2,791 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ERAM PASĂRE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1873 din 16 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe timpuri, eu eram pasăre și toamnele erau mai lungi, fire de păianjen albeau garduri și îmbătrânitele uluci. Poteca de troscot verde era o frânghie ce nu se mai vede, o aducea pe mama din zbor, iar cuibul nu era niciodată gol. Acum toamna îmi e subțire și un păianjen îmi dă ocol
ERAM PASĂRE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340419_a_341748]
-
lungi, fire de păianjen albeau garduri și îmbătrânitele uluci. Poteca de troscot verde era o frânghie ce nu se mai vede, o aducea pe mama din zbor, iar cuibul nu era niciodată gol. Acum toamna îmi e subțire și un păianjen îmi dă ocol, dacă nu sunt pasăre, de ce îmi vine la mama să plec în ultim zbor? Referință Bibliografică: Eram pasăre / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1873, Anul VI, 16 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ERAM PASĂRE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340419_a_341748]
-
clinicii Med Heart! hotărî Tania. În sprijinul copiilor cu autism. Emilia își încleștă pumnii pe spătarul scaunului de care se sprijinea, își mușcă buzele, apoi zise în șoaptă: - Asta a fost... Într-un colț al camerei tremurau câteva pânze de păianjen, peste tăcerile arse pe rug... Gina Zaharia, 23 iulie 2013 Referință Bibliografică: PROMISIUNEA DE JOI (XXII) / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 937, Anul III, 25 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
intră în sala de masaj o domnișoară care îi face vânt maseurului, spunându-i că de fapt el avea programare în sala cealaltă. Iese omul, intră la loc să-și ia pietrele și alte cele și rămân admirând plasa de păianjen din colț. Deodată simt cum mâinile acelea ce ar fi trebuit să-mi facă bine mă zgârie insistent din cauza unei unghii tăiate prost. M-am relaxat? Ntz. La check-out constat că se perindă prin recepție o doamnă în vârstă, elegantă
Am fost la SPA la Cornu. Hm...se cam duse visul meu de relaxare () [Corola-blog/BlogPost/338732_a_340061]
-
recomandăm Ca mamă a trei băieți, am început să mă interesez de meseriile care vor fi căutate peste 10 ani Uita-te la business-ul tău constant și prin ochii clienților tăi, dacă nu mai poți să vezi pânza de păianjen, decorul învechit, serviciul îndoielnic atunci ai o problemă. Ia-ți „ochi” noi care să vadă asta și care să te sfătuiescă spre beneficiul business-ului tău. În hospitality - serviciile evoluează în permanență la fel și așteptările clienților. Nu te amăgi
Am fost la SPA la Cornu. Hm...se cam duse visul meu de relaxare () [Corola-blog/BlogPost/338732_a_340061]
-
că în această perioadă n-au existat autentice valori ale literaturii noastre. Ele au apărut și au existat în pofida tuturor obstacolelor (...) Există un spirit creator, care în nicio epocă n-a putut fi împiedicat să se manifeste. Dacă îi rupi păianjenului pânza, el și-o țese la loc...” (p. 351). III. Miza pedagogică a cărții se materializează în conexarea ideilor exprimate în capitolele introductive cu interviurile propriu-zise într-un raționament de exemplificare. După prezentarea teoretică a operațiilor de intervievare acestea sunt
GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN: Actualitatea interviului, de Ştefan Vlădutescu () [Corola-blog/BlogPost/339285_a_340614]
-
Cântecul păianjenului De unde vin atâtea muște lungi, subțiri? Ce cauta-ele aici, la mine-n casă? Le tot stropesc, și mor, ca niște mici Gângănii omenești, ce cad în plasă - De ar veni luceferi, pe aici, Aș mai putea, de vorbă lor gângava
Liviu Florian Jianu: Cantecul paianjenului. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339454_a_340783]
-
către noi, probabil urma să mă înșface pe mine mai întâi și să mă dea cu capul de pereți, când, brusc, podeaua s-a sfărâmat cu zgomot mare sub el și insul a dispărut printre scânduri în bezna plină de păianjeni și fantasme a primului meu univers imaginar. Mult mai târziu am aflat că-și rupsese picioarele în cădere și nu mai avea să fie niciodată om întreg”. Mihai Antonescu își reconstruiește mediul cu unele componente capabile să returneze narațiunii în
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
de stejar vechi, spre cer, spre clopotniță Am văzut sicriul întreg. Nu. Am văzut de-a dreptul chipul Lui, mai întâi. Iisus mi se arătase mie, uneia nu prea credincioase din fire! Îmi cerea fără gesturi să-l scot dintre păianjeni și să-l mărturisesc de acum încolo la orice pas. Nu am făcut-o. De ce m-aș fi băgat unde nu-mi era locul? A trecut încă o toamnă roasă de melancolie și o iarnă viforoasă peste catapeteasma Bisericii mele
