1,096 matches
-
În ceea ce privește religia lor, care a avut multe contacte cu cea mesopotamiană, este suficient să amintim anumite texte hurrite, scrise În cuneiformă, provenite de la Nuzi, datate În a doua jumătate a mileniului al II-lea Î.Hr. Acestea conțin nume din panteonul hurrit pe care le raportează, În unele cazuri, la zeitățile din panteonul mesopotamian. De exemplu, se pare că zeița Îalaxe "S#ala", cunoscută ca soție a zeului akkadian al fenomenelor atmosferice Adadxe "Adad" (Ișkurxe "Ișkur"), precum și a zeului semit occidental
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suficient să amintim anumite texte hurrite, scrise În cuneiformă, provenite de la Nuzi, datate În a doua jumătate a mileniului al II-lea Î.Hr. Acestea conțin nume din panteonul hurrit pe care le raportează, În unele cazuri, la zeitățile din panteonul mesopotamian. De exemplu, se pare că zeița Îalaxe "S#ala", cunoscută ca soție a zeului akkadian al fenomenelor atmosferice Adadxe "Adad" (Ișkurxe "Ișkur"), precum și a zeului semit occidental Daganxe "Dagan", ar fi de origine hurrită. Zeița hurrită Naparbixe "Naparbi" era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
considerații exagerate și părtinitoare -, deoarece aceștia erau seminomazi pe cale de sedentarizare completă În urma cuceririlor. Amoreii erau numiți de sumerieni martu (MAR.TU); de semiți amurrû(m), de unde și denumirea de amoriți sau amorei pe care o folosim și noi. În ceea ce privește panteonul amorit, trebuie amintit Înainte de toate zeul Martuxe "Martu"/Amurrû(m), al cărui nume face referire directă la acest popor. Soarta sa este puternic legată de legenda mesopotamiană a amoreilor, până În timpul primei dinastii babiloniene (1894-1594 Î.Hr.). Era considerat fiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
palat rezidențial al principilor anatolieni. Deși textele reflectă În principal cultura paleoasiriană din Anatolia, sunt totuși frecvente, mai ales În onomastică, numele unor divinități non-asiriene, dintre care pentru unele dintre ele există atestate temple sau sărbători. Se poate stabili că panteonul din Kaniș era format din divinități precum Așșiyatxe "Așșiyat", ¾alkixe "H~alki", Inaraxe "Inara", Ișput, Pirwaxe "Pirwa", Tarawaxe "Tarawa", pe care le găsim mai târziu, Împreună cu alți zei, În ritualele hitite celebrate de „cântărețul din Kaniș”. Dat fiind caracterul predominant
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stabilizat deja la Începutul mileniului al II-lea Î.Hr., din moment ce onomastica din Kültepe dovedește prezența principalelor componente lingvistice (luviană, hurrită, hatică, hitită), pe care le regăsim mai târziu În arhiva regală hitită. Totuși, lipsesc datele necesare pentru a identifica panteonurile propriu-zise care pot fi atribuite fiecărei etnii În parte. Pentru perioada cuprinsă Între sfârșitul stabilirii relațiilor comerciale asiriene și Începuturile Regatului Antic Hitit, lipsită de atestare contemporană, avem cel puțin două texte hitite mai târzii, diferite din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
principale mai apar, Încă de la Începutul documentării, și alți zei, care Își au originea În tradiția hatică: Telipinuxe "Telipinu", zeițele infernale străvechi Iștuștayaxe "Iștuștaya" și Papayaxe "Papaya", zeul Zilipurixe "Zilipuri", zeița Kata¿¿axe "Katah~h~a". La acest nucleu al panteonului, constituit din divinități central-anatoliene, indo-europene și hatice, se mai adaugă, Încă din timpul primului rege documentat istoric, ¾attușili I, alți zei importați din regiunile cucerite din Anatolia nordică și vestică și din Siria de Nord. În tablele care povestesc principalele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din capitală, confirmă importanța și rolul politic al celor trei divinități venerate aici. Totuși, În acest caz, În locul divinității solare din cele trei texte mai vechi se află zeița Soare din Arinna, care devine În scurt timp divinitatea principală a panteonului oficial hitit; Însă, având În vedere că textele despre faptele lui ¾attușili ne-au parvenit În copii târzii, nu toți cercetătorii consideră că acesta este un element hotărâtor pentru a stabili antichitatea cultului zeiței (Neu, 1974, p. 127; cf. și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
copii târzii, nu toți cercetătorii consideră că acesta este un element hotărâtor pentru a stabili antichitatea cultului zeiței (Neu, 1974, p. 127; cf. și Gurney, 1977, p. 11). Textul lui ¾attușili arată clar cum a Început procesul de Îmbogățire a panteonului din capitala hitită prin Înglobări succesive ale divinităților țărilor cu care hitiții au intrat În contact. Și succesorul lui ¾attușili, Murșili I, continuă practica de a transfera la Hattușaș statuile principalelor divinități ale cetăților Învinse, după cum reiese dintr-un text
