3,449 matches
-
asociază probabil cu patinajul pe gheață... Dăm colțul și inima îmi tresaltă de încântare. Tiffany’s. Este chiar Tiffany’s, exact în fața mea! Trebuie neapărat să arunc o privire. Nu e asta chiar esența New Yorkului? Mici cutii albastre, cu panglici albe, și monedele alea minunate de argint... Mă strecor spre vitrină și mă uit cu jind la senzaționalele articole expuse. Uau. Colierul ăla e pur și simplu fabulos. O, Doamne, ia uite la ceasul ăla. Mă întreb cât o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a și dispărut, iar cele două doamne din spatele tejghelei îmi zâmbesc încurajator. O, Doamne, ce jenant. Ce să fac? — V‑ați hotărât ce hârtie doriți? zice doamna mai în vârstă, zâmbind larg. Vă puteți de asemenea alege și tipul de panglică și alte ornamente. La naiba. O s‑o împachetez. Costă doar 7,50 dolari; și o să fie frumos să am ceva de despachetat când mă întorc la hotel, nu? — Da! zic și‑i zâmbesc la rândul meu. Aș dori hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
s‑o împachetez. Costă doar 7,50 dolari; și o să fie frumos să am ceva de despachetat când mă întorc la hotel, nu? — Da! zic și‑i zâmbesc la rândul meu. Aș dori hârtia aceea argintie, vă rog, și niște panglică roșie... și un mănunchi din acesta de fructe de pădure argintii. Doamna ia hârtia și începe să‑mi împacheteze geanta cu gesturi sigure - mai frumos decât am împachetat eu vreodată ceva în viața mea. Dacă vreți să știți, e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de frumos, numit Kate’s Paperie. Fără să vreau, las mâna jos și încep să mă apropii ușor de vitrină. Ia uită‑te la asta. Câte feluri de hârtie de împachetat marmorată. Și uite la cutia aia decupată. Și la panglica aia uimitoare, cu mărgele. OK, am să intru doar puțin, să arunc iute o privire. Cinci minute, atât. Și pe urmă o să mă duc la Guggenheim. Deschid ușa și mă plimb încet prin magazin, minunându‑mă de superbele aranjamente din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o combinăm cu... o fustă nouă din colecția Barney’s... — Cea neagră? spun. Cu nasturi până aici? Da, și eu m‑am gândit la ea, dar e un pic cam scurtă. Mă gândeam la cea până la genunchi. Știți, aia cu panglică în jurul tivului... — Vedem noi, zice Erin, cu un zâmbet plăcut. Haideți să vă aduc niște haine și să ne uităm la ele. Se duce să‑mi adune hainele și eu mă așez și‑mi savurez șampania. Nu e rău deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Culorile răsăritului de soare zugrăvesc dealurile în auriu. Lan Ping e îngrijit îmbrăcată în noua ei uniformă a Armatei Roșii, din bumbac gri. O curea îi încinge mijlocul. Trupul ei zvelt seamănă cu o salcie. Are părul prins sus cu panglici albastre, în două cozi lungi, împletite. Cărând gențile, ea și Xu se îndreaptă spre camionul lor. Chiar dincolo de el, sunt oprite alte trei vehicule bătute de vreme. Una dintre mașini are scris pe ea Asistență medicală de urgență - În ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
multă sănătate tovarășei Jiang Ching! ovaționează toată lumea. În vis, aud fluieratul unui motor cu aburi în depărtare. Văd mulțimi care se mișcă precum niște valuri în lumina difuză a zorilor. Vaporul începe se o ia încet din loc. Mii de panglici de hârtie colorată flutură în țipetele de depărțire ale pasagerilor. Panglicile dansează în aer. Ai impresia că portul e împins de vapor. Apoi zgomotul se potolește. Mulțimea privește cum se îndepărtează vaporul. Devine din ce în ce mai mic. Panglicile nu mai dansează. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
unui motor cu aburi în depărtare. Văd mulțimi care se mișcă precum niște valuri în lumina difuză a zorilor. Vaporul începe se o ia încet din loc. Mii de panglici de hârtie colorată flutură în țipetele de depărțire ale pasagerilor. Panglicile dansează în aer. Ai impresia că portul e împins de vapor. Apoi zgomotul se potolește. Mulțimea privește cum se îndepărtează vaporul. Devine din ce în ce mai mic. Panglicile nu mai dansează. Acum se aude zgomotul valurilor. În aer se simte din nou mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din loc. Mii de panglici de hârtie colorată flutură în țipetele de depărțire ale pasagerilor. Panglicile dansează în aer. Ai impresia că portul e împins de vapor. Apoi zgomotul se potolește. Mulțimea privește cum se îndepărtează vaporul. Devine din ce în ce mai mic. Panglicile nu mai dansează. Acum se aude zgomotul valurilor. În aer se