1,838 matches
-
Lacrima fănușiană Am chemat o lacrimă fănușiană, Tăcut, să mă ascundă prin pântecul ei, Când a dat colțul ierbii în primăvară Și-a lunecat pe ape lotca dragostei. Când și-a dezvelit Bărăganul obrazul, De sub zăpada iernii ce l-a colindat, Am chemat iar o lacrimă în pervazul Ochilor și din cristalul ei
LACRIMA FĂNUŞIANĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346809_a_348138]
-
în poezie: „Cât de frumoși sunt astăzi pașii tăi/ și sprinteni în sandale,/ o, nobilă fiică!/ Ți-i rotunjimea coapselor asemeni/ unor lănțuguri meșterite'n aur;/ buricul tău e cupa arcuită/ din care nu lipsește vinul dres;/ căpiță-ți este pântecul de grâu,/ cu crinii prinși în horă-i împrejuru-i;/ și gemeni doi sunt sânii tăi,/ doi pui de căprioară;/ grumazul tău e ca un turn de fildeș/ și iezere ți-s ochii, din Heșbon,/ în preajma porții cu mulțimi de fete
ÎNTREGUL ŞI PARTEA de DAN CARAGEA în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346868_a_348197]
-
Chișinău, la a 10-a aniversare a revistei (certificatul nr. 21, 2012). BOBUL MEU DE JAR ( În loc de crez poetic) Din jarul unui astru neștiut/ Se-ntâmplă să coboare o scânteie/ În boțul cel rotund de lut / Ce prinde viață-n pântec de femeie./ / Mocnind în spuza de cenușă,/ Târziu simții și eu un bob de jar/ Ce îmi gravă în inimă o ușă/ Prin care să-mi devină felinar.// De-atunci aleg grăbit cuvinte,/ Doar scoici din ochiul meu de mare
GHEORGHE PÂRLEA (N.1948) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346323_a_347652]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > APOCALIPSA Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 661 din 22 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Apocalipsa Trec prin păduri, peste ape, Suflarea, ultimul cântec, Bănui, apusul e-aproape, Eram embrionul din pântec. Tremură zilele, crește Secolul, secolii trec, Totul se limpezește, Moartea nu-i un eșec, Dar nici victorie nu e, Pădure de aer și cuie De răstigniți pe șosele, Vine El, Gabriele? BORIS MARIAN Referință Bibliografică: APOCALIPSA / Boris Mehr : Confluențe Literare
APOCALIPSA de BORIS MEHR în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346351_a_347680]
-
vânt, explodează odată cu ruginiul unei toamne în care, regăsindu-și singurătatea într-o sămânță aproape înghețată, s-a apucat să scrie versuri. ciobul din ochiul stâng lasă statuia femeii din abanos care se roagă blând unei zeități păgâne pentru rodul pântecului ei, să stea pe verticala rugăciunii. cel din ochiul drept aruncă scântei până când lemnul arde complet. adoarme pe orizontala falselor vise ca o minge cu brațe scurte, acoperindu-și fața. degetele-i sunt în cruce. e crucea zilelor și nopților
FEMEIA DE LEMN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346424_a_347753]
-
Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prefă-mă, femeie, într-un cal de lemn Și hamuri să-mi pui și căpăstru, Zeiță, călare pe mine, solemn, Strunește-mi copita-n buestru... Împlântă-mi, în pântec, pinteni de aur, Dârlogii să-i tragi cu putere Și voi izbi cu potcoava-n balaur, Căci milă nu am de himere. Lovind, cu sete, cravașa în crupă, Că mă alinti eu simt, doar atunci; Sunt un rebel, izgonit de la
PREFĂ-MĂ, FEMEIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346478_a_347807]
-
aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Lumina lină din lumină, De sus, din cer, a curs divină. Pe trupul tău, pur, de fecioară, Visând cuminte pe-o lăicioară. Lumina lină din lumină, De sus, din cer, a curs divină. Rodind, în pântec de virgină, Lumina lină din lumină! Lumina lină din lumină, Trei magi au așteptat să vină. Din sânge fraged, de copilă, Un prunc s-aducă-n lume milă. Marie, fecioară, Marie, Numele sfânt în veci să-ți fie! Tu ai fost binecuvântată
LUMINA LINĂ DIN LUMINĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345289_a_346618]
-
ziua ei să o cinstiți! Căci ea, FEMEIA, ne este Mamă ori Bunică; zile și nopți ne-a legănat. Ne este Soră ori e Fiică și vieții sensuri noi a dat... Doar ea, FEMEIA, cu grijă ne-a purtat în pântec, ea ne-a născut prin mare chin, dar a avut pe buze cântec, ce ne-a purtat spre viață lin... Tot ea, FEMEIA, din pieptu-i sfânt ne-a alăptat, ne-a învățat cuvântul MAMĂ, din fașă-apoi ne-a ridicat să
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
