1,854 matches
-
va putea rezista năvalei socialismului cel mai apropiat președinte al Republicei, adecă Gambetta. Se pare că Francia alunecă cu o iuțeală nebună pe o pantă la capătul căreia stă căscat un abis roșu și trei candidați de tron așteaptă la pândă ca mântuitori ai statului după cădere. Și mulțimea de primprejur, chiuind de bucurie, va striga: Popoarele trebuiesc guvernate cu o mână de fier! În interesul libertății europene este de dorit ca niciodată statul liberal francez să nu fie înghițit de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
puterile să se abată de la punctul lor de vedere politic. Însă tocmai pentru că aceasta nu sânt în stare s-o facă, sânt datori a fi cu toată atenția ca nu în momentele când inamici puternici din afară vor sta la pândă, cu scop de a face părți de pradă din monarhia habsburgică, ardelenii să stea indiferenți și să lase ca cei ce se joacă cu soarta popoarelor să zguduie monarhia în interiorul ei. [ 5 octombrie 1880] ["CÎND VEDEM PUBLICÎNDU-SE... "] Când vedem
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vor de la aceștia (vor, de altfel, răspunsurile pe care le-ar da ei, întrebați). Ce seară de... visul unei nopți de vară! de data asta cu un fost demnitar asezonat, rămas același jovial corpolent, nas adulmecător, ochi de păsăroi la pîndă. Și cu... și cu... un pictor, "maestrul", apelativ producînd, de fiecare dată, celor doi moderatori aferenta humectare extatică. Subiectul? Dărîmarea statuilor. E bine, adică, de dărîmat statuile? Chiar dacă întruchipează personaje istorice, mde, odioase? E de prisos să ne îndoim că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neindentificabilă. Pînă și recentul ton dur al ambasadorului american diagnostic irefutabil ajunge trandafiriu în retorta aurită a perpetuului președinte, denotînd, în fapt, enormul deserviciu adus țării în efortul ei de integrare europeană. Iar cînd la orizontul la fel de trandafiriu stă la pîndă succesorală umoralul delfin al dictatorialelor ordonanțe de urgență, scenarita noastră nu mai pare maladie chiar atît de... atipică. Nimic însă cu atît mai puțin comandatele sondaje nu ne îndreptățește să fim pesimiști. În fond, nația asta nu e toată doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imenselor așteptări. Cu atît mai dizgrațioase aparițiile așa-zisului analist cu lombroziană calotă coclită butelie cu venin arogîndu-și rolul de mafaldă atotștiutoare, prohodind de pe-acum uzura proaspătului regim și făcînd astfel (nu-i de mirare!) jocul aceluiași iliescianism la pîndă. Așa cum cei mai mulți dintre mulții victorioși ai radicalei schimbări din noiembrie își consumă acum satisfacția, fiecare în locul ce i-a fost hărăzit de soartă, bună-rea, dați-i voie și umilului pictor din Armeană să fie fericit, în sfîrșit fericit, că strădaniile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Pe care se știe prea bine moșii și strămoșii iliescieni au subminat-o cu statutul partidului... în buzunarul de la piept. Pol de stînga, da? Vezi doamne, să nu alunecăm obsesie veche, kominternistă spre o dreaptă dictatorială, fascistă, stînd, ea, la pîndă, unde?: evident, în Alianța DA. S-avem rezon, tovarăși cheguevariști! Și, pentru ca garderoba loviturii din '89 să fie resuscitată în datele ei complete, inocentul fost președinte permanent și l-a rechemat la brațetă pe la fel de inocentul Roman al nopților
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încearcă să lase impresia că acum asemenea fenomene nu mai există. În realitate, toți oamenii cinstiți, spunea el, își dau seama cum stau lucrurile și că așa-zisa unitate a C.C. este o vorbă goală, căci fiecare stă înarmat la pândă, ca să nu primească o bâtă în cap. Nu este de invidiat situația celor de sus, care trebuie să stea cu atenția mereu trează ca nu cumva să simtă cuțitul în spate. Practicile acestea, a continuat el, se reflectă de altfel
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
soluționate în timpul cel mai scurt. Persoanele suspecte vor fi supravegheate îndeaproape pentru a li se cunoaște activitatea infracțională și intențiile și a se lua din timp măsurile corespunzătoare. Paza generală în localități va fi întărită prin patrulări și posturi de pândă, îndeosebi în locurile propice comiterii de infracțiuni. Pentru acoperirea unor zone mai mari în localități se va lărgi cooperarea cu efectivele din sistemele de pază civilă și contractuală, care vor fi antrenate la acțiunile de prevenire și descoperire a infracțiunilor