simte din nou mirosul de pește împuțit. Oceanul imens, sclipind sub razele soarelui. Portul vacant al inimii mele. 16 S-au făcut doi ani de când Mao a instigat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de cristal lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească atent, ea se rotea cu taburetul, Într-o iuțeală copilărească și, Înainte să-și exerseze reverența, Își plimba degetele nervoase pe obrazul Îmbujorat și-și controla nodul roz al panglicii de catifea care Îi strânge la ceafă părul lucios și negru. * Să Își fi amintit și de Ana Maria În seara când o purtase În brațe pe Christa peste prag? Mintea Îi era prea Întunecată ca să-și mai amintească, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și să cobori Încet, ca În somn, pe Hauptstrasse, să nu te uiți nici În dreapta, nici În stânga, să te uiți doar Înainte. Ce vezi acolo? Nimic, doar un ou de ciocolată imens, acoperit de o glazură multicoloră roz-alb-fistic, Împodobit cu panglici roz și Înconjurat de iepurași de ciocolată, În vitrina cofetăriei care a fost casa noastră. Pentru că mai e numai o săptămână până la Paște și mai sunt doar trei săptămâni până la bombardamente. — ...Asta trebuie să fi fost la aproape un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și ouăle de ciocolată În vitrina cofetăriei instalate În fosta noastră casă, Înainte de Paște... Și așa ai rămas doar tu să vezi, la fiecare sfârșit de aprilie, un ou de ciocolată imens, acoperit de o glazură multicoloră, roz-alb-fistic, Împodobit cu panglici, Înconjurat de iepurași de ciocolată, mai mari, mici, În vitrina celei mai elegante cofetării de pe Hauptstrasse, adică a vechii noastre case, În care ne era atât de frig, dar eram Împreună. O să intrați, Într-o zi de vară-primăvară, În curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
U C Roman Avertisment: Romanul nu este istorie, ci doar un joc ficțional dea istoria. Partea întâia 1 Călărețul ascuns printre tufele înzăpezite de la marginea pădurii purta o barbă blondă potrivită după moda italiană, avea ochiul stâng acoperit cu o panglică neagră și emana prestanța agresivă a unui tânăr lup de mare. Ridică luneta la ochi și privi atent. Discul luneca ușor. O lua când la dreapta, când la stânga. Revenea, oscila nehotărât, apropiind sau îndepărtând de el cortina de ninsoare. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îmbinarea fericită a tonurilor roz-violet-aurii reușea să estompeze rigiditatea formei, conferindu-i un oarecare farmec exotic. Și în acest jilț doamna consul li se înfățișă vizitatorilor mai mult decât golașă, ba chiar picată din altă lume. Părul ridicat, coafat cu panglici aurite și perle, lăsa ceafa, gâtul, umerii și brațele total neacoperite. Croiala îndrăzneață și transparența toaletei vert d’eau scoteau în evidență liniile trupului până la cele mai ascunse detalii. Moda Galatée transforma rochia într-o veritabilă „draperie udă”, perfect mulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încât pe cei mai tineri îi pufni râsul. Stârnit și mai tare, Maltezul se apucă să sară de colo-colo și să se răsucească mereu numai pe patru labe deodată, ca o jucărie de bâlci. Moțul din creștet, legat cu o panglică vert d’eau, într-o potriveală absolut subtilă cu rochia stăpânei, sălta și el în același ritm. Din ce în ce mai înspăimântată și roșind violent pentru comportarea atât de nediplomatică, ba de-a dreptul agresivă a patrupedului ei favorit, Bichon, doamna Ledoulx încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și chiar de mai de jos. ― Bichon!... Tais-toi!... Finis!... Merde! Magia clipei de rătăcire se risipi ca și cum nici n-ar fi existat. Doamna Ledoulx încetă brusc să mai râdă și reveni la jilțul ei aurit. Patrupedul ciuli urechile și, cu panglica desfăcută atârnând pleoștită pe o parte, se strecură la adăpost, în poala stăpânei sale. Iar vizitatorii, după o reconstituire rapidă a ordinii inițiale, trecură pe rând prin fața jilțului, sărutând, așa cum cerea obiceiul, mâna doamnei Ledoulx sau poala rochiei care purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu mărgele și perle. Cu boierii treaba mergea repede. Tinerele neveste și fetele frumoase se bucurau însă de cea mai mare grijă din partea flăcăilor. Erau purtate pe brațe și cât mai încet, de teamă să nu li se șifoneze cumva panglicile lucioase sau diafanele dantele și eșarfe din gaz. Palpitante clipe, voit prelungite în unda lor de parfum. În jurul cortului