978 matches
-
frunze. A, dumneata ești, spuse doamna Reilly după ce îl privi mai bine. Fusese gata să țipe când văzuse un om cu barbă roșie apărând în curte. Ce faci, domnu’ Mancuso? Ce-au zis oamenii ăia? Cu papucii ei cafenii de pâslă, păși cu grijă pe pavajul, stricat, de cărămidă. Hai înăuntru să bem o ceașcă bună de cafea. Bucătăria era mare, cu plafon înalt, fiind încăperea cea mai spațioasă din casă și mirosea a cafea și a ziare vechi. Ca toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în refugiu Ioan Marcu fiind mobilizat, soția Maria Marcu întocmește inventarul gospodăriei pe care îl predă rudelor de la Blăgești (Vasile Grigoraș și Apostu Păvănescu) și care cuprindea următoarele: - hamuri pentru cai din curele (ham dublu); - o șea din piele și pâslă; - 1 plug; - 3 butoaie pentru vin și murături; - cereale: porumb, grâu, 600 kg; - 2 sape, hârleți, lopeți, seceri; - 1 beschie; - 1 toaipă; - lanțuri de macara; - ceaun pentru săpun;lanțuri subțiri, lanț pentru opritoare; - 1 vacă cu vițel; - 1 vacă gestantă
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
În ruptul capului nu mai voiau ori nu mai Îndrăzneau să Înainteze. Pierduți cu ochii În cer, pe pămînt Îi Înconjuraseră sălbăticiunile. Era un cerc larg, nu-l vedeau, dar Îl simțeau cum se strînge. În cizmele lui căptușite cu pîslă, Gheorghe se Înfipsese În omăt Înaintea cailor și trăgea la răstimpuri cîte un foc În așa fel Încît lupii să nu cuteze a Înainta. Știa că În cele din urmă, lăsînd cîteva leșuri pe zăpadă, vor răzbi pînă la ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să declanșeze atacul. Altminteri, pregătirile strategice În zorii acelei zile ar fi fost imposibile. Nu se vedea nici la doi pași. Fiecare luptător putea vedea doar până la omul de lângă el. Comenzile se auzeau șoptit, propagate parcă printr-o perdea de pâslă. Se auzea, vag, câte un nechezat de cal. Clinchetele de arme se pierdeau și ele În nesfârșirea ceții. Tropote se apropiau, apoi se depărtau și dispăreau În neant. Ceva, totuși, se mișca. Porunci treceau din om În om. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și de un cerc de ieniceri Înarmați cu halebarde, grupul se opri. Șeful lui Înaintă până În fața intrării, Îngenunchie și Își lipi fruntea de pământ. Dinăuntru se auzeau voci. Omul așteptă, lipit de pământ, până când o voce abia auzită prin pâsla cortului zise: - Aduceți-l. Oană fu luat de ambele brațe și dus la intrarea În cort, unde o voce din spate Îi spuse: - În genunchi! Oană nu se clinti. O lovitură după ceafă cu mânerul iataganului Îl făcu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
permisiei mele, în limite rezonabile: e de presupus că îmi plăcea de mine pentru că-mi permiteam să ignor persoana lui, din simplul motiv că exista, că stătea sau ședea printre mobilele din sufragerie în costum cu cravată și papuci de pâslă, pentru că el, cu veșnicul lighean de ceramică în dreptul veșnicului șorț de bucătărie, frământa neabătut coca pentru cozonaci, pentru că el era acela care rupea cu grijă ziare vechi transformându-le în hârtie igienică și pentru că, „declarat inapt“, nu a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care de pildă un sfânt straniu pe nume Joseph Beuys era considerat geniu, dar nu era decât unul dintre elevii lui Ewald Mataré; cine ar fi bănuit că, mai încolo, avea să crească prețul la miere artificială, diverse grăsimi și pâslă dincolo de orice măsură? Sau o vizită scurtă în menajeria lui Otto Pankok, pe al cărui ogor talentele creșteau ca buruienile, în timp ce în și din asociația lui familială intrau și ieșeau întruna țigani. Acolo, nimeni nu purta halat alb. În clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pălăvrăgeala oaspetelui Îi anihila voința. Mașa Încerca să-i țină piept, să-l contrazică, dar puterile o părăseau. Mâinile Îi deveneau tot mai grele, ca niște bucăți de piatră. Pleoapele inerte. Iar buzele parcă se transformaseră În două suluri de pâslă zgrunțuroasă, care atunci când se mișcau scoteau un foșnet tare neplăcut. - În trup, sufletele sfârâie ca niște clătite-ntr-o tigaie, adăugă pe un ton ce se voia voios vizitatorul. O mână nevăzută le aruncă În aer și le Întoarce când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
