1,076 matches
-
între exilul francez și sentimentul exilului în propria țară. De la generația pașoptistă pînă la contemporanii noștri, de pildă personajul Adrianei Bittel din Întîlnire la Paris, legăturile între București și Paris se fac firesc. E adevărat că fiecare etapă implică nuanțe: pașoptiștii își afirmau orgolios identitatea românească în fața Franței și nu e nevoie de prea multă speculație în jurul acestei idei: se voiau europeni, iar a fi european însemna, în secolul progresului, a fi național, a dobîndi conștiința numelui. Cînd i se naște
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
în română (adică să poată exprima lucruri pe care româna nu le permitea), să scrie literatură în franceză (ca Russo care-și compara ludic numele cu al omonimului Rousseau) să-și țină aproape întreaga corespondență în franceză. Statistic vorbind, generația pașoptistă trăiește în limba franceză, studiază la Paris, se exilează acolo, face extrem de frecvent călătorii în Franța. Junimiștii, deși istoria literară îi consacră doar ca filogermani, au o coardă franceză puternică și rezistentă, și nu numai ca fii ai pașoptiștilor. Și
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
generația pașoptistă trăiește în limba franceză, studiază la Paris, se exilează acolo, face extrem de frecvent călătorii în Franța. Junimiștii, deși istoria literară îi consacră doar ca filogermani, au o coardă franceză puternică și rezistentă, și nu numai ca fii ai pașoptiștilor. Și ei fac studii în Franța (începînd cu Maiorescu - diplomă în litere și drept la Paris), Caragiale știa franceză mai bine și mai nuanțat decît elvețianul Le Corbusier, corespondența lui Eminescu cu Veronica e plină de franțuzisme, iar a ei
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
a competențelor narative transformă uneori discursul naratorului în pur discurs auctorial, încălcând limitele verosimilului." Este vorba de dimensiunea morală a discursului literar, una dintre trăsăturile accentuate ale romantismului Biedermeier, autohtonizată într-o asumare critică a modernității ca reflex al epocii pașoptiste. Șapte teme ale romanului pașoptist este un studiu plăcut, întemeiat pe o reconsiderare obiectivă a textelor. Caracterul polemic reformează prejudecățile estetice și, fără a fi ostentativ în inovare, se materializează într-o reușită care poate fi citată alături de titlurile marilor
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
trebuie făcuți pași mici. Speranța e în tineretul care, prea puțin sau deloc contaminat de teamă, de prejudecățile generațiilor educate în comunism, va veni cu experiența bună câștigată în contact cu lumea occidentală. - Așa cum au venit, cu experiența apuseană, tinerii pașoptiști în Principatele Române, dominate de orientalism, fanariotism, panslavism, bizantinism - în sensul peiorativ al cuvântului - și din rândul cărora s-au ridicat personalități politice puternice, specialiști de marcă, fondatori ai României moderne. - Indiscutabil, comparația e justă. Un politolog american, expert în
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
mai accentuat. Poate că, în secolul XIX, muntenii au evoluat mai mult sub raport economic... - îndeosebi, prin devenirea Bucureștiului capitală a Principatelor Unite... - Cu certitudine, acest fapt a fost important. Dar moldovenii și-au luat revanșa prin politic. Și ideile pașoptiste vin mai întâi din Moldova. Muntenii, începând cu 1848, au căutat să monopolizeze puterea și au izbutit. Apoi, liberalii, covârșitor, munteni, au fost mai mult la putere și n-au avut timp să filozofeze. - Firi pragmatice, de altminteri, necesare evoluției
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
azi Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Într-o vreme În care, În România, nu erau decât trei rectori. Copilul Ștefan Micle urma la Cluj, două școli, una dimineață, Liceul Piariștilor, Împreună cu Avram Iancu, Papiu Ilarian, Aron Pumnul, frații Buteanu și alți pașoptiști, iar alta după-amiază, Școala de Arte și Meseii și, așa cum spunea profesorul Augustin Z. N. Pop, „pe poteci numai de el știute, cu mămăliga În straiță, făcea patru drumuri pe zi, Între Feleac și Cluj, Însumând aproape 25 de km
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
I. Agârbiceanu sau lui Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu. Ordonarea, într-o istorie literară, a scriitorilor pe „momente" și în același timp pe „generații", dar și pe genuri („poezia măruntă", micul romantism, poeți minori), nu se poate susține. Spre deosebire de generația pașoptistă, (și încă) mulți scriitori ulteriori de seamă s-au bucurat de o fericită longevitate, au evoluat, cum e cazul lui Macedonski, au dat opere valabile în mai multe genuri, cu reușite inegale, dar nu chiar contradictorii. Minulescu și Bacovia ilustrează
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