se perindau mereu colindătorii, flăcăi și fete, bărbați și femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dar ce fervoare delicioasă! Da, se scula devreme ca să alerge împreună cu ele prin grădina adormită, să le simtă trupușoarele încinse sub cămășile de noapte, să le mângâie părul și ce mai apuca, înainte de a le culege bonetele din dantele și panglici căzute în iarbă. Totul până într-o dimineață, când apăruse tatăl celor trei grații cu scufia pe cap, mare, gras, mai mare și mai gras în cămeșoiul lui, și îi ceruse lui Herr student Vacarescu să se care definitiv din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bine că am burta suptă. ― Înțeleg, boierule! Preferați moda europeană, ca și monsieur Dante Negro, aici de față. Și, întorcându-se în direcția indicată de croitor, Iancu descoperi abia atunci un tânăr fermecător, cu o barbă potrivită după moda italiană. Panglica neagră care îi acoperea ochiul stâng îi dădea un aer agresiv de lup de mare. Stătea picior peste picior pe un scaun și desena ceva într-un carnet. ― Oh, îmi cer scuze! Nu v-am observat. Dante Negro înclină doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe ușa micuță, încercând să treacă neobservat, când ochii doamnei Ledoulx îl descoperiră cu o uimire soră cu satisfacția deplină. Tânărul avea o siluetă perfectă, un aer european, barba potrivită după moda italiană și misterul acelui ochi acoperit cu o panglică neagră. În tinerețea ei, Toinette fusese îndrăgostită, în taină, de vicontele François-René de Chateaubriand. Citise de nenumărate ori Atala. Fervoarea, elanul pasiunii pure care răzbea din fiecare rând o lăsau, la fiecare lectură, fără suflare. Pentru ea, vicontele era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fac nici cât o ceapă degerată. Mă tem că v-au băgat într-un mare rahat. În acel moment, purtată de primele acorduri ale muzicii, își făcu apariția primadona. În rochie de mătase aurie, cu o spumă de dantele și panglici la mâneci și pe poale, cu șiraguri de perle aurii în păr, Nanone își confirma din plin titulatura. Uitase de foame, uitase de oboseală. Buchetele de flori primite îi schimbaseră cu totul dispoziția. Pășea într-o minunată stare de grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
arta diplomației de la Julien. Putea să viseze liniștită la chipul tânărului cu un nume atât de romantic, zărit la reprezentația primadonei Nanone. Simți o mișcare undeva, prin zona plexului, un roi de albine cu aripi neliniștite. Abia aștepta să mângâie panglica de pe ochiul lui nevăzător și, ah, ce poftă avea să-i sărute pleoapa cu gene lungi a celui sănătos. Observase că el o ținea plecată atunci când vorbea cu cineva. ― Toinette, draga mea, cred că ți se cuvine cel puțin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dintr-un pahar cu apă în care picurase doar câteva picături. Și asta îi luase aproape instantaneu durerea. Pe deplin calm și mulțumit de sine, consulul se opri ca să admire armoariile Franței imperiale. Un vultul de aur pe scut rotund, panglica Legiunii de Onoare, sceptrul și mâna justiției, toate înconjurate de o mantie azură cu hermină pe care erau presărate mai multe albine aurii. „Albina este o metaforă inspirat aleasă”, ținea să sublinieze el ori de câte ori avea vreun vizitator important, dar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poftă de distrugere. Dante Negro își înfipse pintenii în burta calului cu atâta violență, încât acesta se cabră, necheză, apoi țâșni într-un iureș de neoprit. Doar după ce intră în pădure se mai potoli. Pictorul alunecă de pe cal, își smulse panglica de pe ochi și își rezemă fruntea de trunchiul unui copac. Vărsă și câteva lacrimi. Destul de zgomotos, în tăcerea provocată de intrarea sa intempestivă printre viețuitoarele pădurii. Când se răsuci... Un alt moment de tăcere... De astă dată, însoțit de mirarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
intrarea sa intempestivă printre viețuitoarele pădurii. Când se răsuci... Un alt moment de tăcere... De astă dată, însoțit de mirarea viețuitoarelor... Pictorul privea atent în jur... cu amândoi ochii. În sfârșit, cu totul dezmeticit, își șterse repede fața, își potrivi panglica la loc și redeveni Dante Negro. ― Asta-i curată gelozie, băiete! Râse cu capul dat pe spate. Semn bun! De fapt, cel mai bun! Reveni la locuința lui Manuc abia peste câteva zile cu un dar. O chisea cu tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]