9,678 matches
-
găsit chiupul cel mare și când am Întors capul l-am văzut pe moș Ștefan a Măndiței care mă privea cu o față blajină. Eu am salutat și el parcă a Început treptat să se dezbrace de surtuc și de pantalonii din azugă bazonați și parcă din văzduh au apărut patru Îngeri strălucitori care Începură să-l Îmbrace cu o mantie aurie tivită cu azuriu, cu falduri mari. Avea fața curată și luminoasă, ochii săi mari și albaștri trimiteau către mine
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a paharului gândi: Am și eu ocazia să dorm În cameră cu „diva” și dacă am puțin noroc s-ar putea să-i zăresc și un eventual neglijeu. Mâncă și nu prea, apoi Își scoase cămașa și cu mare grijă pantalonii, trase cearceaful și pătura peste el și se gândea că pe timpul acesta el trebuia să glumească În dormitor cu ceilalți colegi, să vorbească despre una și alta, mai ales că discuțiile se Încheiau invariabil cu subiectul „fete”. Nu-l prindea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cămașă lungă din bumbac, prinsă cu centură, denumită thawb, peste care Îmbrăcă o haină largă, abaya, iar pentru cap primi un Shamagh cu cordon dublu. Amina se Împodobi cu o rochie lungă până la glezne, pe sub care Îmbrăcă o pereche de pantaloni lungi, iar pe cap Își așeză o tarha. Fața și-o acoperi cu Burga, niște văluri foarte fine, brodate și fixate cu bănuți de aur. Tot Amina a avut inițiativa să se fotografieze Împreună, ca doi beduini sadea, iar Ștefan
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
poznaș și-l Întrebă: Gata băiete, ce ai găsit și ce mă costă? Hai că nu prea am timp! Băiatul olarului avea fața mai roșie decât tricoul său cu mânici tăiate și guler scurt, Încheiat cu un șiret. Purta un pantalon alb și evazat și avea curea și pantofi aproape noi, lucruri observate de către fată la modul profesionist, la fel cum Îi apreciase spatele lat de voleibalist și mijlocul ca al unui prezentator de la casa de modă. Era precipitat și emoționat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fotbal la Petrolul iar soțul meu Îl aprecia mult. Hai, te rog eu să probezi, am să caut eu ceva care să-ți stea bine și să faci impresie. Peste două minute de căutări Îi Întinse un costum subțire, cu pantaloni „clopot” de treizeci și unu centimetri, constată că era exact măsura lui și citi pe eticheta din interior „RoyalWestcenter”, constată că este un costum englezesc de firmă. Pe sub costumul de culoare grena Îmbrăcă o cămașă din mătase, tot grena, cravată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
soțul meu pentru că ... ai grijă de mine! Glumesc, desigur! Probează și vezi dacă am nimerit mărimea ta. Rică Olaru trăia ca Într-un vis plin de bucurii nemeritate, așa cum spunea el. Din pachet apăru un costum de bleu-jeans compus din pantaloni bleumarenînchis, cu o frumoasă curea Împletită, cămașă subțire și prespălată de aceeași culoare, o geacă de vară cu mâneci detașabile și o haină groasă și Îmblănită, toate având inscripționat marca Levis Strauss. Fu obligat să Încalțe și o pereche de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu mai crezi că pietrele de pavaj pot vorbi. Unde ești? întrebă din nou și apoi își dădu seama de propria lui prostie: sub copertina verde a vespasienei se vedeau două picioare și partea de jos a unei perechi de pantaloni. Erau pantaloni negri cu dungi subțiri, pantaloni de avocat, doctor sau deputat, dar pantofii nu mai fuseseră curățați de câteva săptămâni. — Sunt Monsieur Carosse, Pidot. —Da? — Știi și tu cum se întâmplă: adesea suntem înțeleși greșit. —Așa e. —Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
