1,143 matches
-
arpadian Andrei al II-lea Îi spun „fluvius“. Colonelul și-a oprit oamenii pe malul stîng, hotărît să doboare arbori, să făurească plute și să treacă rîul. Tocmai atunci, pe un dîmb de pe celălalt mal, s-a ivit Pintea cu pîlcurile sale. Oșteanul Împăratului a poruncit tunurilor să pornească a bate. Dar de cealaltă parte, pe creasta de pămînt, a apărut și Antonella, făcîndu-i semn tătîne-său să se ducă. Iar Pintea i-a strigat: „Năpustește boambele dacă ai snagă, mînce-te franțu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Astfel era priveliștea lui Sammler spre răsărit, o burtă moale de asfalt ridicată, În care ședeau burice aburinde de canalizare. Trotuare țăndări cu ciorchini de butoaie de gunoi. Piatră de fațadă. Cărămida galbenă a clădirilor cu lift, ca a lui. Pâlcuri de antene de televizor. Ca bicele, grațioase, dendrite dătătoare de fiori desenând imagini din aer, aducând frăție, comuniune oamenilor de apartament Înzidiți. Spre apus râul Hudson se punea Între Sammler și uzinele Spry din New Jersey. Ele Își scânteiau mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Apărători conduși de Pietro pornesc la galop spre Alexandru. Trec printre achingii... nu angajează lupta... galop... galop... Alexandru e târât de ambele brațe, În josul luminișului. Amir râmâne nemișcat... Mongolii trec de bariera spahiilor și galopează ca nebunii spre Amir. Un pâlc de achingii e În calea lor. Îl zdrobesc. Turcii sunt călcați În copitele cailor. - Vântul... spuse, deodată, Oană. S-a pornit vântul. Vine furtună... Erina ridică privirile. Era adevărat. Un vânt puternic pornise din senin. Iarba era culcată la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vii dintr-o țară cu multe tradiții rurale. — Da, e foarte... captivant, a spus Karl, apropiindu-se de tablou și făcându-se că-l interesează. Margaret a tușit și a privit În altă parte, dincolo de verandă, peste vale, spre un pâlc de pal mieri. Dacă s-ar fi uitat la Karl, ar fi izbucnit În râs, era convinsă. — Margaret, Într-adevăr, vino să vezi, a Îndemnat-o Karl, luân d-o de braț și conducând o În fața unei mici pânze În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Dimineața și după-amiaza se preda în schimburi. Pe Uphagenweg era circulație din sens opus. Ea venea, eu plecam. Sau eu aveam cinci ore de școală în urma mea, ea mai avea încă de stat la multe. Dacă era amestecată într-un pâlc de eleve, eu, solitarul notoriu, mergeam singur pe jos. Chiar prin mijlocul pâlcului care chicotea am trecut, fără să risc mai mult de o privire. Nu era nici frumoasă, nici urâtă, doar o elevă cu părul negru și codițe destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
opus. Ea venea, eu plecam. Sau eu aveam cinci ore de școală în urma mea, ea mai avea încă de stat la multe. Dacă era amestecată într-un pâlc de eleve, eu, solitarul notoriu, mergeam singur pe jos. Chiar prin mijlocul pâlcului care chicotea am trecut, fără să risc mai mult de o privire. Nu era nici frumoasă, nici urâtă, doar o elevă cu părul negru și codițe destul de lungi. În rama lui întunecată, obrazul ei mi s-a părut mic, scurtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
diminuez frica refugiindu-mă în gânduri. La asta eram antrenat. Istoria se ascundea în spatele ei înseși și se transforma cât ai clipi în legende. Prințesa pomeraniană Mestwina, prințul Swantopolk, mai înapoi în trecut goții, migrând de la vărsarea Vistulei spre Marea Neagră, pâlcuri de oaste înarmate conform vremii lor îmi populau visele cu ochii deschiși și mă ajutau să nu las să crească în mine frica de partizani. În afara de asta, fortificarea taberei făcea parte din serviciu. Au fost săpate gropi, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
