3,713 matches
-
a unui nevăzut univers. Truda răpune pe rând câte unul Totuși noi mergem spre malul cel sfânt Ingerul nostru ne apără drumul Și nu-i prea departe de-acum de Cuvânt. Podu-i subțire și se clatină-ntruna Viscole mari ne pândesc din ocean E timpul să-nceapă în lume furtuna Pirați ne privesc printr-un magic ochean. Și totuși convoiul de suflete urcă Pe podul luminii aprins Țărmu-i departe și parcă-i nălucă E tot mai greu, tot mai greu de
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
desagă de tinăIn partea celaltă a unui nevăzut univers.Truda răpune pe rând câte unulTotuși noi mergem spre malul cel sfântIngerul nostru ne apără drumulși nu-i prea departe de-acum de Cuvânt.Podu-i subțire și se clatină-ntrunaViscole mari ne pândesc din oceanE timpul să-nceapă în lume furtunaPirați ne privesc printr-un magic ochean.Și totuși convoiul de suflete urcăPe podul luminii aprinsțărmu-i departe și parcă-i nălucăE tot mai greu, tot mai greu de atins.Cerul se-ntunecă, fulgerul
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Captiv într-o țară străină, Mă-ndrept spre un mâine incert, Transform înserarea-n lumină, Dar trupu-i aproape inert, Mă zbat ca să trec de vâltoare, Abisul pândește rânjind, În luptă, chiar zâmbetul doare, Dar drumul spre cer urc zâmbind, Mă mustru-n a mea slăbiciune, S-alerg nu mai pot chiar de vreau, Dar fac tot ce pot pentru-a spune, Prin vorbă sau scris Vestea-o
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
să ne ia în misiune secretă, că au organizat flagrantul pentru prinderea interlopului, ne plantează în șanțul acela de lângă gardul fermei, unde, chipurile, interlopu’ depozitează...Ce? Că nu ne-a spus ce. Și ne spune: stați aici, bă, boilor și pândiți dacă intră și iese vreun camion. Imediat ne raportați ca să acționăm cu flagrantul. Păi, ăsta a fost flagrant, băi Bârneață? --A fost șefu’. --Bă, tu ești tâmpit? Ce flagrant? L-ai prins pe interlop? --Nu, șefu! Da’ am comunicat că
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
lua minori la dumneavoastră acasă...-pe fața directorului apăruse un rânjet. -Ce vreți să insinuați? -Domnule Mihai Iordan, aș prefera să nu continui, trageți dumneavoastră concluziile, nu mă obligați să spun ceea ce aș vrea să rămână sub tăcere. -viclean directorul pândea reacția avocatului. -Domnule, vă jucați cu cuvintele și de ce să neg și cu nervii mei! Spuneți lucrurilor pe nume, nu mai insinuați, nu am nimic nici de ascuns, nici să-mi reproșez. Vă somez, să-mi spuneți despre ce este
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
al Sănătății, am semnat trimiterea unui dosar de posibilă corupție către parchet, DNA, sau alte instituții de anchetă. Am descoperit un sistem sufocat de grupuri de interese, o pânză de păianjen care sufocă țara, iar din loc în loc, pe pânză, pândesc păianjeni feudali care fac din viața pacienților și sănătatea acestora o afacere. Pentru a face curățenie în sistem, noi am aprins lumina prin transparentizarea la toate nivelurile. La DNA sunt peste 150 de dosare de corupție, dar nu ne putem
Ministrul Sănătății a inaugurat o linie telefonică specială pentru demascarea corupției din cabinete medicale, din spitale și din farmacii [Corola-blog/BlogPost/92366_a_93658]
-
în inima unui târg din Valahia, Caragiale, el însuși eminamente un ,,om de presă” al timpului său.- Alexandru Condeescu, critic, istoric literar, eseist, director al MLR I. L. CARAGIALE către Petre Th. Missir, la 26 martie 1907 : „Un dezastru mare ne pîndește - un dezastru incalculabil; și nu văd în toată Europa astăzi pe nimeni care să ne compătimească măcar daco-macedo-românismul în faliment, dar-mi-te să ne dee o mînă de ajutor. Ce am făcut, ce am dres, nu știu; știu că
Ion Luca Caragiale – n. 1/13 februarie 1852, Haimanale, jud. Prahova, Ţara Românească [Corola-blog/BlogPost/92435_a_93727]
-
mie și unul de sonete’’ -, Theodor Răpan și-a conceput cartea având, dacă nu pe masă, cel puțin în subconștient, antologicul Credo al lui Eftimiu, care începe cu acest catren: ,, Sonetul este-un leu culcat pe labe,/ E uraganul ce pândește valul,/ Nu-i flutur grațios, ca madrigalul,/ Ci forță-ncătușată în silabe...’’. Altfel, nu credem că, la distanță de aproape 90 de ani, Theodor Răpan ar fi avut temeritatea să se ia la trântă cu cea mai dificilă și complexă formă
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
adastă în cea dintâi lună a Primăverii. Din acest capitol III. Mărțișor, cităm integral Sonetul LXXV, din care reiese clar că poetul are în vedere doar treapta dintâi a iubirii, cea mai de jos, aceea carnală: ,,Iubirea noastră, pasăre bolnavă,/ Pândește să ucidă armonia,/ I-am ferecat stindardele, magia,/ Zăvoarele, icoana ei suavă.// Pe rogojina somnului stafia/ Își plânge-n pumni agonica-i epavă,/ Nețărmurire, fii a nopții lavă,/ Îndură-te, salvează-mi Poesia!// La țărmul meu a înflorit tăcerea (n.n.