căuta aici nici șoareci, nici șobolani. Cu atât mai puțin rahații de câine În care puteai călca pe stradă... Medicul Își scutură pentru orice eventualitate papucul, ca să scape de posibila mizerie ce s-ar fi prins pe talpa sa de pâslă, apoi privi În jos. În fața lui, la distanță de o palmă, se afla ceva ce semăna cu un picior (mai degrabă de bărbat decât de femeie) care avea o alură impozantă. Piciorul era retezat cu câteva degete mai sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tinere. Poate nici tânăr nu ești. Mde, vorbe nepotrivite... vederea mea... ce vrei, vârsta, vârsta. Am 99 de ani... Ochii mari, întunecați, ușor ieșiți din orbitele albicioase. Nasul subțire, vinețiu. Ridat obrazul, foarte, gânditor chipul, încă gânditor, da. Tichia de pâslă neagră ascundea frunte, păr, chelie, ce-o fi fost. Mustața crescută aiurea și îngălbenită, buza de jos crăpată. O barbă stufoasă, albă. Urechile enorme, enorme. — Semăn, nu-i așa? Chiar sunt, să știi. De vreo douăzeci de ani, sunt Tizian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
eu la normal, într-o mare măsură. Chiar dacă nu mă mai simțeam ca o statuie, eram încă rece. Foarte rece. Abia acum puteam cu adevărat să-mi dau seama că noaptea reprezenta mai mult un acoperiș de nori negri ca pâsla. Tot ce era apropiat crepusculului era cufundat într-o baie de lumină, iar ce era încă în noapte, era amorțit de o pătură grea de tăcere. Stăteam acolo și priveam acel răsărit trăsnit de frumusețea sa. Gloria, măreția și magnifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
spate, la soția lui. — Toate astea în numai două ore? — Știi că mă pricep, spuse ea. Capitolul 37 Erau cincizeci de reporteri în sala de conferințe a Hotelului Hua Ting din Shanghai, stând așezați la rândurile de mese acoperite cu pâslă verde. Camerele TV erau plasate toate în partea din spate a camerei, iar în partea din față erau fotografii, cu obiectivele lor telescopice masive. Reflectoarele se aprinseră în clipa în care profesorul Shen Zhihong, șeful Institutului de Biochimie și Biologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se chinuie să doarmă portarul noaptea. Nu era nimeni pe acolo, dar sub o sonerie scria „Garçon“. Am sunat și curând și-a făcut apariția un tânăr cu privirea piezișă și o înfățișare sumbră. Era în cămașă și papuci de pâslă. Nu știu de ce am încercat ca întrebările mele să sune cât mai degajat: — Domnul Strickland locuiește cumva aici? — Camera treizeci și doi, etajul șase. Am fost atât de surprins, încât o clipă n-am răspuns. — E acasă? Băiatul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
punem reciproc degetele pe buze să ne pălmuim cu lotuși albi, să fumăm marijuana de nervi, să cântăm operă veche, să îl testăm pe celălalt cu lucruri pe care nu le putem absorbi în micul nostru destin, sonor sau de pâslă. mă întrebam când se va întâmpla să fim doi oameni, care se diferențiază conform genelor lor, stimulate la întâmplare, animalelor devoratoare din jur, deșeurilor de speranță și dorințelor de supraviețuire - așteptam să fim două plăci tectonice alipite și mușcându-se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
deocheat. Acum îi domini pe toți. De fapt este un joc de putere. În baia întunecoasă, stând pe veceu, râcâi banda adezivă de pe pachet, iar înăuntru dau de o cutie pătrată de carton, lucioasă și fină, cu muchiile învelite în pâslă, cu colțurile rotunjite și strivite. Ridic capacul și descopăr ceva ce seamănă cu niște straturi de forme dure, ascuțite și complicate, unghiuri minuscule, curbe, colțuri și vârfuri. Le așez deoparte, pe podeaua băii, în întuneric. Cutia de carton o pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spaimă ale lui Rub, Ruth, Ezechiel, Josy, Nathan, Rifka, Abigail, Abner, David, Lea. Apoi, firesc, fără grabă, pregătit parcă să primească aplauze ce i se cuveneau de mult, Începu să urce treaptă după treaptă. În centrul scenei acoperită cu o pâslă cenușie bine Întreținută, Între un scrin rustic și un cuier cu picior, trona un fotoliu Îmbrăcat În plus vișiniu. Lângă el, pe un taburet, se afla un patefon. În spatele lor, se vedeau un pat de alamă fără somieră, un paravan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu se mai poate face nimic. Brr! Va fi destul de greu. Și noaptea încă mai merge. Dar ziua... Absolut demoralizant. Ce Dumnezeu, doar sunt încă tânăr, abia m-am însurat! Să-mi fie frig la picioare și în papuci de pâslă...? 