6,411 matches
-
și chiar arhetipuri, cum sunt cel al văduvei de război rămasă singură să-și crească pruncii, cel al truditorului pământului care muncește zi lumină, cel al Cosașului, cel al păstorului mioritic care e „stâlp de veșnicie”, dar și icoana casei părintești purtată în „sămânța unui gând”, icoană care nu se șterge din inimă niciodată. Datina și portul, tradiția și legile nescrise venite din veac, sunt comorile de suflet pe care bunicii și părinții le lasă copiilor drept moștenire. Alegoria Dreptății - ajunsă
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
cinci minute și mă întâlnesc cu tatăl meu față în față. M-am oprit în loc puțin stânjenit de statura lui înaltă, nu mă temeam de el pentru că nu mă pedepsise niciodată ba din contră mă tratase mereu cu o dragoste părintească uneori chiar ieșită din comun. ,,Cei cu tine? Nu ăsta e drumul cel mai scurt spre casă hai că ți-l arăt eu, dar de fapt îl știi și tu doar te joci mereu pe aceste străzi, spuse el.” Apoi
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
un gol imens în sufletul meu, un timp nu am mai ieșit nici la joacă pentru că nu mă puteam împăca cu ideia pierderii acelei ființe dragi mie. La câțiva ani de la moartea sa în urma unor circumstanțe nefaste am pierdut casa părintească și a trebuit să ne mutăm cu mama, bărbatul cu care ea se recăsătorise și sora mea într-un alt cartier într-o casă modestă lăsând în spate acea casă a noastră confortabilă și acele locuri pe unde am copilărit
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
compozitorului. E implicat în muzică lui și totuși departe, pe aripile muzicii și-a anilor, a timpului trecut. Nu-i scăpa tinerețea interpretei și gîndurile îl întorc la anii tinereții lui, începuturile carierii lui... La 18 ani plecase din casă părinteasca din Bombay spre Academia de muzică din Viena. Visul lui să devină dirijor i se împlinește după ce-l întîlnește pe vestitul profesor al acelor vremi Hans Svarobasky. Șapte ani mai tîrziu devine dirijorul filarmonicii din Berlin. Se pare că Destinul
80 DE ANI DE LA NASTEREA MAESTRULUI ZUBIN MEHTA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348639_a_349968]
-
avioane, când descântam gărgărițele cu dar de a prevesti viitorul fetelor, când ne jucam cu mielușeii și ascultam fascinați cucul din vârful nucului, numărând anii pe care îi avem de trăit. Lumina asta caldă ne trimite cu gândul la casa părintească sau cea a bunicilor peste care se împrăștia generoasă în oricare răsărit de soare în cântatul de ziuă al cocoșilor. Se strecoară ca prin vis gânduri și înfiorări, fără să știm cum, la imaginile din trecut, spre urzicile și ștevia
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
doi copii, frate și soră, cu toată priceperea lor și cu dăruire, investiseră tot ce aveau mai bun în creșterea și educarea lor, asigurându-le un trai decent și o educație solidă. Dar vine o vreme când puii părăsesc cuibul părintesc pentru a-și face un rost, pentru a-și croi un drum, așa încât, o perioadă, concitadinii se obișnuiesc cu absența, iar revenirea în locurile copilăriei e remarcată, mai ales, sub aspectul aprecierii schimbării fizionomiei și, eventual, a profesiei pe care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
cu pete de culoare. Și noi suntem grăbiți să o facem. Tocmai a intrat și Iosup în cameră și a râs copios auzind discuția tocmai purtată. Se duse direct la Anica căreia i-a spus: - Dăm-i voie un sărut părintesc. Bă bucur că am apucat reîntâlnirea noastră. Dar cum de v-ați întâlnit tocmai la timp oportun? În timp ce tatăl cu fiica s-au delectat cu privirea reciprocă apoi s-au îmbrățișat Ionel a dat răspunsul așteptat: - Scopul plimbării noastre, prima
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
tatălui, speranța că vor fi în curând împreună se îndepărta tot mai mult. Credea din ce în ce mai mult că acolo Sus Cineva nu o iubește. Prea făcuse multe greșeli în viață. Mircea își desfășura activitatea de profesor predând la liceul de lângă casa părintească, iar timpul liber și-l petrecea mai mult împreună cu prietenii din timpul facultății, la care adăugase noi colegi de la liceul unde preda franceza și engleza. Avea promisiunea că din toamnă va obține postul de asistent universitar în cadrul institutului de învățământ
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
