1,556 matches
-
care Întreabă: — Ai săpat via, mă? — Io mai am un rând, Îl fac mâine. Păi mâine e 9 mai, glumește profesorul. (Parcă dacă e 9 mai nu poți săpa via!) Interlocutorul acceptă gluma. Râde. — E Paștele. Atunci chiar era dă Paște. — În patru’ș’cinci? — Da, zice și se așază mai comod, s-a obținut legătura cu stadionul. Vacarmul tribunelor, vocea emoționată a comentatorului au acum forța să submineze vătuirea auzului, fixitatea plăcută a privirii, răcoarea instalată pe buze și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bre?!): STAI!, nici un foc dă armă, pă băiatu ăla nu l-am mai văzut, până la 23 iulie cât am rămas noi În Cehoslovacia, o fi căzut prizonier În ultima zi?, ăsta a fost norocu lui, era a treia zi dă Paște. Vor fi existând, În pădurile de dincolo de Vesely, tufe de zmeură Înflorită la Începutul lui mai? * (ZAȚ) Acesta este un termen tipografic. El desemnează un „text cules cu litere de plumb și așezat În forme de dimensiunile paginilor, gata pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
învățând să mânuiască acul. Când totul fusese terminat, privea cu drag lucrurile cusute și călcate de mâinile harnice ale mamei. Trei rochițe de catifea vișinie și trei capoțele stăteau așezate frumos pe umeraș, așteptând să fie îmbrăcate în ziua de Paște. Pe pieptul fiecărei rochițe, în dreptul inimii, mama brodase cu dragoste și îndemânare câte o floare. Pentru că ai fost cuminte și harnică, îți dau voie să te îmbraci cu capotul cât face eu ordine aici, spuse mama. Fetița îmbrăcă grijulie capoțelul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
DE PAȘTE Bat clopotele seri la rând, Pe sat s-a așternut tăcerea, Oamenii știu că încurând Sosi-va Sfântă Învierea... Sătenii toți, își văruiesc Prin casă și prin tindă, Iar drumul îl împodobesc, Tot satu-i o oglindă... Au fost, cum scrie
DE PA?TE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83775_a_85100]
-
rezistența și năucea mintea victimei. Revederea cu Părintele a fost scurtă, în trecere. De la Siguranța Statului, lotul nostru a fost depus la închisoarea Văcărești. Așa cum am arătat în scrisul meu anterior, la Închisoarea Văcărești, 1942, am petrecut cel mai frumos Paște al vieții mele. Aici neam întâlnit și cu Grupul F.D.C. Roman și Grupul F.D.C. Piatra Neamț. Toți demni și încrezători pe tot timpul detenției. Aici, la Văcărești, au fluturat aripile Arhanghelului Mihail, protectorul Legiunii. Nici un regret, nici un compromis, nici o renegare a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire. 27. Prin credință a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mînia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut. 28. Prin credință a prăznuit el Paștele și a făcut stropirea sîngelui, pentru ca Nimicitorul celor întîi născuți să nu se atingă de ei. 29. Prin credință au trecut ei marea Roșie ca pe uscat, pe cînd Egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghițiți. 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
dar fără prea multe amănunte, că era încă studentă bătrână când Rim, de pe atunci doctor de plasă în județ, venea pe la farmacie să stea de vorbă cu ea. Când terminase și rămăsese internă ?a Maternitate, Rim, într-o vacanță de Paște, își făcuse propunerea. El studia atunci mult și trimitea lucrări peste lucrări pe o parte, ce de alta petiții peste petiții ca să i se dea o docență. După nuntă vorbise si ea profesorului C, care o proteja, și, destul de repede
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus. 6. Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? 7. Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. 8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăției și adevărului. 9. V-am scris în epistola mea să n-aveți nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