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Trubendal de Virgiliu Monda, Marele ospăț de Sanda Movilă, O dragoste la Viena de Victor Eftimiu, Un om își trăiește viața de Ion Biberi, Singura cale de Dumitru Corbea, Timpuri împlinite de Dan Petrașincu, Tapirul de Cezar Petrescu, Oameni la pândă de Liviu Bratoloveanu. Tot Octav Șuluțiu comentează și traducerile unor romane străine: Pogonul lui Dumnezeu de Erskine Caldwell, Pe Donul liniștit de Mihail Șolohov ori Tânăra gardă de A. Fadeev. Literatura originală este puțin prezentă în paginile revistei. Se publică
APARAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285403_a_286732]
-
nu este întotdeauna mai presus de impulsul irațional al patimii. O narațiune compozită, presărată cu sarcasme și paradoxuri, este Ne-om (1908), jurnalul convulsiv, tensionat al unui cardiac ce își trăiește suferința halucinant, ca pe o experiență-limită. Moartea stă la pândă, gata să-și înfigă gheara în biata ființă, pe care privilegiul cugetării sclipitoare nu o face mai puțin vulnerabilă. SCRIERI: Ne-om, București, 1908; Bestia, București, 1910; Tot înainte, București, 1910; Impressions de Turquie, București, 1910; Chemarea codrului, București, 1913
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
profund umane. Este o carte a cărei densitate invită la refacerea scării de valori a literaturii de sertar de după decembrie 1989, meritând a fi luată ca reper. Fără a avea aceeași vibrație și consistență, scrisă însă tot cu nervii la pândă, Evadarea imposibilă, cea de a doua poveste adevărată de gulag românesc, este nu mai puțin impresionantă ca mărturie umană. În fond, țâșnită din același univers al suferinței absurde, într-o lume a dezumanizării și contrafacerii, lumea megaminciunii comuniste a secolului
CONSTANTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]
-
revoltă și neputință disperată în fața degradării continue a vieții. Autorul se supune unui tulburător examen de conștiință, în care obsedantă este lașitatea, a lui și a celorlalți, „eroi ai răbdării”, abandonați incertitudinii după patruzeci și cinci de ani „de frică, pândă, moarte”, într-o „țară umilită, jignită, chinuită”. Analist sever al propriei incapacități de a acționa fățiș, semnatarul confesiunilor va fi intransigent și cu atmosfera duplicitară a epocii, trecând personaje și evenimente prin filtrul unui observator, care în această tainică arhivă
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
tot acest traseu ce se aplică familiar și cu aceeași sagacitate pe Michel Foucault și gafele primarului Bucureștilor, pe Lucian Blaga, Martin Buber și Ilie Bădescu, pe Rorty și ministrul Transporturilor ș.a.m.d., definesc farmecul unei eseistici permanent la pândă. SCRIERI: De la portulan la vederea turistică, București, 1977; Primitivii picturii românești moderne, București, 1980; Mentalități culturale și forme artistice în epoca romano-bizantină (300-800), București, 1984; ed. (Ecclesiocrația. Mentalități culturale și forme artistice în epoca romano-bizantină (300-800)), București, 1998; Scriere și
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
vehemența mesajului vindicativ. Din vechiul fond resentimentar al liricii care striga revolta față de împilarea și umilințele țăranului, se nutrește acum un activism incitator, slujind ideologiei ce propovăduia învrăjbirea, ura de clasă: „Mai e-ntuneric încă-n țară, / Fasciștii stau la pândă iar, / Și ca flămânzii lupi de codru / În preajma satelor apar. De partea lor stau toți tâlharii / Brătienii putrezi de bogați, / Maniu și Vaida ce-mpușcat-au / La Grivița pe-ai noștri frați; / Își fac curaj și urlă-a moarte / S-au strâns
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
revela și drept un creator de artă, dacă e să rezervăm criticului singurul titlu, acela de interpret. PERPESSICIUS Pompiliu Constantinescu aceasta a fost în primul rând: un cronicar literar, cel mai mare cronicar literar al nostru. Din postul său de pândă, în care a stat neclintit peste douăzeci de ani, îndurând cu eroism truda (și uneori mizeria) unei munci umile de vameș al literaturii, el a cuprins cu ochii un vast teritoriu, înregistrând infiltrația noilor valori printre atâtea cazuri de contrabandă
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
lirice fixe, atent elaborate. Ciclul Finaluri de sonet din volumul Marele semn al mirării (1980) rămâne reprezentativ pentru poetul sensibil la sentimentul iubirii. Cu grija permanentă de a nu cădea în sentimentalism, el apelează, incorigibil, la livresc, autoironizându-se: „Peceți la pândă, ploaia lor măruntă,/ și fluviul de-altădată doar strâmtori / lumina însăși este azi căruntă / și ziua a uitat că are zori... // Ne-o-ncape, nu ne-o-ncape arca/ noi vom citi, Maria, din Petrarca.” C. este unul dintre poeții
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