-l pregăteau pentru cumplita viață. Ele au fost înlocuite de o multitudine de profesii și îndeletniciri care, fiecare în parte, trebuie însușite. O însemnată parte din aceste entități sunt Etica, Morala și Cultura generală. Animalele capătă genetic sau prin educare părintească aceste elemente strict necesare vieții. Cunoștințele dobândite prin naștere sau joacă dirijată de părinți sunt suficiente în cazul animalelor. Ele reglementează reproducerea speciei, apărarea domeniului de obținere a hranei și hrănirea însăși, prin vânătoare sau migrare ciclică spre pășuni verzi
AR FI BINE DE ŞTIUT! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349262_a_350591]
-
Te urci și te trezești imediat la școala din Demacușa. E adevărat, dincolo de școală noi mai avem de mers vreo jumătate de oră pe jos, pe valea pârâului, apoi trebuie să urcăm mult spre creasta muntelui, unde se află casa părintească. Acolo, până sus pe munte, nu te mai poate ajuta niciun motor. Ce frumos e să mergi pe jos, pe cărare de pământ bătătorit, ascultând susurul pârâului de alături, cu pajiștile verzi, răcoroase de-o parte și alta a pârâului
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
de muncă silnică, a fost grațiat în anul 1964 de la închisoarea Aiud. Considerat unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei, Părintele Arsenie Papacioc s-a născut în anul 1914 ca al șaptelea copil al părinților Vasile și Stanca. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieți din județul Ialomița. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovedește o memorie bogată și o vie inteligență, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
băutura, nu puteai avea bază în el. Se zicea că în viața lui a mai fost dascăl la o biserică, știa de acolo felurite cântece. Tot el ne-a învățat să cântăm imnul țării de atunci „Te slăvim, Românie, pământ părintesc!”. Așa de caraghios ni se părea să cântăm acest cântec, auzindu-l și pe dascălul nostru, de nu ne puteam abține de râs. În fine, după ceva chinuială, am izbutit. Rămași singuri cu d-l Sheffel, s-a schimbat radical
ÎNVĂŢĂTORUL SHEFFEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349420_a_350749]
-
-ncercat să se împrumute de la vecini. Toți o ocoleau sau o refuzau politicos: de unde, doamna Firuța, de unde? Iar Nae, aproape în fiecare zi: banii!..banii!.. Simțeau că înnebunesc. A alergat Mototolea în satul său. Frate-său, care stătea în casa părintească, i-a dat vreo zece milioane, contra unei chitanțe, prin care Mototolea se angaja să renunțe la drepturile sale de moștenire asupra casei. Când i-a dat banii, frate-său i-a zis: --Ține, frate-meu! Trebuie să ne ajutăm
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
o vioară-mi cântă doina la ureche / caută să-nfrângă lacrima-n cișmele / să găsească strunii, în arcuș, pereche” („Camelia Ioniță Mikesch - „ Lemnul în vioară plânge ca o stea”) ANCA FLORENTINA POPESCU trăiește ispititor momentele din copilărie, atmosfera din casa părintească și ninsorile de altădată apar ca o constantă a existenței: „Mi-e foarte dor de voi când vin colindătorii, / Și am uitat demult căldura-mbrățișării / Adun cu greu, în cufăr, din amintiri și-mi pun / Speranța că-n cer, la
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
de prin locurile sale natale. Dacă ar fi coborât în gară, mai avea puțin până acasă. Trebuia doar să se urce în personalul de Călărași, apoi în autobuzul spre Oltenița și în maximum o oră jumătate - două era în curtea părintească. Nu și-a mai văzut părinții de mai bine de jumătate de an, când a fost de sărbătorile Crăciunului. S-au bucurat tare mult de cadouri și mai ales că a venit acasă. Erau mândri că aveau o fiică „ingineră
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
1923-1938) care, pentru prima dată în România a implementat, adaptat și dezvoltat „Teoria de bază a științei examinării și notării elevilor - Docimologia”. Potrivit nepotului care-i poartă numele, prof. Teodor Neș (născut în anul 1947,domiciliat în prezent în casa părintească a familiei, la numărul 266din satul Mădăras, renumit profesor și director de școală în orașul Salonta), „marele om de cultură și pedagog a enunțat și a aplicat efectiv principiile Docimologiei ca Teorie a examinării și a notării elevilor în premieră
PĂRINTELE DOCIMOLOGIEI ROMÂNEŞTI de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349805_a_351134]