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Tadu¿epa. Prezența componentei hurrite În religia acestei perioade nu pare să se extindă Încă și la sărbătorile pe care suveranul le celebra pentru zeii țării ca reprezentat al populației hatice; În cadrul acestor sărbători, se mențin Încă zeii vechiului panteon hatico-hitit. Ne gândim aici la recuperarea zeului furtunii din Nerikxe "Nerik" (divinitate hatică) de către regele Arnuwanda și Așmunika, regina sa, care, de altfel, poartă un nume hurrit (Haas, 1970, pp. 6 sq.) 1 și la faptul că În textele istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de exemplu). Odată cu lărgirea teritorială a statului Hattixe "Hatti" În urma campaniilor militare ale lui Șuppiluliuma I și ale fiilor săi, mai ales ale viceregelui din Karkamiș, Șarri-Kușuhxe "Kușuh"Î și ale succesorului său Murșilli II, ajung să facă parte din panteonul oficial divinități ale regiunilor cucerite din Anatolia occidentală și orientală, din Kizzuwatna și din Siria de Nord. Atenția acordată acestor divinități este proporțională cu exigențele politice, fiind uneori posibil ca divinități locale să prevaleze asupra marilor zei ai țării (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
are loc aproape exclusiv la nivelul capitalei și al familiei regale, având În vedere că regele, simbol al unității țării și mare preot, este reprezentantul zeilor venerați pe teritoriul asupra căruia Își exercită puterea; așadar, lărgirea regatului presupune și mărirea panteonului oficial, dar nu pare să modifice În mod substanțial uzanțele religioase tradiționale. Documentația care provine din prima perioadă imperială (Șuppiluliuma I și Murșili II) este semnificativă În acest sens: În timp ce textele cu caracter politic (tratate, anale) oferă imaginea unui panteon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
panteonului oficial, dar nu pare să modifice În mod substanțial uzanțele religioase tradiționale. Documentația care provine din prima perioadă imperială (Șuppiluliuma I și Murșili II) este semnificativă În acest sens: În timp ce textele cu caracter politic (tratate, anale) oferă imaginea unui panteon foarte amplu, cuprinzând marile divinități naționale (zeița Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna" și zeul furtuniixe "zeul furtunii" din ¾atti, de exemplu) și mulți zei locali, În schimb, textele practicii cultuale (celebrări ale sărbătorilor) fac dovada unei situații foarte diferite de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cea din perioadele anterioare. Nevoia de organizare și de raționalizare, experimentate În practica administrativă a gestionării unui teritoriu statal foarte mare și compozit, se reflectă și În Încercarea clasei scribilor și a preoților de a sistematiza divinitățile Într-un panteon canonizat. În epoca lui Șuppiluliuma 1 sunt elaborate și fixate Într-o formă care se va menține aproape la fel până la sfârșitul imperiului, cu câteva variații neesențiale, listele zeilor invocați ca martori În tratatele semnate de suveranii hitiți cu regii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a mutat capitala statului În regiunea meridională Tar¿untașșa, dovedește o devoțiune specială pentru un zeu luvian al furtunii, DU pi¿așșașșixe "DU pih~așșașși" (căruia Îi adresează o rugăciune, CTH 381, care conține o amplă listă divină, cuprinzând principalele panteonuri locale din Anatolia, Kizzuwatna și Siria nordică), și pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" din Kummanni, Teșup, precum și pentru zeii din anturajul acestuia (CTH 382); ¾attușili II/III face din zeița hurrită DIȘTAR din Șamu¿a (care devine atât de importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mult timp... (KUB XXI 27 + 676/v I 1-7). În acest fragment, zeița Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna" și ¾epatxe " H~epat" sunt În mod cert Înțelese ca nume diferite ale aceleași realități divine, cea a marii zeițe, stăpână a panteonului. În acest mod, Pudu¿epa vrea să Împace devoțiunea sa pentru zeița ¾epat, căreia Îi poartă numele, și cea datorată principalei divinități a țării În care a devenit regină, sacerdoțiul acestei zeițe fiind una dintre prerogativele suveranilor din Hattușaș. Atenția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Lelwanixe "Lelwani", stăpâna lumii de „dincolo” de origine hatico-hitită, creând și un patrimoniu important pentru templul acesteia (Otten-Souåek, 1965); pe de altă parte, cere șefului scribilor să compună, pe baza tăblițelor kizzuwatneene, descrierea unei noi sărbători, (¿)ișuwa, În cinstea unui panteon de certă origine hurrită (Wegner-Salvini, 1991). Tendințele din mediul religios, exprimate de ¾attușilli și Pudu¿epa, se accentuează la fiul lor, regele Tut¿aliya al III/IV-lea. Acest suveran devine promotorul unei fundamentale opere de reorganizare și reconstrucție a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
