1,293 matches
-
de parfum și culoare pentru lumea de senzații a lui M. Ursachi: "vom mai străbate iubito, vom mai străbate/ drumul acela de roze ". Expansiunea fanteziei strălucește și trece prin noi ca soarele sub nori, ca un vis la care suntem părtași și plecăm în moarte ca să ne reîntoarcem, pentru că la Mihai Ursachi, timpul își pierde identitatea. Ion Nicolescu "Indulgențe", E. P. L., 1969; "Ironice", Editura Cartea Românească, 1970; "Mioritiada", Editura Cartea Românească, 1973; Retorica", Editura Cartea Românească, 1975. Nota gravă îi lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu critică puterea, și nici nu se revoltă precum cinicii antici, pentru abuzurile ei; ei sunt, în genere, indivizi mediu sau superior educați care au conștientizat relativismul și inconsistența valorică din societate, dar care, găsesc că "nu merită" să fie părtași la forme active de viață socială și politică; ei dinamitează în fond, însăși bazele conștiinței democratice necrezând în forța intrinsecă a "masei democratice moderne", care are o tendință benefică spre adunare pentru a câștiga forță și legitimitate; în schimb, cinicii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai mult timp împreună, există dificultăți interacționale și, de aici, obstacole în plan comunicativ. Abilitățile managerului se demonstrează în aceste situații, prin capacitatea de a stimula, încuraja membrii echipei să interacționeze unii cu ceilalți, prin capacitatea de a-i face părtași la problemele colective, apărute pe durata implementării sau conceperii proiectului. Aceasta înseamnă a-l determina pe fiecare să se recunoască, mai degrabă, drept membru al grupului decât al subgrupului din care fac parte. Atunci când membrii echipei de proiect interacționează intens
Necesitatea dezvoltării resursei umane în educaţie by Cozma Paraschiva () [Corola-publishinghouse/Science/1845_a_92275]
-
Prin urmare, obsesia unor tipuri de discurs și a textelor de autoritate pledează pentru caracterul profund formalizat al scrierilor noastre timpurii, străbătute de o neliniște a obârșiilor, prisoselnice în citate, aluzii, referințe livrești și operații intertextuale. Maria-Ana Tupan ne face părtași la jubilația sincronismului literaturilor și artelor în lumea spiritului. Astfel, când informații din scrierile lui Aethicus Histricus, preluate de Isidor din Sevilla, îI vor inspira pe D. Cantemir, autoarea scrie că s-a împlinit "superba circularitate a actului de cultură
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
intensitate. Pentru o vreme, afacerea lui Ghiță prosperă, acesta transformă hanul dintr-un loc pustiu într-un loc atrăgător, până într-o zi când și-a făcut apariția aici, Lică Sămădăul. Mai-marele porcarilor îi cere lui Ghiță să-i fie părtaș la fărădelegi, să participe la compromisuri și imoralitate. Deși ar fi putut să plece de la han, protagonistul ezită: "Dară Ghiță nu voia să plece; nu-l lăsa inima să părăsească locul la care în scurt timp putea să se facă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
devine tot mai șubredă, din momentul în care acesta se izolează, se îndepărtează de ea, amplificându-i zbuciumul interior. Protagonistul acceptă compromisuri și umilințe, o împinge pe Ana în brațele lui Lică, îi cere să nu-l refuze și este părtaș la fărădelegile lui Lică. Ana va fi sacrificată și prin inocența și puritatea ei poate fi un personaj de tragedie. Mara Mara e un roman tradițional care evidențiază interesul pentru social, istorie, natură, datini, folclor și are un narator omniscient
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
părăsit fiindcă nu au înțeles. Iar ceea ce va urma, întreruptă din când în când de aparițiile chelnerului, este o inițiere, în urma căreia Maria va realiza menirea ei mistica de muzician: "Cântam pentru îngerul din noi". Inițierea la care ne face părtași Eliade nu este un ritual ce se desfășoară în secret într-un loc ascuns, nu e însoțită de recuzita sau acțiuni simbolice și nici nu e șoptita la ureche. Ritualul (în măsura în care conține anumite etape ale inițierii: recunoașterea discipolului, transmiterea cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
e Dila." 126) va putea fi deslușit în momentul predicii lui Emanou: "Cei din urmă vor fi cei dintâi, cei dintâi vor fi cei din urmă." 127. Predicii îi urmează momentul împărțirii pâinii. Diferit de textul biblic, Topé-Iuda nu e părtaș la cină cea de taină, insă află de la Fodère despre cele petrecute. Din nou, faptele vin să confirme ipoteza că în film, instrumentul trădării este Topé, iar creierul acesteia e Fodère. 2.1.1. p. Capturarea lui Emanou În piesa