-
în revista “Epifania”, Alba Iulia, nov-dec 1997). Câteva concluzii și încheierea Cu alte cuvinte, așadar, „Părintele Dometie Manolache mărturisea Ortodoxia nu numai cu cuvântul ci și cu fapta. Că era un adevărat ucenic al lui Iisus Hristos. La cuvintele sale părintești adăuga multă milostenie, rugăciuni cu lacrimi de zi și de noapte, bunătate, răbdare, adâncă smerenie și totodată dragoste. Prin acestea toate covârșea inimile credincioșilor, câștiga pe cei slabi în credință, rușina pe hulitori și semăna peste tot bucurie, unitate și
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
inimii tale!... Așa îți vei trăi viața cu tihnă!... Să trudești cât te țin puterile, dar mereu cinstit!... Și dacă ții mult la țelul tău din viață, să știi că-l vei dobândi!... Nerun îi mulțumi cu adâncă recunoștință pentru părinteasca îndrumare și porni chiar atunci la drum. N-avea cu el decât lădița cu culorile, câteva pânze și ceva merinde. Se tot gândea să ajungă degrabă la oraș, să-și găsească un acoperiș sub care să doarmă, apoi să poată
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
s-a bucurat/Nepoțeii-am sărutat,/La icoane am privit,/M-am culcat și-am adormit./ Dimineața m-am sculat/Și din nou iar am plecat.” În cântecul „M-am născut în Ciocănești” sunt amintite aspecte ale vieții din familia părintească: „M-am născut în Ciocănești/P-un pârâu de munte/ Casă cu șapte surori/ Și cu doruri multe./ Tatăl meu era român/ Și muncea întruna./ Și cu drag el ne creștea/Și pe mama o iubea./ Avea un picior de
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușumă[- A freca un cal cu un șomoiog de paie.] bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului, de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un braț
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
este interioară unei mame subiectivitatea filială a fiului ei, făcând-o să se poată substitui fiului ei și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl dumnezeiesc trăiește subiectivitatea Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece, ci intensificându-le, așa și Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare comună a subiectivității Unuia în altul să
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
poată substitui fiului ei și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl dumnezeiesc trăiește subiectivitatea Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece, ci intensificându-le, așa și Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare comună a subiectivității Unuia în altul să se confunde modurile distincte ale trăirii împreună a acestei subiectivități” . Părintele Stăniloae arată
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
Fiu, și jos rob! Sus Împărat, și jos năimit! Sus bogat, și jos sărac! Sus închinat, și jos numărat între birnici (plătitori de biruri)! Sus având scaun dumnezeiesc, și jos odihnindu-se în peșteră proastă! Sus, sânul cel necuprins și părintesc, și jos, un loc hrănitor de dobitoace și o peșteră! Sus, lucruri mari, și jos, scutece mici: Cel ce dezleagă păcatele Se înfașă, Cel ce hrănește era hrănit, Cel necuprins Se vedea Prunc, Cel ce sloboade izvoare Se împrumuta de la
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344366_a_345695]
-
iubirii precum că Iubirea de Dumnezeu ar fi inseparabila de cea a semenilor, doar întreabă: Poți da copilullui tău pâine, iar aceluia al vecinului pietre zicandu-i că tot pâine este?". Se știe că iubirea LUI se manifestă că aceeia părinteasca, iar ea este că Dumnezeu, adică pretutindeni!! Altădată spuneam: “Știu că dacă iubesc prea pasional mă pot arde, dar mă și întăresc pentru că focul călește ceea ce nu poate topi! Este paradoxal, însă cu cât pot capta cât mai multe în
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344557_a_345886]
-
Nu lăsați de azi pe mâine/ Ca să nu pățiți ca mine,/ Că nici poarta, nici ocolul/ Nu vă mai stâmpără dorul./” În cântecul „Sălcuță cu crengi lăsate” apare contrastul dintre satul natal unde a avut parte de iubirea și înțelepciunea părintească și străinătatea plină de răutate: „Sălcuță cu crengi lăsate/ Cât aș vrea și nu se poate/Să mai fiu copil în sat/Să-mi trăiesc viața cu drag/ La măicuța în ocol/ Să nu știu ce-i ăla dor./ De-acasă când
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]