hieroglifice anatoliene, pe care multe figuri le poartă În palmă, am reușit să identificăm numele unora dintre divinitățile din camera principală, pe baza cărora, E. Laroche (1952) a ajuns la concluzia că avem de-a face cu reprezentări ale unui panteon hurrit (vezi și Masson, 1981; Güterbock, 1982). Într-adevăr, pare sigură identificarea celor două cortegii cu așa-numitele kaluti („cercuri”), diferențiate pe gen și ierarhie, legate de principalele divinități care se Întâlnesc: ¾epatxe "H~epat" și zeul furtuniixe "zeul furtunii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea a zeului-Lună, Nikkalxe "Nikkal". Cea mai mare parte a figurilor nu sunt Însă identificabile și, având În vedere lipsa atributelor și clara uniformitate plastică, s-a presupus că unele figuri de zeițe au fost introduse pentru a respecta simetria. Panteonul reprezentat aici În complexul său nu corespunde cu exactitate nici unuia dintre cele pe care le cunoaștem din izvoarele scrise; probabil că Tut¿aliya, pentru a reprezenta ceea ce pare a fi un panteon personal, a recurs la sistemele religioase hurrite din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeițe au fost introduse pentru a respecta simetria. Panteonul reprezentat aici În complexul său nu corespunde cu exactitate nici unuia dintre cele pe care le cunoaștem din izvoarele scrise; probabil că Tut¿aliya, pentru a reprezenta ceea ce pare a fi un panteon personal, a recurs la sistemele religioase hurrite din Siria nordică (mai ales la cel din Alep; vezi Masson, 1981, p. 51 și Laroche, 1981, p. 24) și Anatolia meridională (a se vedea pentru aceasta rolul relevant al lui Șarruma). Interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-a jumătate a secolului al XIII-lea, este adăugată, Începând cu domnia lui Tut¿aliya al III/IV-lea (Neve, 1987a; 1987b; 1989-1990; 1992), regiunii joase a orașului unde a fost identificat marele templu 1 dedicat cuplului plasat În vârful panteonului hitit, format din zeița Soarexe "Soare" din Arinna și zeul hitit al furtunii. Acest cartier de temple, scos recent la lumină, a fost construit probabil pentru a adăposti și pentru a venera un mare număr de zei, intrați În panteonul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
panteonului hitit, format din zeița Soarexe "Soare" din Arinna și zeul hitit al furtunii. Acest cartier de temple, scos recent la lumină, a fost construit probabil pentru a adăposti și pentru a venera un mare număr de zei, intrați În panteonul hitit În ultima perioadă imperială. 3. PANTEONULTC "3. PANTEONUL" În limbile anatoliene „divinitatea” este indicată printr-un termen de același tip: În hitită șiu(na/i)-, derivat de la rădăcina indo-europeană *dð¶u(lat. deus, gr. theòs) care trimit la ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și zeul hitit al furtunii. Acest cartier de temple, scos recent la lumină, a fost construit probabil pentru a adăposti și pentru a venera un mare număr de zei, intrați În panteonul hitit În ultima perioadă imperială. 3. PANTEONULTC "3. PANTEONUL" În limbile anatoliene „divinitatea” este indicată printr-un termen de același tip: În hitită șiu(na/i)-, derivat de la rădăcina indo-europeană *dð¶u(lat. deus, gr. theòs) care trimit la ideea de „lumină/cer”; În luviană mașșana-; În hatică (a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
personale ale zeilor, funcționând ca determinativ. Izvoarele scrise trimit la un imens număr de zei, dintre care mulți rămân pentru noi simple nume. Hitiții Înșiși erau conștienți de acest mare număr de zei, având În vedere că, atunci când Își desemnau panteonul, vorbeau despre „miile de zei din ¾atti”. De altfel, În conceptul de „divinitate”, ca obiect al cultului, intră și elementele naturale zeificate: entități cosmice și fenomene meteorologice cum ar fi cerul și pământul, stelele, ziua și noaptea, vânturi, ploi, nori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități mai era desemnat și cu expresii rezumative ale unor grupuri aflate În antiteză din punctul de vedere al ierarhiei („zei mari și zeii mici”), al genului („zeitățile masculine și feminine”), al sistemului cosmogonic („zeii cerului și zeii infernului”). Caracteristica panteonului hatic este elaborarea categoriilor divine, În cadrul cărora se găsesc la un loc divinități de origine diferită, dar de natură asemănătoare; de asemenea, toate variantele locale ale aceleiași divinități, venerate fiecare cu un nume propriu, sunt adunate Într-o desemnare colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiecăruia dintre ei corespunzându-i o sferă personală de influență; dintre aceștia, indicați adesea doar cu ideograma sumeriană sau akkadiană, și nu cu numele personal, Îi amintim pe: 1. zeul furtuniixe "zeul furtunii" (ideograma DU, DIMxe "DIM"), zeul principal al panteonului și al unor sisteme locale, stăpânul ploii bune și distructive; 2. zeul-Soarexe "Soare" (DUTUxe "DUTU"), stăpânul dreptății; 3. zeul-Lună (DSIN, D30)xe "DSIN, D30)", cel care garantează jurămintele; 4. zeița-mamă: a) ca divinitate feminină principală a panteonului (DUTUURU Arinnaxe "DUTUURU
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]