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ea să devină un mijloc pentru a dobândi bogăție spirituală, comori cerești, așa cum precizează și Sfântul Părinte în Omilia contra lăcomiei: „Fie-ți deci sfârșitul cultivării pământului început al semănăturii cerești<footnote Omilie contra lăcomiei, P.G., XXXI, 265C. footnote> (...) Fă părtași pe frați la grâul tău, dă astăzi celui lipsit ceea ce mâine va fi putred. Nu există o mai rea lăcomie, decât a nu da săracilor nici măcar cele ce se strică”<footnote Ibidem, P.G., XXXI, 276 B. footnote>. Iar celor iubitori
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
un venit. A ajuta pe cei săraci nu înseamnă pierdere, ci cel mai mare câștig. Prin milostenie ei dobândesc mai mult decât au oferit. Așadar, îi sfătuiește să ofere cât mai mult, pentru ca de mai mare bucurie să se facă părtași, fiindcă cine dă, lui își dă, iar bogățiile oferite acum, oricât de mari ar fi ele, pălesc în fața bunătăților veșnice pe care le vor primi cei milostivi de la Hristos: „Dă puțin, ca să capeți mult!”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilii
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
făcut de un dumnezeu real oamenilor "morți sufletește" ca să-i cruțe de efortul de a se salva singuri. Scriindu-le discipolilor lui, apostolul li se adresează astfel: Dați-vă voi înșivă lui Dumnezeu" în funcție de propriul vostru elan și veți fi părtași la mîntuire. Iar pentru a-i încuraja, nu uită să menționeze încă o dată propriile lui dificultăți (Versetul VII/19): "Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac". Vorbind
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Vedeți însă că Dumnezeu n-a uitat cererea mea și mi-a dat această binefacere după atâția ani! Acum nu-L rog pe Dumnezeu să-mi ia ce I-am cerut. Mă bucur că o am, ca să fiu și eu părtaș la Patimile Lui, din multa mea iubire. Am certarea lui Dumnezeu. <<Căci pe cine îl iubește, Domnul îl ceartă>> (Evr. 12, 6). Boala mea este o deosebită bunăvoință a lui Dumnezeu, Care mă cheamă să pătrund în taina iubirii Lui
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
la relațiile personale care ne transformă; și se referă la o împărtășire reală între credincios Și Hristos. Dar este o împărtășire inegală. Îi dăm lui Hristos păcatele Și mortalitatea noastră, iar El ne dăruiește neprihănirea Și slava Sa, ne face părtași la suferințele Lui ca să ne bucurăm și de slava Sa cerească (I Pt. 4, 12-14). Din când în când, durerea noastră poate fi transfigurată de străfulgerări ale slavei Sale. Suferința este parte a unui întreg mai mare. Este legătura dintre
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
le respinge prezența Și chemarea Și îi supune la suferințe. „Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca Și cum vi s-ar întâmpla ceva străin; dimpotrivă, bucurațivă, întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, ca să vă bucurați Și să vă înveseliți Și la arătarea slavei Lui” (I Pt. 4, 12-14). Suferința nu este un semn al îndepărtării de fiii Împărăției, ci o pecete distinctivă a apartenenței la ea. Astfel că
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Vedeți însă că Dumnezeu n-a uitat cererea mea și mi-a dat această binefacere după atâția ani! Acum nu-L rog pe Dumnezeu să-mi ia ce I-am cerut. Mă bucur că o am, ca să fiu și eu părtaș la Patimile Lui, din multa mea iubire. Am certarea lui Dumnezeu. <<Căci pe cine îl iubește, Domnul îl ceartă>> (Evr. 12, 6). Boala mea este o deosebită bunăvoință a lui Dumnezeu, Care mă cheamă să pătrund în taina iubirii Lui
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
la relațiile personale care ne transformă; și se referă la o împărtășire reală între credincios Și Hristos. Dar este o împărtășire inegală. Îi dăm lui Hristos păcatele Și mortalitatea noastră, iar El ne dăruiește neprihănirea Și slava Sa, ne face părtași la suferințele Lui ca să ne bucurăm și de slava Sa cerească (I Pt. 4, 12-14). Din când în când, durerea noastră poate fi transfigurată de străfulgerări ale slavei Sale. Suferința este parte a unui întreg mai mare. Este legătura dintre
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
le respinge prezența Și chemarea Și îi supune la suferințe. „Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca Și cum vi s-ar întâmpla ceva străin; dimpotrivă, bucurațivă, întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, ca să vă bucurați Și să vă înveseliți Și la arătarea slavei Lui” (I Pt. 4, 12-14). Suferința nu este un semn al îndepărtării de fiii Împărăției, ci o pecete distinctivă a apartenenței la ea. Astfel că