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
trebuie să fie întocmai ca a lui Iacob cu Îngerul. Mântuitorul ne întreabă: „Vrei să te vindeci?”, iar noi îi răspundem: „Da, Doamne, vreau”, dar vindecarea cere sacrificiu, cere jertfă, cere smerenie. Trăirea în suferință este o mare catastrofă, te pândește următorul pas, moartea, or, ca să scapi de moarte, trebuie să te vindeci. Întotdeauna m-a impresionat o scenă în care Michelangelo l-a redat pe păcătos încorsetat de șarpe. Este extrem de sugestivă această imagine a omului păcătos, în care se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
are acum cale deschisă în a scoate pe piață cărți de poezii și epigrame, iar primul pas a fost făcut. Vor mai urma probabil și alți „pași”, după ce Angela Pistol va căpăta și „experiență” la acest capitol, căci inspirația o pândește la tot pasul... DAN TEODORESCU
Drumul vietii, carte a debut a iesencei Angela Pistol – octombrie 2016, Iasi, Romania [Corola-blog/BlogPost/93301_a_94593]
-
poveste sau un adevăr? Sunt în concediu medical...de câteva zile...la pat...febră, frisoane...tot tacâmul... -Alo, de la Fan Curier va sunam...sunteți acasă? În 5 minute ajungem. Aveți un plic. Cum tremura de emoții și fericire un copil, pândindu-l pe Moș Crăciun, e nimic! Să vedeți un adult febril, care și-ar putea cumpăra singur orice, cum așteaptă Fan Curierul! Într-un plic bej, de documente...mustăceau 4 perechi de ciorapi colorați...doi roșii și doi mov! -Asta-i
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
prin junglă. Vei opune unei lumi dispărute una fictivă, s-ar putea să declanșezi forțe necunoscute, imposibil de controlat. Chiar dacă dispui de puteri față de care cele ale Magistratului sunt insignifiante. Dâra ta de creion ori de cerneală devine Lege. Adulmeci, pândești. Viezure de bloc. Privești prin orificiile lăsate de către constructor: duhoarea gazelor de eșapament și a orașului în fermentație te țin acasă. Tragi cu urechea. Câteva zeci de secunde, nu mai trece nici un automobil; nu se mai aud nici manifestanții. Capitala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
țipă, dar, măcar, nu e perfid. Știi unde bate: vrea o pensie. Cei trei vin cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu urechea, pândește, îl urmăresc de multă vreme. Se va război cu toată lumea în paginile ei; îl invidiez puțin. Odinioară, eram prieteni; ne-am acrit, tot căutând, fiecare, adevăruri absolute. Am fost pitagoreici, amândoi întrezăream Tainele prin numărul patru; folosindu-l într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
e vorba de una și aceeași persoană. La Domeniu se petrec lucruri ciudate: nimeni nu l-a văzut, încă, pe stăpân - în afara Pădurarului - și nici în fereastra donjonului, noaptea, când înăuntru este aprinsă lumina, nu au apărut, vreodată, două umbre. Pândesc de la începutul Carnavalului. Și nici nu am observat pe cineva intrând ori ieșind. Masca a folosit, probabil, un drum subteran, există câteva refugii. Unul, se zice, ajunge până în Stațiune, iese pe undeva pe lângă Spital, nimeni nu știe cu precizie. Magistratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bine, s-au adunat multe. Tot ți se cer bani: tv, radio, lumină, gaze, apă, salubritate. Impozite, asigurări. Deratizare; orașul e atacat de șobolani. Dezinsecții; prin cele mai mici orificii pătrund în casă gândacii. Țânțarii. Musculița de oțet. De undeva pândesc ploșnițele. Pot veni lăcustele! Ești bombardat cu somații. Ți-ai vândut ultimele discuri, o prostie; nu așa se plătesc datoriile; ți se impun soluții umilitoare. Ești cetățeanul unui stat ostil: părăsește-l! Nu; nici Romancierul nu a făcut-o! Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din care se va naște un nou Univers; nu va fi așa, femeia te vizitează doar în perioadele ei nefertile. ...Obosită, a adormit. Îi privești picioarele epilate. Se îngrijește. Arată bine. O acoperi. Sforăie ușor. Ceva de pisică blândă care pândește și-n somn. Mâna ei îți caută, bâjbâind, sexul. Te retragi ușor, te întinzi pe podea: ai o silă. Te gândești la Romancier: în mintea ta, el scrie. Se pregătește, în felul lui, să distrugă Stațiunea. Și, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai răbdătoare. Neînduplecate. Milioane de perechi își consumă energiile în războaie conjugale interminabile. Ura născută din iubire; spaima ca nu cumva celălalt să scape, să-i fie, cândva, aiurea, cu altcineva, mai bine. Din colțuri, copiii, născuți din atingerile temporare, pândesc, învață, nu sunt hrăniți degeaba, stochează informația. Vor duce, mai târziu, războiul lor. Caravella va plăti, în text, pentru cele câteva femei pe care le-ai iubit. § Citești din caietul medicului, ai forțat biroul. Mai mult un jurnal. Pacientul ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
