1,224 matches
-
cameră, o dată a scăpat ziarul pe jos și s-a aplecat să-l ridice, apoi și-a aprins o țigară, fumând așa multă vreme, i se putea vedea fața de-aproape, era foarte rujată, ei, și atunci au început să pâlpâie în sală luminile, și atunci i-am spus lui Feri că trebuie s-avem grijă, că generatorul face figuri, și uitându-mă la panoul de comandă, am văzut că într-adevăr în mijlocul lui pâlpâie roșu butonul cel mare, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ei, și atunci au început să pâlpâie în sală luminile, și atunci i-am spus lui Feri că trebuie s-avem grijă, că generatorul face figuri, și uitându-mă la panoul de comandă, am văzut că într-adevăr în mijlocul lui pâlpâie roșu butonul cel mare, și atunci i-am spus s-o lăsăm baltă, și să ne cărăm urgem de-acolo, că se va opri generatorul sau se va da înapoi curentul, și Feri a spus că e-n regulă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
opri generatorul sau se va da înapoi curentul, și Feri a spus că e-n regulă, dar nu era atent la mine, învârtea în continuare discul, și atunci iarăși i-am zis s-o luăm din loc, că lumina roșie pâlpâie tot mai repede, dar Feri mi-a spus să-mi țin gura, că femeia își descheie sutienul, și să mă uit și eu, că așa ceva precis n-am mai văzut, la care eu i-am spus că nu mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să-mi țin gura, că femeia își descheie sutienul, și să mă uit și eu, că așa ceva precis n-am mai văzut, la care eu i-am spus că nu mă interesează, deși mă interesa foarte mult, dar lumina roșie pâlpâia și nu puteam să mă gândesc la nimic altceva decât la ce se va întâmpla dacă vom fi surprinși acolo, cu siguranță vom ajunge la școala de corecție, așa că iarăși l-am implorat pe Feri să plecăm, dar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
îmi dau seama că am luat paharul greșit - cel rece ca gheața de acum patru ore. Câh. Câh. Și nu prea pot să-l scuip peste masă. Înghit cappuccino-ul de-a dreptul grețos cu o grimasă. Luminile fluorescente îmi pâlpâie în ochi și mă simt golită. Rolul meu, în toate aceste megatranzacții, este pe partea financiară - așa că eu sunt cea care a negociat acordul de împrumut dintre clientul nostru și Banca PGNI. Eu am salvat situația când, într-una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în afară de lenjeria intimă, la curățătorie. Dar asta nu înseamnă că nu pot s-o fac. Nu trebuie decât să-mi folosesc un pic mintea. Încerc marea cu degetul și deschid ușa mașinii de spălat ; imediat, pe ecranul electronic încep să pâlpâie cuvintele: SPĂLARE ? SPĂLARE ? Intru instantaneu în panică. Evident că vreau să speli, îmi vine să-i răspund. Dar lasă-mă măcar un pic, să bag nenorocitele astea de rufe înăuntru. Inspir adânc. Stai calmă. Fiecare lucru la timpul său. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
astea de haine cu ea. În cele din urmă, înșfac un pachet pe care sunt desenate mai multe cămăși albe, torn niște detergent în tăviță și, ca să știu o treabă, și în cuvă. Acum ce urmează ? SPĂLARE ? Întrebarea continuă să pâlpâie pe ecran. SPĂLARE ? — Ăă... da ! zic. Spală-le. Apăs la întâmplare pe un buton. INTRODUCEȚI PROGRAMUL ? îmi răspunde pâlpâind iar. Programul ? Mă uit în jur după ceva care să mă ghideze cât de cât și zăresc sub un tub de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
albe, torn niște detergent în tăviță și, ca să știu o treabă, și în cuvă. Acum ce urmează ? SPĂLARE ? Întrebarea continuă să pâlpâie pe ecran. SPĂLARE ? — Ăă... da ! zic. Spală-le. Apăs la întâmplare pe un buton. INTRODUCEȚI PROGRAMUL ? îmi răspunde pâlpâind iar. Programul ? Mă uit în jur după ceva care să mă ghideze cât de cât și zăresc sub un tub de spray un manual. Îl înșfac și încep să-l frunzăresc. Opțiunea de încărcare pe jumătate se referă exclusiv la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de un milion de ori mai ușor decât asta. OK, hai să uităm de manual. Să ne folosim bunul simț. Apăs scurt pe tastatură, cu cel mai competent aer de menajeră de care sunt în stare. PROGRAMUL K3 ? începe să pâlpâie la mine ecranul. — Dar eu nu vreau programul K3 ! spun, roșie la față. Dă-mi altceva ! Apăs pe toate butoanele, dar mașina mă ignoră. Aud apa năvălind în mașină și văd că se aprinde o lumină