prin faptul de a-si rosti cuvîntul public într-o problemă de interes momentan. Julliard numește asta profesionalizarea intelectualului. Nu sînt sigur că are dreptate. Mai degrabă e vorba de un alt tip de intelectual. El există și mai demult. Pașoptiștii români au început la fel cu saizecioptistii francezi: au creat curente și instituții înainte de a avea o operă proprie. E drept însă că regula nu pare să fi fost aceasta în secolele trecute și nici chiar inainte de al doilea
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
dus la opacizarea treptată a receptivității față de literatura contemporană; sensibilitatea estetică a autorului pare oprită undeva către primul romantism. Cît privește literatura română, aprecierile mai mult sau mai puțin exacte îi au în vedere pe poeții Văcărești și pe primii pașoptiști; de îndată ce se află în imediata lui apropiere, scriitorul român devine pentru Odobescu un necunoscut. Al. I. Odobescu s-a sinucis în noiembrie 1895, la vîrsta de 61 de ani. Scriitorii români se sinucid foarte rar (la Dimitrie Anghel a fost
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
familiei domnitoare Bourbon. 73 Alphonse de Lamartine (1790-1869). Poet dar și istoric și prozator romantic francez, membru marcant al guvernului revoluționar în revoluția din 22 februarie 1848 de la Paris, a constituit o inspirație și un imbold la luptă pentru revoluționarii pașoptiști români. A fost ministru al Afacerilor Străine în intervalul februarie-mai 1848. A scris, printre altele: poezii: Meditații poetice (1820), Lacul (1820); proză: Călătorie în Orient (1835), Jocelyn (1836), Rafael (1849), Confidențe (1849), Graziella (1852), Viața lui Mahomed (1854); 3. lucrări
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nu) că educația gastronomică e soră bună cu educația estetică, fizică, istorică, religioasă, financiară, vestimentară, igienică ș.a., este o generozitate editorială de nerefuzat. M-am avântat mintenaș în cascada evocativă, aducându-mi aminte, o dată mai mult, că scriito rimea moldo-valah-transilvană, pașoptistă, junimistă, cla sică, romantică ș.a.m.d. s-a dedicat cu nesățioasă plăcere memorialisticii. La noi - știe cine vrea s-o știe - ficțiunea e moft, dumneaei Memoria e totul. În ce mă privește, sunt un adversar al disjuncțiilor și, prin
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fusese preponderent religioasă. Ca să existe exil, trebuie să existe discriminări de un fel sau altul, ca și regimuri mai mult sau mai puțin autoritare. Dictaturile sunt terenul cel mai propice. Dacă ne referim la literatura română, primii exilați au fost pașoptiștii (Cantemir sau Neculce sunt, un secol înainte, cazuri izolate), ultimii, scriitorii din timpul comunismului. În jurul lui 1900, emigrau în România ardelenii. Coșbuc, Slavici, Goga, Rebreanu au trecut munții, cum se spunea, prin „vama cucului”, adică prin pădurile greu accesibile grănicerilor
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
Mihai Dorin De la I.H. Rădulescu și Titu Maiorescu până la M. Eliade și M. Vulcănescu, precum și de la iluminiști și pașoptiști, până la cele mai recente proiecte politice, problematica sensului și mijloacelor evoluției societății românești pe cale modernă domină discursul nostru politic și cultural. Crearea sistemului instituțional, dar și a deprinderilor moderne, reclamă însă mentalități capitaliste, agonale, menite să forjeze conduite de tip
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
cât mai ales în cel politic și economic, românii, inclusiv sau mai ales intelighenția, dovedindu-se mai puțin pregătiți să-și asume nu doar binefacerile modernizării, cât mai ales "exigențele îngrozitoare și consecințele funeste ale acesteia".1) Generoasa frățietate a pașoptiștilor, ce a fundamentat unul dintre miturile noastre moderne - solidaritatea dezinteresată, ideală, patriotică -, trebuia, mai devreme sau mai târziu, să se clatine sub presiunea vântului recei realități. Geografia socio-economică românească se va dovedi infinit mai complexă decât se vedea prin ochii
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
ideală, patriotică -, trebuia, mai devreme sau mai târziu, să se clatine sub presiunea vântului recei realități. Geografia socio-economică românească se va dovedi infinit mai complexă decât se vedea prin ochii avizi de cunoaștere ai tinerilor noștri școliți la Paris. Ei, pașoptiștii, concretizau dorința de a fi a națiunii; rămânea să edificăm însă esențialul, anume capacitatea, putința, perseverența întru noua ființă, esențial deosebită de cea anterioară, și anume modernitatea instituțională și aptitudinile industrioase. Generația critică, formată la Junimea, începând cu 1863, a
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
poveste despre boală și despre covârșitoarea aventură a recuperării postoperatorii într-una despre viață și atât. După părerea, implicit formulată, a Ralucăi Dună, încercarea se soldează cu un eșec. Aceasta nu vede aici decât un jurnal de convalescență. (În genul pașoptistului C.A. Rosetti, în definitiv.) Pe care-l supraevaluează tale quale. Ar fi, totuși, mult prea puțin. Spre norocul cărții, există contraargumente la o asemenea perspectivă reducționistă. Și ele sunt evidente: „eram doar un puști/ și ea îmi spunea:// femeile
