1,786 matches
-
eram inofensiv. Acum pot fi primejdios. — Tu? Numai dacă te susține cineva ca Vitellius. — Îți amintesc că Vitellius e împăratul nostru. — Vremurile se schimbă și pentru împărați. Gândește-te la Caesar, la Caligula, Nero, Galba, Otho... Destinul fiecărui despot e pătat de sânge. În ce te privește... Fericirea locului ăstuia e fragilă, Manteus, după cum fragilă e și fericirea lui Vitellius. Manteus se așeză mai bine pe scrin. — Poți să-mi spui ce vezi în viitor? întrebă, privindu-l temător pe maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
integritatea morală. Se simți inundat de o lumină interioară, care îi alunga neliniștile, umbrele, întrebările fără răspuns... Lumina aceea i se răspândea în trup și în suflet. Privi amuleta. Acum înțelegea că nu ucisese pentru ca sufletul să nu-i fie pătat de o vină care ar fi distrus legătura lui cu lumea spiritelor și cu Velunda. — Valerius... Ce-i cu tine? Marcus îl privea debusolat pe prietenul său. — Religia ta nu-ți îngăduie să ucizi, sau vreun zeu? Te rogi? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luminați de zâmbet. Avea pașii ușori și hotărâți cu care se ducea și venea din lumea morților - din lumea zeilor - în lumea celor vii, când o chema sufletul curat al lui Valerius, care nu ucidea, nu comitea sacrilegii, nu se păta de vreuna din vinile ce i-ar fi luat vederea lumii invizibile și legătura cu lumea magică a naturii, spiritelor și tărâmului de dincolo. Nu ucid, repetă. Zâmbi, vârând amuleta sub veșminte. — Valerius, spuse Marcus dezolat. Dacă te gândești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
culorile imaginabile. Materiale străbătute de fire de aur, presărate cu paiete și bucățele de sticlă, cu papagali brodați și flori de lotus. Erau forme de mango colorate în nuanța prunei și a chihlimbarului luminos. Erau catifele întunecate și pasteluri lăptoase, pătate cu cea mai vagă nuanță de roz-trandafiriu sau fistic. Erau întinderi neîntrerupte de lenjerie apretată, așternută în valuri la picioarele lui Sampath. Desfăcu dopul unei sticle cu apă de trandafiri și aroma eliberată se amestecă în mirosurile puternice de biryani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
destul de întunecată, din moment ce închisese și ușa și fereastra, ca să poată explora netulburat. Pentru a se vedea în toată splendoarea sa, aprinse o lumânare lângă oglindă și se privi metamorfozându-se într-o pasăre minunată, într-o magnifică insectă. Oglinda era pătată, ușor încețoșată, deteriorată de vreme. Se simțea ca și cum ar fi fost departe, ridicat de pe pământ de un avion. În rama aceea, ar fi putut fi o fotografie sau un tablou sau un personaj captiv într-o carte de povești. Distant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sau o întrebare lungă la care trebuia să răspundă. Își înfășura o cârpă udă în jurul capului, sperând să se răcorească, dar sudoarea i se scurgea pe spate ca un cărăbuș care aleargă grăbit, stiloul îi devenea alunecos în mâni, cerneala păta cu urme monstruoase, albastre și negre, pagina. Își aminti cum, chiar și atunci, cu lumânarea la cot, degetul îi fusese distras de la liniile tipărite pe care spera să le urmărească până în memorie, și cum, asemeni moliilor care i se alăturaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Vai, vai, băiatul ăsta nu aduce decât necazuri și ghinion. — Îți lipsește cu totul bunul-simț. — Ți-a intrat apă în nas? — Ce-ai de gând să faci acum? Chiar ți-ai dat jos chiloții? — Vopseaua de la hainele ude te-a pătat cu albastru. Repede, spală-te cu săpun. — De mâine-ncolo ar fi bine să-ncepi să-ți cauți un post. — Părul ud duce la răceală la cap. Un masaj cu ulei de susan ține de cald la creier. — Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