verde. DEMARARE K3, pâlpâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pâlpâie la mine ecranul. — Dar eu nu vreau programul K3 ! spun, roșie la față. Dă-mi altceva ! Apăs pe toate butoanele, dar mașina mă ignoră. Aud apa năvălind în mașină și văd că se aprinde o lumină verde. DEMARARE K3, pâlpâie pe ecran. PROGRAM PENTRU SPĂLARE DIFICILĂ ȚESĂTURI GROASE. Spălare dificilă ? Țesături groase ? — Oprește-te ! zic cu respirația tăiată și încep să apăs cu putere toate butoanele. Stai ! Încep să-i dau cu șutul în ea disperată. Stai ! — S-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cînd Începe să Îmi sune mobilul. Simt că mi se pune un nod În stomac. Dacă mă sună de la birou, am să mă fac pur și simplu că nu l-am auzit. Dar nu e de la birou. Pe ecranul minuscul pîlpîie numărul nostru de acasă. — Bună, zic, apăsînd pe verde. Hei ! aud vocea lui Lissy. Eu sînt ! Ia zi, cum a fost ? Lissy e colega mea de apartament și cea mai veche prietenă. Are păr des și negru ca abanosul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi om În adevăratul sens al cuvântului, de a deveni om și nimic altceva decât om. Uneori era coerent. De cele mai multe ori pierdea șirul. Când i‑am menționat toate acestea lui Morris Herbst, mi‑a răspuns: - Mă rog, atâta timp cât mai pâlpâie un fir de viață În el o să continue a vorbi - asta e funcția lui prioritară, pentru că vorbirea lui e legată de marele dezastru. Am Înțeles ce voia să spună. Războiul făcuse clar un anumit lucru: că aproape Întreaga omenire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
băștinașilor. Se recomandă expeditivitate. Achiziționați.” Pasărea fâlfâie din aripi, întorcând la răstimpuri capul după câte un zgomot sau o licărire. Zboară liniștit prin întuneric, cu atenția egală, o pânză fină acoperind orașul. Oriunde are loc cea mai mică tresărire sau pâlpâie cel mai firav atom de viață, pânza unduiește în toate direcțiile și îi dă instantaneu de știre. În acest fel tot orașul se află mereu întreg în atenția zburătoarei. Iar năvodul firii e pururi îmbelșugat, nu e nevoie să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ne întâlnim cu ea. ─ Mie mi s-a părut cam înțepată și cu ifose. Da’ de unde! Mihăiță? N-o cunoști. La colțul străzii e un magazin mixt, o cutie de sticlă cu o femeie obosită după tejghea, sub lumina care pâlpâie de undeva din spatele vitrinei frigorifice. Sandu îi cere o sticlă de Jidvei. Femeia o ia de pe raft, o pune în pungă, se joacă cu butoanele de la casă, ia banii, îi dă restul, îi întinde punga. Și când el întinde mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
servantă, labe de leu și așa mai departe. De îndată însă ce vizitatorul se așează și începe să se uite cu ceva mai multă luare aminte în jur, observă că asemănarea e doar o impresie de suprafață. O viață ciudată pâlpâie în interiorul lor. Însăși substanța din care sunt făcute o fi aducând ea a lemn sau pâslă sau sticlă, dar când pune mâna pe ceva, nu-tocmai-sticla sau nu-tocmai-lemnul sau nu-tocmai-plușul mai că îl electrocutează. Pascal începe să-și scarpine nedumerit fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
asta.“ Îi arătă pe listă un nume, al patrulea, deasupra celui al profesorului Ilarion Tomnea, fugitul. Își trecu degetul înmănușat pe hârtie și Păsculescu urmărea curios cum numele subliniat de degetul aceluia dintr-o dată se luminează, cum literele prind a pâlpâi fosforescente, se răsucesc, se foiesc, se-adună și se topesc deodată într-un mic pătrățel luminos din chenarul căruia clipește, ușor speriată, Reluța, nevastă-sa. N-o recunoscu de la bun început, dar insul îi șopti, conspirativ. „Intenționat v-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îi construiesc și îi explic, ba chiar iau asupra mea vina pentru ambuteiaj și întârziere, dar ea nu vrea cu nici un chip să înțeleagă. E suficient să scap o remarcă în legătură cu grăsanul, și se eliberează energii, se prăbușesc munți, patimile pâlpâie în roșu. În final, se întâmplă o prostie. Reușesc cu mare greutate să-mi țin râgâitul. Sunt ca un firicel în snopul de oameni înghesuiți în autobuz. Am mâncat carne picantă și am băut bere. Astăzi a fost ziua lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să vină și nu voiam să fiu turtă dacă și când se întâmpla asta. Așa că, în cele din urmă, am adormit pe canapea, cu rochia pe mine, în zgomotul tâmpeniilor bizare, pline de energie ale emisiunilor TV din toiul nopții pâlpâind prin cameră și împletindu-se incomod în țesătura viselor mele. Pesemne că se transmitea vreun film de groază, pentru că Hugo mă urmărea pe un coridor, cu un cuțit de vânătoare; purta o glugă mare, care-i acoperea fața, gâtul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