buric, de piatră sân și sfârcurile-n piept arsură mă ispitesc, iar eu hapsân le sorb dulceața pe măsură *** alint, răsfăț și iar alint alint, răsfăț și iar alint ochii și gura nu mă mint braț după gât, freamăt de pântec și între coapse ca descântec loc de păcate ce absoarbe pătrund adâncurile-i oarbe tu taine îmi oferi ritmate sărut din buzele rujate arsuri de sâni, icniri și scâncet prin pori ardoarea varsă plânset izbiri de val ce-aduc furtună
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
arsuri de sâni, icniri și scâncet prin pori ardoarea varsă plânset izbiri de val ce-aduc furtună duet de gemete răsună în ritmurile-amețitoare de trupuri vii, fremătătoare un ceas, o noapte, cine știe ? stârniți de ritm și frenezie fiorii-n pântec nu ne mint alint, răsfăț și iar alint *** ce rai ți-s sânii borboane plouă aspru crâmpoțiți inspiră muze pielița de fruct respiră rouă când se simt priviți dezmierd de buze hulpav mă înfrupt ce rai ți-s sânii ei
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimentat Și unul câte unul Flămânzi și însetați, Smulgem spinii de sub unghia Cu care Sunt gata să sap în humusul gras. În măslini crește mirul Negru că sortul Ce se înfoaie peste pântecul femeii altui tâmplar. THORNS (translation Daniel Ioniță) You adorned me With flowers stolen from the garden of Gethsemane. And a porcelain vessel broke În the storeroom full of young cattle carcasses. The fattened calf proved to be skinny And my
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
prea bun dintre cei buni, Iosif din Arimateea, cerând cu bărbăție Al Său Trup lui Pilat, Pentru ca- n cinste să fie îngropat. Trei zile într-un mormânt întunecat, Tu Doamne ai stat, Precum Iona ce s-a rugat, În pântecul chitului neînduplecat. Cu sufletul, Fiul Omului coborând, Între adâncurile cele mai de jos, Iar porțile iadului zdrobind, Lovind și biruind, moartea ai călcat, Pe cei din morți și veac I-ai ridicat. Iisus a înviat! Prea divină și milostivă Învierea
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
te chema. Nimic din viață nu mai poate rezista. Acum eu mă alătur să-ți caut respirația, Chiar dacă căldura inimii s-a ridicat, Mâna mi-o întinzi, fiind cazută, Spre tine, acum, mă-ndrept tăcută. Pe pământ, prea senină, Prin pântec mă leg prin cămăși divine. Cer năpustit, cu atâtea suspine, Un cântec de afecțiune, îngerii cântă din harfe. Prin beznă, lumina ta persistă, Doar inima, în toamna grea, ți se mai zbate, Te-nalți, peste nori, prin iubirea mea. Vreau
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
poposit pe jos, lângă pat. Privindu-i splendoarea corpului tânăr, frumos modelat, mă treceau fiori de plăcere. Mă gândeam că toate aceste frumuseți de-acum îmi aparțineau, erau la dispoziția dorințelor mele pentru totdeauna. Îi admiram pielea albă, coapsele și pântecul... Sânii mi se înfățișau în toată splendoarea lor: sâni încă în formare, mici, rotunzi, cu piele moale și catifelată la atingere și cu vârfuri micuțe și roșii, înconjurate de o rozetă galben-maronie, cu porii ca niște adâncituri fine. Era un
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantat Și unul câte unul Flămânzi și însetați, Smulgem spinii de sub unghia Cu care Sunt gata să sap în humusul gras. În măslini crește mirul Negru ca șorțul Ce se înfoaie peste pântecul femeii. Palmele Mariei din Magdala miros A cerneluri noi de tipar. SPINE M'avete acconciato Come fiore rubato al giardino Getsemani. E un vaso di porcellana s'è rotto Nel deposito di carcasse del giovane bestiame. Il ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
se adunară la nuntăDin cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantatși unul câte unulFlămânzi și însetați,Smulgem spinii de sub unghiaCu careSunt gata să sap în humusul gras.În măslini crește mirulNegru ca șorțulCe se înfoaie peste pântecul femeii.Palmele Mariei din Magdala mirosA cerneluri noi de tipar.SPINEM'avete acconciatoCome fiore rubato al giardino Getsemani.E un vaso di porcellana s'è rottoNel deposito di carcasse del giovane bestiame.Il ... XII. MELANIA CUC - MONADE (1) - POEME BILINGVE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
1249 din 02 iunie 2014. E un tip bizar cu o mustăcioară ferchezuită în formă de cârlig. „Măsoară cinci picioare și patru țoli, dar se plimbă cu demnitate. Are capul în formă de ou și haine de o curățenie incredibilă”. Pântecul îi e rotofei, părul vopsit negru și cu un început de chelie, poartă costume croite impecabil, deobicei de culoare gri, mănuși de piele asortate, pantofi de lac și pălărie borsalino. Când merge, face pași mici și caraghioși. Dă dovadă de
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