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
Maghiarilor de Pretutindeni este una dintre cele trei săbători naționale ale Ungariei, care comemorează Revoluția din 1848 - 1849. În fiecare an, la 15 martie, etnicii maghiari din România organizează ceremonii de depunere de coroane, slujbe religioase și discursuri în amintirea pașoptiștilor. Recentele evenimente de la Târgu Mureș, alegerile parlamentare din Ungaria și alegerile europarlamentare creează premizele unor manifestații lipsite de calmul anilor trecuți. În acest context au început să circule diverse informații, unele dintre ele vorbind despre o decizie a Ministerului Apărării
Zvonuri alarmiste înainte de Ziua Ungariei. Guvernul le dezminte by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/41932_a_43257]
-
un secol și jumătate, cercetătorii imensei sale opere nu încetează să găsească în ea tot ceea ce se poate imagina, de la capodoperă pitorească la banalitate absolută. Iar peste ceea ce identificăm noi astăzi drept ceva extrem de prețios, generații întregi au trecut indiferente. Pașoptiștii, autori de formație apusean-europeană, au reprezentat varianta "cultă" a literaturii române din prima jumătate a secolului al XIX-lea; educați în spirit francez, hrăniți cu literatură romantică de ultimă oră, ei au mizat decis pe modernizarea neolatină, pe romantism și
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
române din prima jumătate a secolului al XIX-lea; educați în spirit francez, hrăniți cu literatură romantică de ultimă oră, ei au mizat decis pe modernizarea neolatină, pe romantism și aspirație europeană. Dar cu latura așa-zis "populară" a literaturii pașoptiste ce s-a întîmplat? A dispărut? Mai puțin vizibilă, ea și-a continuat însă existența hrănindu-se cu substanță locală. Iar în epoca pașoptistă, spiritul "popular" a avut șansa de a se întrupa în cel puțin un autor excepțional, în
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
pe modernizarea neolatină, pe romantism și aspirație europeană. Dar cu latura așa-zis "populară" a literaturii pașoptiste ce s-a întîmplat? A dispărut? Mai puțin vizibilă, ea și-a continuat însă existența hrănindu-se cu substanță locală. Iar în epoca pașoptistă, spiritul "popular" a avut șansa de a se întrupa în cel puțin un autor excepțional, în Anton Pann. Era cu nouă ani mai tînăr decît Asachi și cu cinci ani mai bătrîn decît Heliade, dar a contrazis frontal pașoptismul. în cadrul
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
retrage în tradiții populare și în cultura de tip răsăritean. Poziția cu totul particulară a autorului în contextul pașoptist a creat după aceea, printre intelectualii români din generațiile următoare, un soi de snobism pro-Anton Pann identificabil pînă astăzi. Imediat ce idealurile pașoptiste au ieșit din uz, iar Junimea a început să critice cu duritate viziunea socială și culturală a primului nostru romantism, umilul și popularul scriitor, creatorul unei literaturi anti-pașoptiste, devine extrem de prețuit. A fost de ajuns ca Eminescu să-l declare
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
meseria de cîntăreț la diferite biserici, de profesor de muzică bisericească la Seminar și cea de tipograf-scriitor. "Profesor de muzică corală al Școalelor naționale din București" - așa se va iscăli, mîndru și ambiguu, începînd cu 1834, pe coperta Hristoitiei. Aristocrații pașoptiști cultivau poezia din impuls interior și din dorința de a ajunge celebri. Cîntărețul și tipograful o cultiva în primul rînd pentru a se susține material. Trebuie să adăugăm imediat că nu numai pentru asta! Numeroase mărturii ni-l arată pe
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
românesc se reducea la cîteva sute de cititori? Anton Pann a dovedit că un asemenea proiect himeric era realizabil - cel puțin în parte. Peste 30 de cărți scrise și tipărite de el între 1830 și 1854 se disting de cărțile pașoptiste nu doar prin spiritul care le animă, ci și prin regimul creator care le-a patronat. A căuta originalitatea scriitorului într-o operă imensă și inegală rămîne un demers concomitent esențial și dificil. Confruntat cu multitudinea izvoarelor lui Anton Pann
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
Moș Albu. Există mai mulți Anton Pann de-a lungul unei opere de dimensiuni cu adevărat neobișnuite, întinsă pe mai bine de un sfert de secol. Marele Anton Pann se ivește în preziua Revoluției, în 1847. Spre deosebire de aproape toți poeții pașoptiști, care au dat esențialul operei lor în prima parte a activității, cîteodată în prima tinerețe, Anton Pann s-a autoperfecționat conștient, fără grabă și fără emfază, atingînd capodopera doar în ultimii ani ai vieții. A întruchipat traseul unui "burghez" perseverent
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]