1,077 matches
-
exprimată în aceste rânduri una dintre primele profesiuni de credință pe care poetul le face în spațiul gazetăriei, dar și promisiunea unui verb care părăsește cărările bătute în favoarea unei expresii obiective și curajoase. Distanțarea de stilul gazetăresc cultivat de generația pașoptistă se face simțită, atât la nivelul temelor abordate, dintre cele mai variate și atingând probleme esențiale pentru politica țării, cât și la nivelul expresiei jurnalistice, diferită de patosul și retorismul specifice publicisticii secolului al XIX-lea. Lectura articolelor evidențiază apelul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de manifestare a profundei nemulțumiri față de "vârtejul jucăriilor politice", un spațiu compensatoriu, în care cuvântul cu rol cathartic macină mânia și revolta față de o lume în care "atât de multe lucruri nu erau cum trebuie să fie"333. Spre deosebire de publicistica pașoptistă, ocazională și subordonată intențiilor pragmatice de moment, articolele eminesciene se individualizează prin preocuparea jurnalistului privind informarea și educarea publicului cititor. Prevalarea intențiilor informative se remarcă încă din etapa colaborării la Curierul de Iași, când, în singura foaie rămasă la dispoziția
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și capacitatea acesteia de integrare a unor instrumente variate de cercetare, inclusiv a mijloacelor informatice, oferă șansa unei perspective superioare asupra limbajului politic cultivat de Eminescu în presa vremii. Demersul semiotic relevă distanțarea publicisticii eminesciene de stilul jurnalistic al perioadei pașoptiste, individualizat printr-o retorică greoaie, tributară construcțiilor lexicale fixe și "frazelor sforăitoare". Desfășurându-și activitatea într-o perioadă de tranziție, atât la nivelul realităților politice și sociale, cât și la nivelul mijloacelor de exprimare ale limbii, Eminescu impune în epocă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbii, Eminescu impune în epocă un limbaj jurnalistic original, care se distinge prin profesionalism în abordarea problematicii și prin diversificarea și adecvarea mijloacelor de exprimare la conținuturile transmise. Jurnalistul se declară împotriva "vorbelor goale și sforăitoare", practicate de gazetarii generației pașoptiste, și a improvizațiilor în abordarea temelor de politică, justiție, cultură, armată, învățământ etc., pledând pentru un discurs documentat și argumentat. Astfel, încă de la publicarea primelor articole în 1870, se conturează personalitatea unui jurnalist cu o gândire politică bine consolidată, cu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
I.G. Valentineanu și Radu Ionescu. Ținuta prestigioasă a publicației este conferită de activitatea desfășurată de C.A. Rosetti, unul dintre cei mai vehemenți adversari de polemică ai lui Eminescu. Stilul publicistic cultivat de Rosetti "își are sursa în oratoria revoluționară pașoptistă, amintind și de înflăcărarea romantică a publicisticii franceze de la 1848"490. Patosul argumentației, amploarea frazelor, trimiterile istorice, abundența repetițiilor sunt câteva dintre constantele scrisului jurnalistic cultivat de Românul. După 1880, declinul publicației este evident, iar încercările de revitalizare sunt sortite
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
primenire a lexicului politic, prin împrumuturi masive din limbile latină, franceză și italiană. Constituirea unei clase politice contribuie la preluarea din afară a unei terminologii capabile să denumească noile realități ale timpului. Limbajul politic al epocii trădează încă semnele retoricii pașoptiste, marcată de patosul exprimării, o "retorică de amvon"493, care abundă în cuvinte și metafore religioase, cu finalități persuasive. Dincolo de amestecul de vechi și nou, de proliferarea unor clișee de expresie și de conținut, care obligă discursul politic al acestei
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
restabilit (1867), regimul presei devine mai suplu în mai 1868 și reuniunile publice se pot ține. Aceste reforme permit unei noi generații de republicani să se exprime în ziare și să-și formuleze într-o manieră vibrantă revendicările. Diferiți de "pașoptiști", acești tineri republicani, care au avut douăzeci de ani sub Imperiu, se doresc mai eficienți și mai pozitivi. Liderul lor este tînărul avocat Léon Gambetta, devenit brusc celebru printr-o pledoarie: apărarea ziaristului Delescluze (vinovat de a fi chemat la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
după mai îndelungată conviețuire veți intra în firea adâncă a vieții mele, ca în adâncul vieții pătimașe a unui sat de munte”. Poet sensibil la suflul epocii, cu rădăcini adânci înfipte în solul național, Labiș e un romantic în tradiția pașoptiștilor, a lui Eminescu, Macendonski și Goga, dar și în aceea a lui Sadoveanu. În structura lui sufletească se adună elanuri, neliniști, aspirații, o chemare obsesivă a spațiilor silvestre, marine și siderale, a atitudinilor amețitoare și a adâncurilor abisale, a zvonurilor