imponderabil aici, legănat de lumina jucăușă, mângâiat de puzderia de flori și iarbă, de frunze la fel de bogate ca fructele, încălzit de aromele lor diferite. Peste tot în jurul său, dealurile de ridicau întunecate către un cer care se întindea precum marea, pătat cu alb și cald, cât vedea cu ochii. Cât de ciudat se simțea, își zise Sampath, cât de ciudat era modul în care reflecta la frumusețe. Era nesătul de ea, nesătul și lacom. Ar fi putut să o privească mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că masa era compusă din niște cotlete aparent arse, puse pe una dintre farfuriile cele mai jegoase pe care le văzuse vreodată. Exact unde ar fi trebuit să fie un model cu flori sau, să spunem, cu dungi, farfuria era pătată cu urme de degete murdare. Bucătarul i-o trânti în fața fără nici un fel de ceremonie, apoi, fără să-l privească pe perceptorul districtual, se întoarse și plecă. Înalții funcționari guvernamentali nu mai știau să mănânce cum se cade. Bucătarul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sunteți fericite făcând chestia ailaltă. Milioane de ani n-ați scos un cuvânt. Acum să vă aud. Dar sunt un bărbat rezonabil. Curând vom obține o concesiune în operațiunile noastre din afara orașului. Dacă totul decurge normal și dacă nu vă pătați bunul renume, atunci, cine știe, am putea să... — John Self? Stătea în fața mea, dreaptă, privindu-mă țintă. Oricât de agresive și imperative ar fi fetele, ele nu își pierd niciodată acel aer de așteptare emoționată. Cel puțin așa sper. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar din acest punct de vedere, simpatiile mele coboară mult mai jos în timp, spre zilele de mult apuse, când nimănui nu îi pasă că arăta tot timpul ca un mort. Am continuat să mă uit pe ferestrele fantomatice, poluate, pătate cu nicotină ale casei mele, la alergătorii în echipamentul lor de copii. Duceți-vă acasă, am spus. Duceți-vă acasă și umflați-vă cu cartofi. Ieri mi-am luat-o de trei ori la labă. Și de fiecare dată mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
culoarea zahărului ud - ceea ce mă zăpăcește, mă uluiește, mă pune în încurcătură. Geamurile sunt ceva mai reale. Ele sunt acoperite de un strat dublu de mizerie. Geamul seamănă cu parbrizul Fiasco-ului după un drum de o mie de mile, pătat de sângele negru al insectelor ucise de-a lungul celor nouă sute de mile, de funingine, de degetele fantomelor murdare. Până și mizeria își are modelele ei, căutându-și formele... Atunci când m-am lăsat de slujbă, am avut impresia că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zări e violet. Plâns de ape se repetă, Încă totu-i adormit - Ca în vise s-a pornit Roata morii - violetă. Gol e-al sânului buchet, Floare goală, somnoroasă... Trist, cu roza sângeroasă, Bat la geamul violet. Aurora violetă Se pătează de culori - Venus, pală de fiori, Pare-o stinsă violetă... În parc Acum, stă parcul devastat, fatal, Mâncat de cancer și ftizie, Pătat de roșu carne-vie - Acum, se-nșiră scene de spital. Atunci, râdea, Băteau aripi de veselie ; Parfum, polen
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
al sânului buchet, Floare goală, somnoroasă... Trist, cu roza sângeroasă, Bat la geamul violet. Aurora violetă Se pătează de culori - Venus, pală de fiori, Pare-o stinsă violetă... În parc Acum, stă parcul devastat, fatal, Mâncat de cancer și ftizie, Pătat de roșu carne-vie - Acum, se-nșiră scene de spital. Atunci, râdea, Băteau aripi de veselie ; Parfum, polen și histerie, - Atunci, în parc, și ea venea. Acum, cad foi de sînge-n parcul gol. Pe albe statui feminine ; Pe alb model de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
bună», că de la «începutul lumii și până în ziua de astăzi, femeile ne‐au întrecut nu numai în iubire, ci și în patriotism». În acest sens el argumentează că toate patimile oamenilor, câte au existat, «niciuna din ele n‐a putut păta haina cea albă a femeii românce, ci ea a rămas tot curată și neprihănită». « și de unde vine aceasta, de la educație? Nicidecum! Educația femeilor la noi e atât de neîngrijită încât nici trebuie a 34 mai pomeni de ea. Vine de la
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
împrăștia stropi albi de lumină pe creștetele lor în mișcare. Partea a doua Timpuri trecute TREIZECI ȘI UNU K noaptea: case îngrămădite laolaltă, claie peste grămadă, ca și cum s-ar strânge ca să se apere, încălzindu-se una de la alta. Exterioare grosolane, pătate de umezeală, ceață și timp, mâzgăleli cu var murdar și stângăcii arhitecturale, totul supraviețuind sfidător, în pofida țiglelor strâmbe și a ușilor dărăpănate. în jurul caselor, străzile. Linii prăfuite de viață rotindu-se și împletindu-se printre casele diforme, venind de nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fiori. Am mers direct printre ei și am ieșit fără să mă mai uit înapoi. Afară, seara era mai caldă decât atmosfera întreținută de aerul condiționat din bancă și, chiar dacă soarele apusese, cerul era încă luminos, un albastru levănțică intens, pătat cu mov. Unde trebuie să ajungi? întrebă Sebastian ajungându-mă din urmă. — În Farringdon. — Acolo locuiești? Vreau să spun, ai vrea să te duc acasă? Am clătinat din cap. E OK, mulțumesc. Am să mă văd cu un prieten la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