citește mereu: i-a trimis-o după ce a părăsit-o. Are un fix: citește scrisoarea. O poartă cu actele, s-a tocit.” Despre Femeia solară nu știe nimic. Nimeni nu are idee. Vizitatoarea, doar, o bănuială. O chestie platonică. Îl pândesc să văd dacă se masturbează. Agitat; aplicat electroșocuri și insulinoterapie. Convulsiile inerente tratamentului - s-a zbătut ca o fiară, e puternic - l-au obosit. Dogmatil. ............................................................................................... Cineva face presiuni. Un poet; cere externarea pacientului. Zice că E. nu e nebun, nebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o mișcare, atunci când strânsoarea cea puternică Începu să cedeze. Apoi, masca se desprinse dintr-o dată, scoțând la iveală, În lumina torțelor, chipul mortului. În spatele poetului se Înălță un murmur de groază, provenit de la oamenii ce se apropiaseră pentru a-i pândi mișcările. Îi simți cum dau Înapoi. Bargello slobozise și el un geamăt, crucindu-se. Numai Dante rămase nemișcat, aidoma omului dinaintea lui, care Îl fixa cu ochii căscați. Strângea În mână masa concavă care, până În urmă cu câteva momente, ascunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Peste secole, corodarea și neglijența atacaseră chipul femeii din marmură, transformându-l Într-o mască Înspăimântătoare. Se aplecă să bea o gură de apă Înghețată. Apoi șezu o clipă pe margine, pentru a-și recăpăta suflarea. Chiar și aici, moartea pândea pe la spate, ca o prezență ticăloasă, mângâindu-l cu privirea ei oarbă. Ce idee bizară, o prăvălie de leacuri Într-un asemenea loc. Ori poate că alegerea era motivată de vreo Înțelepciune secretă? Grija și Moartea, nedespărțite precum cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe care Îl cunoști? adăugă Dante după o scurtă pauză, Încercând o lovitură la nimereală. Augustino pălise. Se zgâia la ceva din spatele poetului, ca și când ar fi văzut o nălucă. Dante aruncă o privire rapidă Înapoi și descoperi că cineva Îi pândea. În momentul acela, În mod ciudat, piața era goală, ca și când toți locuitorii ar fi fugit dintr-un oraș cuprins de ciumă. Poate că tărâmul morților nu era diferit de caldarâmul acela murdar. Augustino părea și el unul din sufletele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sens unic și sugerând că este vorba despre altceva. M-am oprit. Toți membrii Consiliului mă priveau Încordați și Întrebători. Așteptau, dar nu o continuare. Vreau să spun, nu orice continuare, ci parcă una anume, pe care o adulmecau, o pândeau, o anticipau, Însă o doreau neapărat auzită din gura mea. În cele din urmă, taciturnul a risipit liniștea devenită stânjenitoare. Lapidar și eliptic, ca de obicei: - Mai departe! - După cum știți, probabil, studiul se oprește aici pentru că, din acest punct, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Împrejurarea că maimuțele din ramura care n-a făcut saltul spre umanoide au rămas la condiția lor: fiindcă au avut premoniția că Într-o zi vor deveni oameni. Vorbind serios, Ceilalți voiau să știe cum vor evolua, ce pericole Îi pândesc, ce rele pot surveni În devenirea, În dezvoltarea acelei omeniri pentru a putea evita catastrofe majore, corectând ceea ce e de corectat. Înțelegeți mecanismul? Au construit un model fizico-biologic al lumii lor pe care Îl monitorizează, trăgând concluziile cuvenite din modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
povestit, la rândul său, toate prin câte trecuse În cei mai bine de 40 de ani de când nu se văzuseră. În privința prezentului, se arăta ceva mai reținut, chiar puțin temător, după cum i se păruse lui Sebastian. Avea impresia că Îl pândește o primejdie, Însă nu intuia dincotro venea. În seara dinaintea plecării, a devenit brusc vorbăreț și i-a detaliat povestea abatelui Saunière și a comorii sale, spunându-i că Îl are În față pe cel mai bogat om al planetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]