crezi că pietrele de pavaj pot vorbi. Unde ești? întrebă din nou și apoi își dădu seama de propria lui prostie: sub copertina verde a vespasienei se vedeau două picioare și partea de jos a unei perechi de pantaloni. Erau pantaloni negri cu dungi subțiri, pantaloni de avocat, doctor sau deputat, dar pantofii nu mai fuseseră curățați de câteva săptămâni. — Sunt Monsieur Carosse, Pidot. —Da? — Știi și tu cum se întâmplă: adesea suntem înțeleși greșit. —Așa e. —Și ce puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pot vorbi. Unde ești? întrebă din nou și apoi își dădu seama de propria lui prostie: sub copertina verde a vespasienei se vedeau două picioare și partea de jos a unei perechi de pantaloni. Erau pantaloni negri cu dungi subțiri, pantaloni de avocat, doctor sau deputat, dar pantofii nu mai fuseseră curățați de câteva săptămâni. — Sunt Monsieur Carosse, Pidot. —Da? — Știi și tu cum se întâmplă: adesea suntem înțeleși greșit. —Așa e. —Și ce puteam să fac? În fond, spectacolul trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și tu câte ceva, cu siguranță, nu-i așa? — De ce nu ieși de-acolo, să te văd? —E mai bine așa, Pidot. Separat s-ar putea să scăpăm cu bine, dar împreună... e prea riscant. Vine cineva, Pidot? întrebă glasul și pantalonii în dungi se mișcară pe loc. —Nu vine nimeni. —Ascultă, Pidot, te rog să-i duci un mesaj doamnei Carosse. Spune-i că sunt bine și că am plecat spre sud. O să încerc să trec în Elveția până se liniștesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
bine cunoscută peste tot... mai puțin în casa asta, adăugă el cu amărăciune. —Dar de unde știai... ce te-a făcut să...? — Chiar și în comedia clasică se fac adesea farse. N-a fost decât o farsă, zise el netezindu-și pantalonii, una nu prea reușită. Totuși, să știi că, dacă aș fi avut timp, aș fi convins-o pe fată, adăugă el încântat. Tot n-am înțeles cum de-ai ajuns aici. A fost o improvizație. Mă găseam la un han
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
a spus că el nu mai scoate o vorbă. Adică cum, Pâcule, să treci pe la baba mea când eu nu-s acasă? Ai? Ei lasă că dau eu drumu’ la zăvozii ciia de câini și ți-or face ferfeniță fundul...pantalonilor. In timp ce cărăușii nu mai aveau suflu de atâta râs, moș Dumitru a mai adăugat: Poți să treci, Pâcule, când vrei. Abia n-oi mai avea eu atâta de lucru în gospodărie. Află tu că baba mea știe să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lasă păgubaș Lionel. Plec acasă. Nu intri să bei ceva? îl întreabă Claude, în timp ce Clovis se uită cam câș după român. Lionel nu răspunde și se îndepărtează. E ora 21.00. Liliane, într-o pijama bărbătească, având un crac al pantalonului tăiat pe lateral, ca să treacă peste ghips, stă în fotoliu și citește. Despre Liliane Liliane e o fată bună. Are ceva din Doamna cu cățelul, dar dintr-o traducere foarte proastă a lui Cehov, făcută prin intermediul unei traduceri din engleză
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
înșală. — Pe ce te bazezi? — Pe faptul că nu mi-ai tras-o. — Nu încă, replică scurt Lionel. Liliane îl privește lung. Încearcă să facă și ea figura lui Sharon Stone din Basic Instinct. Nu reușește, din cauza ghipsului și a pantalonilor de pijama. Abandonează, mărginindu-se la un zâmbet deschis oricărei continuări. — Ți-a spus și cum o să mori? — Pe neașteptate, îi satisface Lionel curiozitatea. — Mare scofală, așa știu să ghicesc și eu. Zău, Lionel, aveam alte pretenții de la un inginer
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ce-o stoarce, i-o dă văduvei. Între timp, Liliane a găsit un mop în debara și, sprijinându-se în cârjă, încearcă să reducă din dezastrul pe care Lionel își dă silința să-l provoace. Fata mai mică se alege cu pantalonii bine storși. Lionel e acum în chiloți, maiou, ciorapi și pantofi. Constată că și chiloții sunt uzi, dar observă, în ultima clipă, că moștenitoarele și-au lăsat voaletele pe ochi, ca să nu vadă ce urmează. Speriată de numărul de striptease
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
prezicerea ghicitoarei. Vreți să-mi țineți puțin cămașa, să mă îmbrac? Mulțumesc. M-am aruncat în râul Maine. Vă rog să mă scuzați, doamnă sau domnișoară, că nu-mi dau seama după cum arătați. — Domnișoară, îl ajută mezina și-i întinde pantalonii. — Nu știu să înot. M-am dus la fund. Ca un pietroi m-am dus. Și m-am trezit pe mal. Vă rog să mă scuzați, domnișoară. — Corect, îl încurajează fata mai mare, ajutându-l să-și pună haina. M-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Pare de pe altă lume. — De așa ceva am nevoie. Unde pot să-l încerc? — Vă conduc la cabină. Lionel intră în cabină. Toți vânzătorii îi arată directorului că-i țin pumnii să vândă, în sfârșit, ceva. Lionel iese și devine chițibușar: — Pantalonii trebuie puțin scurtați. Și haina mă ține aici, sub braț. — Ajustăm totul imediat, zice directorul, pe care-l trec toate transpirațiile. Antoinette! Numita Antoinette se prezintă în pas alergător cu o cutie de ace. Directorul pune, cu ajutorul acelor, semnele pentru