cum să descoperim, prin eliminarea a tot ceea ce e comun tuturor valorilor, ceea ce e propriu sau dominant numai în opera unui anumit scriitor. Trebuie să mărturisesc că, de pildă, povestiri de Caragiale, cum ar fi Păcat, sau O făclie de Paște, sau In vreme de război, sau chiar Calul dracului, au valoare doar pentru că fac parte dintr-o operă mare, dar nu mi se par definitorii pentru originalitatea lui I. L. Caragiale. În schimb, oricare din nuvelele sau schițele sale, numite Cănuță
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sau seara, sau la miezul nopții, sau la cîntarea cocoșilor, sau dimineața. 36. Temeți-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. 37. Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați!" $14 1. După două zile era praznicul Paștelor și al Azimilor. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. 2. Căci ziceau: Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod." 3. Pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea în mîinile lor. 12. În ziua dintîi a praznicului Azimilor, cînd jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis: "Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănînci Paștele?" 13. El a trimis pe doi din ucenicii Săi, și le-a zis: "Duceți-vă în cetate; acolo aveți să întîlniți un om ducînd un ulcior cu apă: mergeți după el. 14. Unde va intra el, spuneți stăpînului casei: "Învățătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
învinuiau de multe lucruri. 4. Pilat L-a întrebat din nou: "Nu răspunzi nimic? Uite de cîte lucruri Te învinuiesc ei!" 5. Isus n-a mai dat nici un răspuns, lucru care a mirat pe Pilat. 6. La fiecare praznic al Paștelor, Pilat le slobozea un întemnițat, pe care-l cereau ei. 7. În temniță era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarășii lui, din pricina unui omor pe care-l săvîrșiseră într-o răscoală. 8. Norodul s-a suit și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
De munții de deasupra a trecut în zbor Și față și-a ascuns-o 'ntr-un ciorchin de stele. (1892) A. E. Housman Cire[ul Scăldat în aurul din soare, Cireșu-i nins de dalba floare, În crîngul verde-mpodobit Dînd semn că Paștele-au sosit. Dar, din anii vieții, șaptezeci, Pierdut-am primii douăzeci; Din șaptezeci de primăveri Rămîn cincizeci în cari să speri. Și că s-admiri un pom în floare, Ast timp prea scurt de-acum îmi pare; Veni-voi dar
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
degetul mare și alta în jurul gleznei și - partea cea mai bună - o floare albă și lucioasă prinsă pe cureaua de deasupra degetului mare. Se putea ca amintirea mea cea mai veche să fie aceea în care am mâncat oul de Paște al lui Margaret și amândouă am rămas încuiate afară. Dintr-odată, am avut senzația că lumina din camera de lectură a scăzut. Of, Doamne, chiar și după douăzeci și trei de ani, încă mă simt ciudat când îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îmi aduc aminte de ziua aia. Și, cu siguranță, nu mi se părea că totul se întâmplase în urmă cu douăzeci și trei de ani. Aveam senzația că se întâmplase ziua trecută. îmi aminteam limpede că fusese un ou de Paște Beano. Nu cred că se mai fac ouă Beano, m-am gândit în încercarea de a mă îndepărta de amintirea aceea dureroasă. Dacă țineam bine minte, ouăle Beano încetaseră să mai fie fabricate prin anii șaptezeci. Puteam să-l întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu care am crescut eu era unul plin de cruzime. Sora cu care am crescut era o soră plină de cruzime. Mă nedumerea felul în care se controla. Mă nedumerea slăbiciunea mea. Cum de eu îmi doream oul ăla de Paște cu atâta disperare, iar ei părea că nu-i păsa nici cât negru sub unghie? în ziua în care, finalmente, am cedat, n-am avut de gând să-l mănânc. în orice caz, nu pe tot. N-am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cutie, iar cutia intenționam s-o pun pe dulap, cu partea cea bună în față, astfel încât Margaret să nu observe nimic. încrezătoare în planul meu, mândră de cât de inteligentă eram, am luat în mână o jumătate din oul de Paște al lui Margaret și, gâfâind ușor de frică și de nerăbdare, am rupt-o în două. Fericită, cu sângele alergându-mi nebunește prin vene, din cauza sentimentului de împlinire, mi-am