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
motivul recurent al fitomorfozei: Deschid iar brazda / ce a mea e și mă întind. Și dorm: / de veacuri iarba-și odihnește / inima lângă mine. (Odihnă ierbii).365 Identificarea cu regnul vegetal răspunde imperativului de a înțelege și de a fi părtaș la ritmurile germinative ale naturii. Dorind să se replieze în matricea autogeneratoare, poetul reduce elementul uman la cele mai umile forme ale creației. În versurile următoare există aceeași dorința de co-implicare: Și fă-mă vânt ce fericit plutește, / sau bob
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Mare; și trebuie să-l țină pe acela (Marele) întru Sinele care este Liniștit". (I-3.13.) "Ochii mei-nălțam visători la steaua Singurătății" (p. 226). Textul antic buddhist Sutta-Nipata Glossă "Muni-ul (înțeleptul), depărtându-se de această lume, nu e părtaș la certurile ce se iscă" (p. 166, nr.18). "Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui: [...] Și de plânge, de se ceartă, Tu în colț petreci în tine" (p. 223-224) "Cei ce iar și iar merg în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
exterioară devine sufocantă pentru scriitor, în consecință el simte nevoia acută să își țipe durerea. Ca într-un haos apocaliptic, acest țipăt este redat prin utilizarea unui vocabular cosmopolit, menit să reflecte, ca într-o oglindă, sufletul zdruncinat al omului, părtaș al unei astfel de realități. Prin urmare, s-ar putea spune că varietatea câmpurilor lexicale implicate în acest text contribuie, de fapt, ca un înveliș pentru suflet miezul realității interioare, care contează cu adevărat. Deși banale, vocabulele în mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
după dumnezăiasca plăceare, carele în zilele ceale veselitoare cântându-se, bucurie mare aduci noao, și având zilele învierii Domnului au înviiat noao gândul, și ne face mai sârguitori la dumnezăiasca slavoslavie. Și sfârșindu-se cartea aciasta la pogorârea sfântului Duh, părtaș cu adevărat face pre toți pravoslavnicii dumnezăescului Duh".85 În finalul acestui portret al creștinului ideal, remarcăm, din nou, raportarea la cărțile "mai denainte" (așa cum va fi receptată și mai târziu, de Iacov, Mitropolitul Moldovei, în scrisoarea sa către cititorii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mijloacelor hidraulice, a apei și ciocanelor, sporind astfel rentabilitatea întreprinderii, cu economii consistente de timp și de forță de muncă. Pornind de la premisa existenței capitalului fundamental, el își concentra atenția asupra celui lucrător, încredințat fiind că lesne ar fi găsit "părtaș în țări străine cu capitaluri însemnate, spre înființarea unei fabrici de fier de o întindere mai mare", după cum nu excludea posibilitatea aflării în țară a unui "număr agiuns de acționeri" (cu acțiuni de 25 până la 50 de galbeni), dar numai
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
mai eftin și în câtimi mult mai mari decât în atelii private nedepline. Corespondențiile ce am închiet în acesti interese de mai mulți ani cu capitaliști străini însămnați și de știință îmi dau celi mai sigure nădejdi de a afla părtași în țări străine, cu capitaluri însămnati, spre înființarea unei fabrici de fer de o întindiri mai mare, presupuind că capitalul fundamental, adică păduri, locuri de fer-piatră etc., în condițiile împărtășite, ar fi mai înainte câștigate. Spre înființarea unei fabrici de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
neîntârziat de acolo. Mai trebuie doar puțină bere: încă o halbă, încă un gât... Tiptil Tiptil, se trece trupul meu, bag seamă și moartea nu mi se mai pare un nor din alte sfere. Dimpotrivă tot mai ades mă simt părtaș la jocul fatidic, abonat la trambulina de unde într-o zi, la ceas menit plonja-voi, fără păs, în veșnicie cu brațele deschise - un schior năprasnic, decolat spre firmament. Mă văd înscris în coada de pe urmă - lung șir al speciei, ascuns
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
deasupra capului tăiat, masca meduzantă reprezintă figura angoasei și a sacrilegiului. Apariție fulgurantă și amenințătoare, una din "umbrele" pe care subconștientul le proiectează din neant, masca realizează un contrast violent, ireductibil cu mizanscena maladiv-voluptuoasă a sacrilegiului. Nicolae Vermont ne face părtași la ponderea malefică a acestui chiasm pe care-l realizează prin gestul sacrileg vestala impudică, recomandând capul sfântului martirizat ca obiect al satisfacției sale erotice. Florile care înconjoară pe platou capul tăiat într-un sens decorativ-licențios, asemeni unei coroane de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]