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
e termenul cel mai potrivit. Orice clădire neutilizată 6 luni pe an, toate reci și umede, va avea probleme. De la nelipsitul mucegai, la țevi sparte pentru că, ce să vezi, apa se dilată la temperaturi mici, pompe defecte, rugină, pânze de păianjeni și praf. Mult, mult praf. Curtea hotelului și căile de acces au alte probleme: dale de înlocuit, pavaj de pus, plăci de gresie crăpate. Iar la recepție tronau toate bilețele scrijelite sezonul trecut. Și nu funcționa un copiator/ imprimantă pentru că
aventura deschiderii unui hotel la malul Mării Negre () [Corola-blog/BlogPost/339035_a_340364]
-
rezumă actuala stare de creație a lui Nae Caranfil: parodiind celebra mișcare „telekinetică” a paharelor pe masă din Călăuza lui Tarkovsky, autorul lui E pericoloso sporgersi ne anunță că nu mai vrea niciun pas în adânc, va face film aidoma păianjenului mergând pe apă. În calitate de naefil, sper să nu fie acesta finalul. (FILM - revista Uniunii Cineaștilor din România, nr. 4/2016)
Cutremure de suprafață () [Corola-blog/BlogPost/339212_a_340541]
-
l-ai vândut pe o promisiune halucinantă pe un tablou scris cu privirea repetat zilnic până capătă contur, până devine ramă, ca o pisică îmi treci acum prin poem până în inimă, unde îți torci liniștită spaimele într-un fir de păianjen, într-o plasă așteptând răbdătoare să devorezi prada. NAUFRAGII N-ai teamă, visul nu se stinge, o să răsară iar un fluture în rama unei ferestre care să umple ziua cu foșnetul discret al polenului ce amăgește moartea. Prin culorile risipite
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
flori înflorește în fiecare primăvară, tu de ce n-ai face la fel? Lasă să răsară din lăstarul acela micuț al visului tău, o floare matură și, te va răsplăti cu flori de triumf, dacă o îngrijești cu perseverență. Pânzele de păianjen, ce acoperă visele vechi, pot fi rupte cu degetele curajului de a o lua de la capăt, iar pleoapele închise de așteptare se deschid, chiar dacă orologiul nu bate decât la oră fixă. Mie mi s-a întâmplat după 15 ani de
NU-I TÂRZIU! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341452_a_342781]
-
de acoperiș. Am culcat la pământ urzicile cu un leaț apărut la picioarele mele de nu știu unde și am ajuns la casă. Mi s-a părut un palat deși mai erau doar ici pe colo niște țigle înnegrite de vreme, iar păianjenii își țesuseră plasa peste tot. Treptele de scândură putreziseră dar o piatră de râu în apropierea lor m-a ajutat să ajung în tinda largă. Două uși de lemn cu clanțe mari, ruginite de vreme. Am apăsat clanța primei uși
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
au păstrat așa de bine deși vântul, ploile și ninsorile le-au biciuit din când în când. Cealaltă cameră m-a întâmpinat zâmbind. Razele de soare m-au urmărit intrând râzând prin cele trei ferestre acoperite de pânza fină de păianjen. Parcă era o femeie dornică să mă îmbrățișeze. Și m-am îndrăgostit de ea. Dragoste la prima vedere. Dragoste nebună, năvalnică, ce te îmbolnăvește, ce îți intră în sânge asemeni unui drog și simți că nu mai poți trăi fără
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
Năică-l luă cu tanspirație și, în loc s-o deteste, își zicea în gând cu regret: „ Cum se mișcă mititica!... Nebunica își arată burtica?! Ia ute ce știe să facă!... Când o fi învățat?” Imediat i se puse o pânză de păianjen peste ochi, și se revoltă în sinea sa: „...Cu mine făceai pe sfânta, lu' conașu-i arăți burta?... fir-ai a dracului de tută... am să-ți trag eu o bătută, destrăbălată-mpuțită!” și, nemairăbdând să ia parte la un așa
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
ale divinității, actrița LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ a reușit, în afara multiplelor sale roluri reprezentative din teatru și din cinematografie, să înnobileze prin descătușarea vizibilă și completă a sufletului său profund acel ceva anume cumplit de greu de prins în mrejele pânzei de păianjen a oricărei rostiri artistice de geniu, anume esența însăși a magistrei fibre poetice a lumii, îngenunchind, cu o putere ieșită din comun, aidoma unui psalm ce alungă definitiv demonii, o mare parte din răul spiritual al Omului prezent (entitate extrem de
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
