În socialism. „Bat vânturi dinspre răsărit” nu este o abstracțiune. Părul vâlvoi al bărbatului În pala vântului. Undeva Între tampoane, legând vagoanele pline de bogățiile lumii Într-un triaj Înghețat. Același vânt, măturând soda, cimentul și otrăvite chimicale scurse din sacii vagoanelor descărcate. Praf, talaș, fumurii resturi, gunoaie În agonie. Același vânt rostogolind o folie de plastic, fășâind electrostatic peste acest univers sumbru de șine, macazuri, locomotive cu aburi și trenuri rapide, expresuri de zi fugind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că da, zâmbi Ianache. Îl privi în ochi pe spătar, apoi printre dinți, abia auzit șopti: Deși... doar Dumnezeu știe. Eh, erau bune vremurile când te judecau și-ți tăiau capul, nu era rău nici când te găseau strangulat sau otrăvit dimineața în patul tău și dădeau vina pe ciumă sau holeră. Acum însă dispari, pur și simplu, dispari, iar dacă cineva din ai tăi vrea să afle în ce fel și de ce, dispare și el. Mihai simți ceva rece în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Unii vecini din bloc se uitau la Rafael ca la un soț sau ca la un concubin ce luase prea repede locul defunctului, și aproape că le pica bine confuzia asta. Domnul și doamna Ogrinjan - familia lor reîntregită sub numele otrăvitei cu sodă. Tot e bine că Elenuța începuse să țină la numele ăsta, numele ei de fată, de fapt, măcar că păstra plăcuța de pe ușa apartamentului inscripționată cu Familia Popescu Ghiță. Suntem înconjurați de morți, surioară, nu doar că umblăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în mod oficial regimul politic adus în România de tancurile sovietice. Drept reacție, o haită de răspândaci ieșiră la interval, cu nume și prenume stâlcite, și își aruncară în eter, agramat și amenințător sau cu umor căznit și grosolan, mesajele otrăvite. Răspândacii de serviciu găseau chiar de cuviință să își exprime pe această cale fie nostalgia și pioasa prețuire pentru „realizărili” Marelui Cizmar, fie se repezeau să conteste furibund valoarea raportului întocmit de comisia Tismăneanu, fie vociferau contra președintelui, care ar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]