roata volanului. De căldură începuseră să-mi curgă lacrimile. Îmi venea să strănut. Mă chinuiam să-mi înghit strănutul. Mi-a văzut grimasele. — Dacă e chestia cu rățuștele, a oftat el, am pungi acolo. Garantate. Tarom, autentice. Ceruite, estetice, nu pătează, nu se sparge, nu curge. Vorba aia: „Randament și discreție la capacitate maximă“. De-ale de pă cursele externe... S-a aplecat și a luat câteva. — Luați, nu vă fie rușine. Se mai întâmplă. Până se-așază mâncarea, oboseala, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a fost dor de tine. Am fost În stare să găsesc baia lui Gustavo Barceló, Însă nu și Întrerupătorul pentru lumină. Dacă stau și mă gîndesc, mi-am zis, prefer să fac duș pe Întuneric. M-am dezbrăcat de hainele pătate de sînge și de noroi și m-am cățărat În cada imperială a lui Gustavo Barceló. O ceață perlată se strecura prin fereastra care dădea spre curtea interioară a proprietății, sugerînd profilurile Încăperii și jocul de plăcuțe emailate de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pași repezi. Am trecut pe trotuarul celălalt și-am slăbit pasul pînă cînd n-am ajuns la vreo sută de metri de vilă, iar silueta ei abia se mai ghicea În noapte. Atunci am descoperit că mîna Îmi era Încă pătată de cenușă și am mulțumit În sinea mea mantiei de Întuneric a nopții, care Îi ascundea Beei lacrimile de groază care Îmi alunecau pe obraji. Am apucat-o În josul străzii Balmes, pînă la piața Núñez de Arce, unde am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și dacă se lasă noaptea, ea vine s-o însteleze, dacă vine ziua, ea devine zi. Steluța se răsfiră în cântec, se deschide în dimineți, se revarsă peste lunci în strălucirea ei și pleacă repede din lume ca să nu fie pătată. Și dacă Steluța ar zăbovi mai mult, ghearele noroiului ar prinde-o, suflul pământului ar înghiți-o și ea oricum ar fi ucisă. Nu poate trăi mult printre oameni. Vine să le dea o candelă din inima ei curată, să
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
pătură În carouri galbene și negre și dădu să așeze pe marginea lui; observând-l Însă cu atenție, sări ca ars. Sub pătură se mișca o formă. Dând ușurel așternutul la o parte, masterandul o descoperi, Înfășurată În cearșaful său pătat de rugină, pe distinsa doamna Bernic sau femeia-sicriu, cea care obișnuia, la miezul nopții, să stea Întinsă la podea, În mijlocul salonului de dedesubt, rezervat sexului frumos, Înconjurată de candele și lumânări de parafină aprinse, invitând pacienții să se Întindă În interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi pătruns o creatură nevăzută, venită din neant, de pe o planetă necunoscută, numită Hazard, care și-ar fi depus ouăle acolo și acum, la sorocul potrivit, din interiorul fiecărui zar ieșeau, alergând pe niște piciorușe iuți, o serie de progenituri pătate pe burtă, pe spate și pe părțile laterale cu puncte numerotate de la unu la șase, dispuse Într-o ordine simetrică, plăcută la Înfățișare. Pe măsură ce se Împrăștia pe jos, scurgându-se pe linoleum, mulțimea de zaruri lua o configurație ciudată, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vă bântuie...” „Și cealaltă parte?” Noimann transpiră din nou. Mușchii i se Încpordară de la sine. Ceva dinlăuntrul lui Încerca să iasă afară. Medicul icni, Își mușcă buzele. Din gaură se rostogoli pe dușumeaua de ciment un alt sul de feșe, pătat de sânge și fecale. „Oho, vedeți”, făcu ciungul. „Începeți să vă eliberați...” Atunci, sub scaunul pe care era Întins, se auziră niște gemete, Însoțite de cunoscutul scrâșnet de dinți. „Gemeți și dumneavoastră, geme și ea”, spuse ginecologul. De sub scaun, gemetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ehe”, spuse ginecologul, „iată că am reușit, În cele din urmă, să punem mâna și pe acest din urmă avorton. V-am spus doar”, se apropie el de Noimann, ținând agățat de brațul său metalic coletul Învelit În ziare Îngălbenite, pătate de sânge și grăsime, „că răul cel mare nu se află În dumneavoastră, ci În altă parte sau n-am spus? Ce credeți că e-aici?” mai adăugă el. „Un bolovan”, răspunse Noimann. „Nu sunteți departe de adevăr”, făcu celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]