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în perioada "regenerării naționale", în care consubstanțialitatea dintre valorile tradiționale și noile achiziții devine decisivă pentru cultura românilor din perioada Luminilor. Concilierea dintre discursul spiritual și planul istoriei separate în mediul occidental în secolul al XIX-lea este realizată de pașoptiști printr-o sinteză rodnică, care dă măsura "miracolului românesc" din secolul al XIX-lea. Secțiunea a treia a volumului, intitulată Biserica în timpul prigoanei comuniste conține câteva studii de caz extrem de profitabile pentru ceea ce înseamnă sau ar trebui să semnifice raportul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu poporul. Folosind bogatul tezaur pe care i l-a oferit fabula lui I.A. Krîlov, Alexandru Donici a reușit să adapteze destul de strâns modelele la realitățile sociale românești ale vremii, impunându-se ca un autor merituos în ansamblul literaturii pașoptiste. FLOROV, NICOLAE (1876-1948) PEDOLOG Printre cadrele didactice care au contribuit la dezvoltarea învățământului agronomic superior în Iași se numără și Nicolae Florov. El a funcționat ca profesor de pedologie la Institutul Agronomic Ion Ionescu de la Brad din Iași, din 1924
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
-l ocupă în istoria literaturii. Coexistă în scrierile sale memorialistice (Piatra-Teiului, Iașii și locuitorii săi în 1840, Soveja, dar mai cu seamă în Amintirile publicate în România literară, în 1855ă, prețuitorul afectuos al tradițiilor trecutului și militantul progresist, aparținând generației pașoptiste. Alecu Russo a fost unul dintre pionierii criticii literare române; deși ne-a lăsat puține scrieri în acest domeniu. Cea mai importantă, sintetizând opiniile sale literare, e Critica criticii (1846). Scrierile teoretice ale lui Alecu Russo sintetizează, în spiritul Daciei
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
a găsit adolescenți și care, în anii de început ai deceniului patru (Vulcănescu publica eseul despre generație în 1934), aveau 25-35 de ani. De la 1821 încoace, de cînd Vulcănescu începea numărătoarea, generația tînără a fost precedată de cea a premergătorilor, pașoptistă, junimistă, socială și de foc. Dacă prima generație, ivită imediat după revoluția lui Tudor Vladimirescu, avea o atitudine autohtonistă și respingea influența grecească, dacă "feciorii boiernașilor înstăriți de pe urma dezvoltării comerțului cu cereale", sub pavăza unui mit deopotrivă burghez și liberal
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
avea o atitudine autohtonistă și respingea influența grecească, dacă "feciorii boiernașilor înstăriți de pe urma dezvoltării comerțului cu cereale", sub pavăza unui mit deopotrivă burghez și liberal, au organizat o revoluție politică națională și au creat astfel România modernă, dacă împotrivindu-se pașoptiștilor generația lui Maiorescu și a Junimii s-a opus importului de forme fără fond și unei culturi utilitare în aceeași Românie modernă, ei bine, odată cu generațiile a patra (sau socială) și a cincea (sau de foc), forța social-politică de primenire
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ISTORIA ÎN LITERATURA PAȘOPTISTĂ Prof. Juncă Geraldina Deniss Școala Generală „Gheorghe Mârzescu”, Iași În Introducție la Dacia literară Mihail Kogălniceanu recomanda scriitorilor români trei motive de inspirație: istoria, natura și folclorul: Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Geraldina Deniss () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93534]
-
putem găsi și la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne Împrumutăm de la alte nații. Între cele trei motive de inspirație, istoria era plasată pe primul loc ca importanță. Această alegere nu este Întâmplătoare deoarece pașoptiștii credeau În rolul educativ al istoriei, În forța ei moralizatoare și de aceea trecutul trebuia dat pildă prezentului pentru deșteptare, pentru dezrobire, pentru unire. În numele acestei idei Mihail Kogălniceanu publică pentru prima dată cronicele moldovenești ale lui Grigore Ureche, Miron
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Geraldina Deniss () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93534]
-
cel mai adesea baza operelor de inspirație din trecut: lupta marilor personalități și a poporului pentru Înlăturarea jugului străin și luptele pentru domnie ce duceau la ruinarea țării și a poporului. Prima temă a fost abordată În exclusivitate de toți pașoptiștii. Costache Negruzzi și Ion Heliade Rădulescu au conceput câte o epopee prin care să evoce mari personalități ale trecutului: Ștefaniada și respectiv Mihaida. Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu și Grigore Alexandrescu abordând motivul ruinelor, foarte cultivat de scriitorii romantici, s-
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Geraldina Deniss () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93534]
-
disponibilitățile economiei sale particulare și, în mod esențial, de nivelul spiritului său public, civic. Tradiția scriitorului, omului de cultură în general, implicat într-o ideologie politică democratică de centru, de orientare net europeană cu veche ascendență iluministă și mai ales pașoptistă este încă slabă. A relua, reînvia într-un fel și, mai ales, a reformula și dezvolta această tradiție, în termeni moderni, devine, în contextul imediat, o necesitate urgentă și esențială. Nu ezităm să declarăm că șansa ideologiei noastre moderne nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