află și astăzi îngropat sub vorbărie. Se părea că ajunseserăm în realitate, pentru a o și părăsi imediat ori pentru a o schimba pe ceva ce voia să fie un alt fel de realitate. Manevrat în permanență în direcții opuse, pâlcul nostru și-a găsit în sfârșit compania căreia îi fuseserăm repartizați și care, încă incompletă, era încartiruită într-o școală evacuată. Pupitrele puse unul peste altul în aer liber erau tăiate cu ferăstrăul și transformate în lemn de foc de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot, linia noastră principală de luptă exista oricum pe hârtie. Dar ce știam eu atunci despre vreo linie principală de luptă, despre ce era ea sau ce anume trebuia să fie? În harababura retragerii, am căutat să mă lipesc de pâlcuri răzlețite, care căutau și ele rămășițe ale unităților din care făcuseră parte. Lipsit în continuare de experiența contactului cu dușmanul, frica mă urmărea totuși mai departe. Tot mereu, infanteriști spânzurați de copacii de pe marginea șoselei avertizau asupra pericolului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nesigure. Îmi aduc aminte de o adunare de căști de oțel ce umbreau fețe ursuze de bărbați și altele speriate de băieți, printre care - a treia din stânga - s-ar număra și a mea, dacă ar exista vreo fotografie a acestui pâlc pierdut. Din nou, comanda o deținea un plutonier hârșit, de data asta unul rămas cam scurt și lat în umeri. Ordinul era „înaintare și căutarea contactului cu dușmanul“. Pe când începea să se-ntunece am luat-o, după mai multe rătăciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de controlul „câinilor de lanț“. Breșele sunt întotdeauna ușor de mirosit. Linia frontului nu mai e decât rareori de recunoscut. Printre mii de oameni aruncați în toate direcțiile, ei sunt doi inși izolați cărora le lipsesc hârtiile salvatoare. Care din pâlcuri o fi destul de sătul de lupte încât să-i preia și pe ei? Abia pe șoseaua de la Senftenberg spre Spremberg, blocată de căruțe cu cai pline de refugiați, perechea îmbrăcată, ce-i drept, în același gri de campanie, dar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
subt apele atmosferice, auzul vieții îi fusese învăluit și pulsul ei slăbit. I se părea că orașul nu mai e acela la locul cunoscut și că ele nu mai ajung. Totuși se deștepta treptat, și cu toate că orașul era numai un pâlc obscur cu mucuri gălbuie care afumau orizontul, el creștea mereu și legea omului, așezarea lui își reluau însemnătatea covârșitoare. Adineaori, natura domnea prin simpla atitudine a luminei. Luna stăpânea și transforma tot cuprinsul; acum, clădiri, ființe, fapte, de la cele mai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o cărare, ușor de identificat după anumite pîlcuri de brazi dispuși într-o oarecare ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș făcînd-o astfel impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o cărare, ușor de identificat după anumite pîlcuri de brazi dispuși într-o oarecare ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș făcînd-o astfel impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cartea, dar am citit-o. Una din legende se cheamă chiar așa: "Piatra Domniței". Bine, bine, dar de ce-i spune așa? întrebă Ilinca. Pentru că de sus, de-acolo, vedeți voi? și Bărzăunul întinse degetul spre vîrful stîncii, unde se afla pîlcul acela mic de brazi, s-a aruncat în prăpastie domnița Oleana, grozav de frumoasă, fiica pîrcălabului de la Cetatea Neamțului, care fusese răpită de turci. Ei, taci! strigă Ilinca înfiorîndu-se. Chiar așa? Pe cuvîntul meu, întări Bărzăunul. Așa scrie-n carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
turnat din fierul crud al unui meteorit. Trebuie să am buzele libere pentru ca vorbele-mi limpezi să mă apere prin adevăr. Pasărea șarpe, pasărea violet devin acum eu însumi, gata să-mi iau zborul către porțile lui Shu. Nori stranii, pîlcuri de gaze mirosind a usturoi. Aripi și vînt. Zbor și dinafară îmi urmăresc, totuși, plutirea devenind zeul pasăre Maat. Cel mai atroce judecător îmi ești tu insuți. Cum mi-am uitat corpul și de unde două inimi gata să fie cîntărite
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