îndesat jumătatea de ou în gură, abia apucând să gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ciocolată fusese astâmpărată. Așa că teama, care nu putea coexista cu genul acela de poftă, a reapărut. Regretam profund ce făcusem. îmi doream să nu mă fi atins de ou. îmi doream să nici nu fi auzit vreodată de ouăle de Paște. Margaret avea să afle. Și chiar dacă Margaret nu afla, Dumnezeu știa oricum. Aveam să ajung în Iad. Aveam să ard și să sfârâi asemenea cartofilor prăjiți pe care mama ni-i pregătea în fiecare vineri. Copleșită de excesul de ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă întorc la clipa de dinainte să mănânc oul. Aș fi dat orice. Te rog, Doamne, ajută-mă, m-am rugat. O să fiu bună, n-o să mai fac niciodată așa ceva. La anul o să-i dau ei oul meu de Paște. Și în fiecare duminică o să-i dau lui Margaret eclerurile mele Cadbury. Dar fă în așa fel încât să nu fiu prinsă. în cele din urmă, am reușit să proptesc resturile oului în fereastra din față a cutiei. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
față a cutiei. Apoi am închis capacul și am pus cutia la loc, pe dulap. M-am convins că arăta bine. Partea din față era perfectă. Nici nu-ți dădeai seama că partea din spate nu mai exista. Oul de Paște al lui Margaret era ca bărbatul pe care-l găsiseră în mlaștina lui O’Leary, cel cu craniul prăbușit înăuntru, am remarcat, mulțumită de analogie. Descoperirea aia stârnise rumoare pe strada noastră și pe cel puțin alte patru străzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-ul, Rachel! Mă enervezi! —De ce? —Du-te și joacă-te cu Claire și Margaret. Nu pot. Sunt în piscina Hildei Shaw. Pauză. —Mami, de ce e iarba? De ce e iarba cum, Rach...?) în orice caz, mi-am spus că oul de Paște rearanjat al lui Margaret arăta foarte bine sus pe dulap. Liniștită, m-am dus să verific ce făcea mama. Era tot în grădină, vorbind cu doamna Nagle. Despre ce vorbesc? m-am întrebat. Și cum de pot să vorbească atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trebuie, mi-am reamintit. Dar de ce nu? o altă voce a încercat să mă convingă. Dă-i înainte, n-o să se supere. Așa că m-am întors la locul crimei. înapoi la dulap, sus pe scaun și jos cu oul de Paște. De data asta l-am mâncat pe tot și n-a mai rămas nimic de pus în cutie pe post de fațadă. Frica și rușinea au revenit, dar într-o formă mult mai gravă, mult mai puternice decât înainte. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
păpușii lui Margaret și încercasem să arunc vina pe Jennifer Nagle, ieșise îngrozitor de urât. Am hotărât să sugerez că oul fusese furat de un bărbat. Un bărbat înfricoșător, îmbrăcat cu o pelerină neagră, care umbla de colo-colo furând ouă de Paște. — Ce faci acolo? s-a auzit vocea mamei. Am sărit de-un cot, iar inima a început să-mi bată nebunește. Haide, Anna e în mașinuță și, dacă nu vii încoace în clipa asta, o să întârziem. Trebuie să le luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu folosea niciodată cuvântul „nenorocit“. Când tata zicea așa ceva, mama îl certa și-i spunea să zică, în loc, „nefericit“. însemna că situația era gravă. Eram sigură că era numai vina mea. Trebuia să fie în legătură cu faptul că mâncasem oul de Paște al lui Margaret. Păcătuisem îngrozitor, ba chiar făcusem un păcat de moarte, deși nu eram sigură ce era ăla un păcat de moarte, iar acum eram pedepsită. Eu și familia mea. Am așteptat să văd cerul întunecându-se, așa cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trimis un platou cu sandviciuri cu banane, pe care Claire și Margaret le-au devorat entuziasmate, stând pe iarbă. Eu n-am putut să înghit nimic. Mă decisesem să nu mai mănânc nimic niciodată. Și mai cu seamă ouă de Paște. Oamenii care treceau în sus și-n jos pe stradă, întorcându-se de la școală sau de la serviciu și îndreptându-se spre mesele în stilul începutului anilor șaptezeci, se uitau la noi cu interes. Treceau pe lângă noi în grabă, nerăbdători să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]