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întârzii. Liliane apasă pe un buton de interfon, îl anunță și-i face semn să intre. Biroul domnului Rioret seamănă cu un muzeu de mobilă stil. Lionel se așază pe un fotoliu Empire, nu înainte de a-și șterge insistent turul pantalonilor. Notarul citește din agendă: — Lionel Frunza. Eroul nostru local. Nu știu dacă sunteți la curent, dar eu am autentificat statutul organizației Salvați-l pe Lionel. — Serios? Nu știam, spune Lionel, copleșit de interesul pe care-l trezește. — Se pare că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
relaxează. Se descheie la haină și își scoate cravata. Liliane, care s-a abțiguit bine, îi ia cravata și și-o leagă în jurul frunții, ca la petrecerile din nebunii ani ’30. Lionel se descalță. Își scoate ciorapii și își suflecă pantalonii până la genunchi. Ia frapiera, o pune sub masă și varsă în ea restul din sticla de șampanie. I se adresează lui Robert: — Să ne mai aducă o sticlă de șampanie, dar să fie tot Moet, că nu-mi place să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nici Ahmed, care-l ține de braț pe politician, al cărui simpatizant a fost de pe vremea când acesta era troțkist pe față și frontist prin spate. Ahmed poartă un costum gri, pe care n-a apucat să-l ajusteze, drept care pantalonii i se opresc deasupra șosetelor. Dar nimeni nu observă pentru că Ahmed nu poartă șosete. Poziția lui în rândul întâi se explică prin insisten țele lui madame Agnès, devenită, retroactiv, membră fondatoare a ONG-ului. Mai sunt și două junioare, în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de mult, mă duceam În fiecare zi acasă și plângeam la mama, ea Încerca să mă liniștească, să-mi spuna « Las’ că ai să te Îngrași tu peste câțiva ani». Ajunsesem Într-un timp să port câte trei-patru perechi de pantaloni pe dedesubt, numai că să par și eu mai grasă, să nu mă mai excludă lumea pe motiv că sunt prea slabă. Dar totuși, am avut eu ambiția să rămân În trupa aia de dans, să vorbesc cu profesoara care
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
iubitul tău nu poate fi afectată, statornicia ta fantastică te-a adus până aici și te poți bucura pe deplin, conducătorul vremelnic spune o mică predică, parcă și aceea e de bine, el poartă niște pantofi vechi și rupți, are pantaloni de sac, o pălărie neagră roasă și o cravată roșie, foarte scurtă la gât, se vede burdihanul mare și păros înaintea lui, nu te gândi prea mult la predica acestui conducător vremelnic, oricum ai noroc și e cu adevărat timpul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu a mai vrut să-l vadă. Era mai cretinopat la vârsta aia, v-am spus. - I-am zis lu’ frate-tu’ să ne ia pe la el să-l ascultăm. Da’ te-am văzut la emisiunea aia, mamă! Tot cu pantalonii ăștia erai! Călin își amintește că, atunci când a scos CD-ul, i l-a dat și lui frate-su’. L-a introdus în combină, a frecat cu telecomanda începutul fiecărei piese și a conchis că e bun. - Hai, nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
io! Ce să-ți dau? N-avem decât mâncare pentru taică-tu’ că nu i-au ieșit analizele prea grozav. - Nu vreau banane! Ar urma presupunerile că precis n-a mâncat iar nimic azi, uite-l cum arată! Străveziu. Și pantalonii ăia. N-ai bani, mamă să-ți cumperi alții? - Mă călărește aia mică, explică starea deplorabilă a raiaților tociți Călin. Seara, când mă duc acasă, trebuie să fac pe calul. - I-a trecut febra, mamă? - Da, a fost Otilia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
îndreptată mai degrabă asupra noastră, care parcă am fi crescut toți odată, de-a valma. Chiar și Cotețu, cu care frecasem menta toată vara, mă impresiona acum, pentru că-l vedeam într-un alt context. Toți se maturizaseră. Dorică trecuse de la pantalonii de stofă la blugi și părea mai șmecher, mai dat dracului. Stăteam, ne uitam unii la alții și, repet, mie îmi cam era frică. Restul lumii Jucam fotbal. Înainte făceam alegeri. Dacă-ntr-o echipă picam io cu Coco, ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]