nume, Hercule, ... Citește mai mult E un tip bizar cu o mustăcioară ferchezuită în formă de cârlig. „Măsoară cinci picioare și patru țoli, dar se plimbă cu demnitate. Are capul în formă de ou și haine de o curățenie incredibilă”. Pântecul îi e rotofei, părul vopsit negru și cu un început de chelie, poartă costume croite impecabil, deobicei de culoare gri, mănuși de piele asortate, pantofi de lac și pălărie borsalino. Când merge, face pași mici și caraghioși. Dă dovadă de
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
anotimp La cimitirul meu de vieți banale? De ce te lasă Zeus, Afrodită, Să uiți pe veci ambrozie, nectar? Și să deprinzi un nou abecedar Ca zee pământeanului robită? Și ce te face să renunți la umblet? Fiorii năpădindu-te în pântec? Ori farmecele strecurate-n cântec De harpii ascunse-adânc în cuget? A! Te-ai deprins cu aspra mângâiere A mâinilor înfiorându-ți trupul Și, nesătulă, vrei să-ți umpli chiupul Cu sevă albă, nedivina, miere? Cât am râvnit la marmura din
STĂPÂNA SIMŢĂMINTELOR LUMEŞTI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372594_a_373923]
-
care l-am părăsit în urmă cu două decenii. Permiteți, vă rog, să citez un fragment din cartea mea “Labirintul de cristal” (2014) : “Rădăcinile mele sunt azi sub o aripă de vis, bine împlântate într-un sol fertil, al doilea pântec de mamă care îmi ține de cald. Pământul Moldovei, frământat de pașii răzeșilor lui Ștefan cel Mare și hrănit cu stropi mari, grei de sudoare, îmi așterne alei pe care să îmi plimb în libertate poezia. Localitatea mea are deja
UN SALUT DIN VASLUI, DIN SUFLETUL MEU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372591_a_373920]
-
poposit pe jos, lângă pat. Privindu-i splendoarea corpului tânăr, frumos modelat, mă treceau fiori de plăcere. Mă gândeam că toate aceste frumuseți de-acum îmi aparțineau, erau la dispoziția dorințelor mele pentru totdeauna. Îi admiram pielea albă, coapsele și pântecul... Sânii mi se înfățișau în toată splendoarea lor: sâni încă în formare, mici, rotunzi, cu piele moale și catifelată la atingere și cu vârfuri micuțe și roșii, înconjurate de o rozetă galben-maronie, cu porii ca niște adâncituri fine. Era un
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
adie purtată pe gură de vânturi. Mai lasă-mi speranța, cu aripi ce-s frânte! Din zborul topit al unui Icar, Și stoluri de păsări, cocorii să-i cânte, Nespusa poveste-a unui vechi cronicar. Mai lasă-mi durerea, în pântec să-mi bată! Și sângele-mi urce, spre tâmple șuvoi, Prin pleoapele strânse, o lacrimă toată, Să cadă-n pământ, de-atâtea nevoi. Mai lasă-mi copacul, cu creanga plecată! S-adumbrească adâncul ce tare mă ține, Și golul să
MAI LASĂ-MI ! de DANIEL DAC în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372678_a_374007]
-
împlinire este o amintire/ deschisă/ ca o rană se întinde pe dinăuntru/ singurătatea pietrelor. Rămânând în sfera acestei alte obsesii, imitația, uneori poetul se crede copia lui Dumnezeu. Iată ce ne mărturisește în Botez: Dumnezeu i-a șoptit: femeie, în pântecul tău mi-am ascuns chipul și te condamnsă-l porți/ până cineva/ mă va striga/ pe nume. De ce să fie asta o condamnare?! Poate că într-adevăr suntem condamnați să nu putem ajunge vreodată perfecțiunea, sinonimă cu Dumnezeu care ne face
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
față de alți Sfinți Părinți, fără să pună accent pe rânduiala Bisericii sau pe învățăturile dezvoltate în epoca primară, tratează postul din perspectivă scripturistică și o viziune mai mult personală. Primul din cele opt gânduri ale răutății este numit „Despre înfrânarea pântecului”[5], astfel este numit postul la Sfântul Casian. Un post mult mai folositor atat pentru trup cât și pentru suflet nu este postul pe o anumită perioadă, ci postul ținut în fiecare zi. Sfântul Casian nu pune accentul pe zilele
INVATATURA BISERICII DESPRE POSTUL ORTODOX... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372738_a_374067]
-
unul mâncând două litre de pâine este încă flămând, iar altul mâncând o litră sau șase uncii[6], se satură”[7]. Postul în viziunea Sfântului Părinte este acela ca întotdeauna cel ce este la masă să se ferească de săturarea pântecului, căci odată cu aceasta vin alte patimi precum gândul curviei. Sfântul Casian îi îndeamnă pe creștini să nu se amăgească că postesc, dar ei mănâncă până la îmbuibarea pântecului, pentru că nu contează cu ce se satură pântecul, fie ea și numai apă
INVATATURA BISERICII DESPRE POSTUL ORTODOX... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372738_a_374067]