decât i se părea lui Brunetti potrivit la acea oră. Brunetti răspunse cu o fluturare din mână și se-ndreptă În jos pe Îngusta calle pe care locuia. La marginea apei, văzu șalupa poliției acostată lângă scări, cu girofarul albastru pâlpâind ritmic. La cârmă Îl recunoscu pe Bonsuan, un pilot al poliției care avea În vene sângele a nenumărate generații de pescari din Burano, sânge care cu siguranță trebuia să se fi amestecat cu apele lagunei, purtând În el o cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Un alt șofer îi transmise prin intermediul farurilor că ar fi timpul să se grăbească. Ștergătoarele se mișcau dintr-o parte în alta și nu avu timp să vadă prin parbriz decât un chip difuz. Culoarea verde a semaforului începuse să pâlpâie. Pe partea cealaltă a străzii, un bătrânel cu o umbrelă imensă, de culoare neagră, se apropie de el și încercă să-l consoleze: - Nu mai există bun simț, domnule, toți gonesc ca disperații. Către ce s-or grăbi așa, către
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care împărțea bezele cumpărătorilor, întrun hypermarket oarecare dintr-un orășel oarecare, aruncând din când în când priviri îngrijorate către ferestrele mari care lăsau să se vadă norii negri și fulgerele decise să sugrume cu gheare de foc întreaga lume. * Cursorul pâlpâi indiferent. Apoi reapărură cuvintele, iar laptopul continuă să scrie, cu toate că tastele rămâneau nemișcate. Din când în când, salvarea automată împiedica pierderea vreunei... idei. Dacă nu cumva însăși această ipoteză conform căreia un aparat poate să aștearnă propriile idei în format
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o privire de îndrăgostit bleg cu care nu e bine să ai de-a face dacă ești o femeie cu capul pe umeri. Privi în dreapta și în stânga, aproape panicată. Trotuarul era pustiu, spălat de ploaia furibundă, iar luminile reclamelor care pâlpâiau se reflectau în câteva bălți. Până și mașinile se împuținaseră, dintr-o dată, iar bărbatul din mijlocul străzii întinse mâinile în fața sa și țipă:Lucia, spune-mi sincer, am murit? Mă duceai către cimitir, într-un dric tras de patru cai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
goală, nu mai era nimic pe ea... Și, casa era goală... doar pustiul și întristarea o umpleau. La gândul ăsta, izbucni într-un hohot de plâns, un plâns cu sughițuri... cu fața ascunsă în pumni. Candela de sub icoana Maicii Domnului pâlpâia liniștit. Maica Domnului, privindu-l cu milă, coborî de pe lemnul sfințit și îl mângâie pe creștet. ”- Fata, unde ești... Fata mea!” strigă el printre hohote, răsunând casa a gol. Afară întregul cartier fierbea de bucuria și voioșia colindătorilor. Cartierul vuia
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
urmăreau cu ochii în lacrimi orice tresărire pe chip, orice urmă de viață. ”- Dă-ne un semn, doamna Maria!... o ruga Maica superioară, cu glas blând, strângându-i mâna moale și rece. Dă-ne un semn!” Nările începură să-i pâlpâie, și mâna ei mică se forță să-i o strângă pe a Maicii Superioare. După o vreme a deschis o liniuță de ochi, buzele i s-au mișcat, încercând să spuie ceva... Apoi, a oftat adânc și îndelung, alunecând parcă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
repete dangătul clopotelor, care se înălța... întâlnindu-se pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci omenești. Glasul lor de bronz cânta cântec de biruință. Pe strada largă, se auzea murmur molcom de oameni, împrăștiindu-se spre casă... Șirurile de lumânări pâlpâiau în întuneric ca niște licurici. Drumul cel mare și larg, din fața Bisericii, era neîncăpător pentru mulțimea fără număr, care a venit la sfânta slujbă a învierii Domnului. Văzduhul răsuna de dangătul clopotelor... In glasul lor de bronz se simțea o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]