31 decembrie Se încheie încă un an. Ce încet trec zilele și ce repede trec anii! 1 ianuarie Surâd. În viața mea domnește ordinea. Aproape ca în cimitire. 2 ianuarie Când nu faci nimic obosești. Începi să te temi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de umbră continuau să înainteze. Se apropiau din ce în ce mai mult, unele au început să se cațere pe pătură. Deodată ușa s-a deschis și a apărut Arhivarul; s-a apropiat fără să facă nici un pic de zgomot, parcă avea picioare de pâslă, a strâns de pe podea și de pe marginea patului cioburile de umbră, le-a vârât într-un săculeț de hârtie, după care, ținând strâns săculețul de gură, s-a întors spre mine, examinându-mă rece și arogant prin lentilele ochelarilor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii. Ca la minune cată la dânsul călătorii: De-odată ți se pare că ceru-ntreg se rupe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe. Apunerea cerească părea de roze ninsă, Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa, Iar mări și lacuri, ape sclipesc ca și oglinzi, Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi. 81. STAI PE-ASUPRĂ-MI.... ? N Lenau - (cca 1879) Stai de-asupră-mi, ochiu de întuneric, Cu putere mă pătrunde-acu - Serioasă, blândă, visătoare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mână moartă. Facem poliță, iscălești, eu îți număr banii pe loc. Cu alții n-aș îndrăzni. Fără girant, nu dau un pol. - Domnu Vasiliu, las actele casei... , - Nu-i nevoie. Se ridică de la locul lui, își puse niște papuci de pâslă și deschise casa de fier, zidită într-un perete. Numără suma de două ori cu spatele la el și, când se întoarse la masă, mai adăugă: - Învață de la mine. Nu-ți bate joc de bani. Când ai o mie, | înmulțește-o! Seamănă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-o Paraschiv la picior și -la întrecut. Mergea, mergea. În spate, ăl bătrân se uita cu nepăsare în galantare. Provincialul a mai intrat, a mai 298 cumpărat ceva pentru ai săi, de acasă, vai de mama lui. Avea șoșoni de pâslă, călduroși, și un palton nou, cu gulerul bogat. Fuma liniștit și trăgea în piept aerul rece al zilei de iarnă. Manglitorii nu-l slăbeau. Unul înainte, altul pe urma lui. La un colț, o dată s-a oprit Paraschiv, s-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ci pentru a prezenta, laolaltă cu vreo câțiva dintre oamenii de vază din familie, urările pentru Râs-es-Sana. Curtea sultanului, majlis, care se întrunea cu acel prilej în sala Ambasadorilor, mișuna de cadii purtând turbane, de demnitari cu tichii înalte din pâslă, verzi sau roșii, de neguțători bogați cu părul vopsit cu hena și despărțit în două, la fel ca și al meu, de o cărare cu grijă desenată. După ce se înclinaseră în fața lui Boabdil, majoritatea vizitatorilor se retrăgeau spre curtea Mirților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să le cumpere câte ceva la târgul din apropiere. Dar nu-și iau gustarea imediat. Trec mai întâi în sala călduță, unde băieții îi spală și-i fricționează cu uleiuri și unguente. Se odihnesc un pic, culcați pe un covor din pâslă, cu capul pe un soi de drug din lemn îmbrăcat tot în pâslă, înainte de a intra în sala caldă unde transpiră. Se întorc apoi din nou la sala călduță, se spală iarăși și se odihnesc. Abia după aceea se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
imediat. Trec mai întâi în sala călduță, unde băieții îi spală și-i fricționează cu uleiuri și unguente. Se odihnesc un pic, culcați pe un covor din pâslă, cu capul pe un soi de drug din lemn îmbrăcat tot în pâslă, înainte de a intra în sala caldă unde transpiră. Se întorc apoi din nou la sala călduță, se spală iarăși și se odihnesc. Abia după aceea se îndreaptă spre sala rece, se așază în jurul fântânii ca să mănânce, să bea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În gară; și În acel moment, Zahar, vizitiul nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc, din a cărui centură stacojie ieșeau În afară uriașele mănuși Îndesate acolo. Aud zăpada scârțâind sub cizmele lui de pâslă, În timp ce se ocupă de bagaje, aud hamurile zornăind, apoi aud cum Își ușurează nasul printr-o manevră dibace de stoarcere și scuturare executată de unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum Îi spune susținătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]