deveni “oameni biofotonici”. Cu alte cuvinte, va fi o “tragedie fără morți”, din care, ca printr-un dublu paradox, nu vor lipsi, desigur, sute de milioane de “morți electrici”, prinși sub un Clopot de sticlă într-o imensă pânză de păianjen, țesută cu știința zeilor, a mesagerilor și Cârmuitorilor Eonici, într-o “uriașă grotă electromagnetică”. Adică, vom fi prinși precum grecii în văgăuna Ciclopului, așteptând să le vină rândul să fie mâncați. În cazul nostru, fără precedent în istorie, vom fi
GLOBALIZARERA ROMÂNIEI ŞI PERICOLUL ISLAMIZĂRII EUROPEI. CINE NE FURĂ CULTURA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341398_a_342727]
-
ipoteza raționalistă, conform căreia oamenii au idei cu care s-au născut, considerând că la naștere omul este o „foaie albă" (tabula rasa), întreaga cunoaștere venind în urma experienței. Francis Bacon îi compară pe empiriști cu furnicile, iar pe raționaliști cu păianjenii, vrând să sugereze că primii își extrag ideile din experiență, din lumea exterioară, în timp ce ultimii își țes pânza ideatică a priori, din propria lor gândire, din propria lor substanță. Presupunând că în urma unui accident rămân fără cele cinci simțuri, realitatea
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
ce credeți?” În același timp, își expune părerea proprie: „Spiritul lor întreprinzător, nasul lor pentru oportunități și afaceri ar fi dăunat oare țării? Eu nu cred.” Năzbâtiile copilăriei sunt de pomină: zborul bondarilor legați cu ață, vânătoarea și luptele de păianjeni, pariurile pe nasturi de diferite valori, trocul cu nasturi.. Fiecare puști din gașcă avea câte o praștie cu gume roșii. Și toți erau neîntrecuți la aceste jocuri copilărești care aveau un farmec nespus. În anii aceia, jucăriile erau ca și
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
marcat pe autor. Aceasta este construcția, pe trei planuri diferite, care totuși se întretaie în punctele forte ale acțiunii, firul fiind reluat, de fiecare dată, așa cum am mai precizat, de unde a fost întrerupt. Memoria selectivă înregistrează ca pe „firul de păianjen” amănunte semnificative. Rămâi uluit de câte lucruri cunoscute și necunoscute ți se derulează prin fața privirii. Până și miresmele și zgomotele și imaginile, chiar și tăcerile îți devin cunoscute și trăite de tine, într-un straniu deja-vu, dintr-o altă existență
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
noile hărți GPS și cu Haarp-ul lui Obama, să o împartă iar între ei cum vor. - E prea multă lume pe pământ și suntem în criză de timp, interveni în forță și Negresa-blondă. Voi nu vedeți ca timpul trece ca Păianjenul Hermion și întunericul nu se mai sfârșește? Voi nu vedeți ca spațiul nostru se tot comprimă cu fiecare dezastru ecologic și cu fiecare explozie și implozie, care se fac acum cu tot felul de arme scalare și cu Haarp Mindcontrol
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
priviri râul disecă iubirea vie gânduri de flori în traiectorii pentru gâze minuscule magnolii respirând a meditație ridic făclia în risipirea mea în ruga ta cenușie de reflecția munților văpaia e aruncată într-o alergare de cursă lungă plasele de păianjeni stau la pândă pierdem teren nu și amintiri suzana deac Referință Bibliografică: Văpaia dintr-o alergare de cursă lungă / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 323, Anul I, 19 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac
VĂPAIA DINTR-O ALERGARE DE CURSĂ LUNGĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341768_a_343097]
-
și în poemul scurt. În haiku, el cucerește prin acuratețea și simplitatea desenului caligrafiat", a opinat poetul Gavril Ciuban. Lazăr Năsui, prozator fascinat de stilul jurnal, a prezentat fragmente din cele patru volume ale sale: „Orașul din gheara memoriei”, „Nebunia păianjenului”, „Întoarcerea la Cuhea”și „Pierdut în singurătate”. Inginer de profesie, acesta este preocupat, în scrierile lui, atât de evenimentele de pe mapamond, cât și de trăirile sale interioare sau de derizoriul cotidian, toate filtrate prin propria sensibilitate și transpuse cu o
SCRIITORI MARAMUREŞENI, LA O MULTIPLĂ LANSARE DE CARTE de ANCA GOJA în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342248_a_343577]
-
George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 748 din 17 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului tu ești un greiere sunet care se lipește de linitștea nopții când dorm copacii lângă umbra unui fluture nu nu tremură nimic doar firele de păianjen se agață tiptil de cuvântul transformat în literă când libelula sfâșiata de atingerea lunii întreabă șoptit tu ești un greiere de ce cânți Referință Bibliografică: Tu ești un greiere / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 748, Anul III
TU EŞTI UN GREIERE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342380_a_343709]