culme, în fața lui a văzut cimitirul cu clopotnița chiar la intrare. A coborât pe cărare, sărind peste firicelul de apă, a ajuns la cimitir unde s-a închinat. După ce a trecut de cimitir, sus, sub geana dealului a văzut un pâlc de salcâmi răsăriți acolo ca să oprească venirea dealului la vale. Și-a întors privirea spre imașul care era gard în gard cu cimitirul și s-a uitat, și s-a uitat îndelung la el. Chiar când se uita, pe cărarea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
prinsă o unitate germană. Toți militarii au fost făcuți prizonieri și ținuți puțin timp locului. Apoi, au fost aduși în coloană în apropierea casei noastre. Peste drum era un loc de cultură, iar în colț, chiar spre drum era un pâlc de salcâmi. Rușii i-au dus pe prizonieri pe lotul cela de pământ și i-au pus să-și sape groapa. Noi, copiii și adulții am văzut ce se întâmplă. Și pe furiș fratele mai mare, sora mea și eu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
i-au pus să-și sape groapa. Noi, copiii și adulții am văzut ce se întâmplă. Și pe furiș fratele mai mare, sora mea și eu, dar și alți copii din vecini, am traversat drumul și ne-am ascuns în pâlcul de salcâmi să vedem ce se va întâmpla. După ce prizonierii șiau săpat propriul mormânt, au fost aliniați în fața gropii și împușcați. Doi militari ruși au adus niște bătrâni din apropiere și sub amenințarea armelor i-au obligat să-i arunce
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
micuțul indicator din lemn prins de un stâlp, cu litere vopsite de mână, șterse și decolorate, litere ce compun numele „Ludlow“, și - în consecință - să nuți dai seama că el arată drumul spre o locuință umană. O movilita și un pâlc de fagi maschează, dinspre drum, vila și dependințele ei. Nu este una din zonele mai pitorești ale comitatului Sussex, ci o mică porțiune de teren agricol ușor părăginit, situat între autostrăzile ce leagă Londra de Brighton și Worthing. Aeroportul Gatwick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o bătrână cărând în spinare o legătură de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui din ce În ce mai repede. De mult ieșiseră din oraș și goneau acum În plin câmp. Câmpul semăna cu un disc. Un disc plat, fosforescent, cu câțiva arbuști presărați pe alocuri, ce se roteau pierind În urmă. Ici-colo răsăreau ca din pământ pâlcuri de oameni, numai bărbați sau numai femei, Îmbrăcați ca de sărbătoare, căscând gura după locomotivă. Oameni În toată firea care se bucurau la vederea trenului ca niște copii. Unii Îi făceau semn cu mâna, alții fluturau din coase sau lopeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
minții, lăsați să vă-mpresoare, Lăsați să cadă-ntruna din neaua altui soare, Ce veșnic brațul ritmic al timpului aruncă... Cad flori de-argint, de spumă pe lunca-n sărbătoare, Și vânturi potolite întinsurile-alintă, Și fluturi albi s-adună în pâlcuri orbitoare, - O, suflete, ca lunca te-mbracă-n hiacintă... CUCERIRE De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în foi sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, încinși și duri. Ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
timp am rătăcit, De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire În stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit; Am părăsit în urmă grandoarea ta polară Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de miazăzi, Și sub un pâlc de arbori stufoși, în fapt de seară, Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri. Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg Mi-ai apărut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a vorbit; Am părăsit în urmă grandoarea ta polară Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de miazăzi, Și sub un pâlc de arbori stufoși, în fapt de seară, Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri. Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg Mi-ai apărut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie! Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit în sunet, în linie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]