puritate la senzualismul nărăvaș și notarea în priză directă a realității. Spațiul de grație (1976) surprindea prin unitatea de ton. Afilieri la îndemână sunt Lucian Blaga, Constanța Buzea, Nichita Stănescu, Ileana Mălăncioiu. „Spațiul de grație” este unul de „rugă și pândă”, loc de inițiere, unde închiderea (a ochilor, a păsării în căușul palmei, a petalelor „în” floare) este resimțită concomitent ca tensiune și salvare, dublată fiind de figurile deschiderii gingașe (spargerea, sfârtecarea, visul în turn, roua, mierea, aburul) ce catalizează relațiile
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
chiar ele la bun sfârșit sarcina îngrozitoare. Dacă vor da greș în acest război al exterminării, maladiile, pestilența Și epidemiile vor curăța mii sau zeci de mii de oameni. Dacă succesul va fi totuși incomplet, o foamete inevitabilă stă la pândă, Și cu o singură lovitură puternică va reduce populația prin lipsa de hrană. (Malthus, citat de Dorfman, 1989: 156) Înaintea sa, majoritatea economiștilor considerau fertilitatea ridicată un avantaj economic, deoarece reprezenta o creștere a numărului de muncitori. Pe parcursul lucrării sale
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
ieșirea din seria comună a ispitelor „ușoare și blajine”, spre încercarea ultimă, este aleasă pentru a da o forță de șoc mai mare supunerii: „Ți-am auzit cuvântul zicând că nu se poate.” Atitudinile cele mai adverse sunt conținute în „pânda” necontenită a lui Dumnezeu: „Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.” Exasperat de hieratismul lunecos al semnelor divinității, strigătul psalmistului cerând evidența senzorială echivalează cu o revoltă ieșită tocmai din esențialitatea setei lui de certitudini: „Vreau să te pipăi și
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
fi fost interesat de clipa aceea. Era prea simplă: fără atracții erotice, fără intrigă, fără jocuri de cuvinte. Întorcându-mă de la școală, mi-am amintit că niciodată, când le spuneam colegilor mei povestea Președintelui îndrăgostit, nu le-am vorbit despre pânda tăcută de lângă fereastra întunecată de la palatul Élysée. El, singur în fața nopții de toamnă și, undeva, în lumea aceea obscură și ploioasă - o femeie cu chipul ascuns sub un voal sclipind din cauza ceții. Dar cine m-ar fi ascultat, dacă mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de arme - și rândurile se strâng apropiindu-și scuturile și Învăluindu-se ca-ntr-o platoșă uriașă: nu mai sunt oameni, e un zid de fier care Înaintează. Pe Timiș În sus, În meterezele lor de la Tapae, dacii stau la pândă cu arcurile Întinse. Pe aici e drumul cel mai scurt spre inima țării, spre mândra Sarmisegetuza, cuibul lui Decebal. Aici valea se lărgește puțin; În dreapta Timișului, sub strașina unui munte, se-nalță, ca o prispă, minunata așezare pe care și-
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
fânuri. Ciocârliile umpluseră văzduhul de cântare. Glasurile copiilor din Borzesti s-amestecau cu glasurile păsărilor, și parcă era ziua aceea un imn Închinat frumuseților nemuritoare ale firii. Deodată prima ceată de copii, În frunte cu Ștefăniță, s-a ascuns la pândă Într-o pădurice. Cealaltă, În frunte cu Mitruț, s-a ascuns după un deal, pe unde năvăleau de obicei tătarii cei adevărați. Apoi s-a arătat Mitruț, ca un han tătăresc ce se prefăcea că este , iscodind cu ochii Împrejurimile
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
înșală cu una din prietenele ei cele mai intime, prietenă foarte cunoscută în București prin pieptul său de cauciuc și prin toaletele-i zgomotoase, s-a decis să-i surprindă în flagrant delict. În acest scop s-a pus la pândă și a aflat că culpabilii își daseră întîlnire alaltăieri într-un otel depărtat din capitală. La ora indicată, pe când amanții se pregăteau să-și dea probe elocvente de amor, doamna X..., ca Nemesis, zeitatea răzbunărei, năvălește în cameră și, nici una
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ta! Gândește ca ea!" îl învățase un maestru tactician. Vassur nu reușise însă niciodată să gândească precum o victimă. Preferase să se transforme într-un prădător care controlează mintea vânatului, aducîndu-l exact acolo unde îl așteaptă el. Era convins că pânda e esența vânătorii și deopotrivă cea mai palpitantă parte a ei, fiindcă îți dă și răgazul să observi. Vassur știa însă că virtutea răbdării nu e prețuită îndeajuns în Imperiu și nici nu dorea să o cultive în mod exagerat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care Abatele îl numise Rim. Nu era un călugăr obișnuit. Era proaspăt tuns și avea un fel ciudat de a ședea nemișcat. Își concentra privirile și văzu cum trăsăturile feței lui Rim erau dăltuite parcă în piatră. Parcă stă la pîndă! Parcă e un hultan care stă la pîndă! Stin se hotărî să se ferească din calea acestui frate ostaș. Privi peste mulțime și întîlni ochii Mariei. Și ea îl căuta. Porni spre stejarul unde se întîlneau de obicei. Maria nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]