practic imposibilă fără acceptarea și asimilarea unui număr de valori comune. în speță, normele, legile, procedeele, formele culturale, dar și politico-juridice europene, inclusiv instituționalizate. Este ceea ce au preconizat toți proeuropenii noștri, începând cu iluminiștii. Apoi, cu deosebită putere și eficiență, pașoptiștii. Din care cauză, lecția pașoptiștilor cum atrage atenția recent și Stelian Tănase continuă să rămână de maximă actualitate 17. Faptul că ideologia de extremă dreaptă dintre cele două războaie, în frunte cu Nae Ionescu spiritul probabil cel mai retrograd al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
asimilarea unui număr de valori comune. în speță, normele, legile, procedeele, formele culturale, dar și politico-juridice europene, inclusiv instituționalizate. Este ceea ce au preconizat toți proeuropenii noștri, începând cu iluminiștii. Apoi, cu deosebită putere și eficiență, pașoptiștii. Din care cauză, lecția pașoptiștilor cum atrage atenția recent și Stelian Tănase continuă să rămână de maximă actualitate 17. Faptul că ideologia de extremă dreaptă dintre cele două războaie, în frunte cu Nae Ionescu spiritul probabil cel mai retrograd al epocii din întreg sud-estul european
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
asupra lui Heidegger, in: Martin Heidegger, Originea operei de artă, tr. rom. (București, Editura Univers, 1982), p. 7. 16 M. Nițescu, Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii. Ed. îngrijită de M. Ciurdaru (București, Humanitas, 1995), p. 396. 17 Stelian Tănase, Lecția pașoptiștilor, in: Sfera Politicii, IV, 33, 1995, pp. 2-4. 18 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Ed. a II a revăzută și adăugită (București, Editura Minerva, 1982), p. 955. 19 Adrian Marino, Biografia ideii de literatură. Secolul XX
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
adresată țarului, la 24 iunie, se afirma intenția de a se face apel la Europa, punându-se “sub a ei de-a dreptul protecție”, în eventualitatea în care nu s-ar recunoaște drepturile și “starea lucrurilor”, generată de revoluție. Revoluționarii pașoptiști susțineau că statutul juridic internațional al Principatelor trebuia să se bazeze pe principul suveranității naționale. Ei nu atacau direct suzeranitatea otomană, pentru a cărei instituire românii își afirmaseră acordul prin „capitulațiile” încheiate de domnitorii lor cu sultanul otoman, privite ca
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
populația, așa cum făcuse și în epoca administrației militare țariste. Și Gardner informa, într-un prim raport al său trimis din Iași, despre vizita feldmareșalului austriac în capitala Moldovei, însoțit și de capitanul englez Vyner. Colquhoun redă și „vânătoarea” de revoluționari pașoptiști în care se lansaseră austriecii. El îl adăostește pe revoluționarul ungur Berczenczey, prilejuind un schimb de note diplomatice între Buol și Westmoreland, ambasadorul Angliei la Viena. Deși Colquhoun neagă implicarea sa în acest caz, el recunoaște că ar fi avut
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
și cu frații Golescu și-au făcut efectul pe termen lung, reflectându-se în atitudinea sa binevoitoare de mai târziu fața de Principatele Unite, din postura de ambasador britanic la Constantinopol. El s-a arătat simpatizant al ideii întoarcerii revoluționarilor pașoptiști, pe care a susținut-o în cercurile politice ale vremii. Noile alegeri din Moldova au dat câștig de cauză, așa cum era de așteptat, Partidei naționale. Gardner se mulțumește să prezinte laconic noile rezultate. Colquhoun îi descrie, în rapoartele sale, pe
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cere "introducerea posibilității acordării prin lege organică a unui statut special anumitor zone tradiționale"10. Introducerea regiunii în Constituție este un element important deoarece statuează o schimbare semnificativă în organizarea administrativă a statului român. Paradigma statului centralizat, construit după viziunea pașoptistă și după cea liberală promovată de Ionel Brătianu după Primul Război Mondial începe să fie abandonată. Acest pas important va schimba raporturile de putere dintre centru și periferie, dintre Capitală și teritoriu. Desigur, în funcție de cât de profundă va fi această
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
vedere legislativ, social, fiscal, vamal, creând premisele de facto ale unei modernizări a societății românești, care avea să se instaleze și de jure, odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului Organic la 1831, și mai ales cu schimbările aduse de generația pașoptistă. Cum am putea să negăm sau să ignorăm acest lucru, dacă ne gândim doar că în Țările Române, între 1720 și 1820 s-au tipărit peste 300 de cărți, afară de altele multe aduse de peste hotare? Că în București, în secolul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]