13,778 matches
-
său? Trei sau patru evrei care și-au spus Mesia n-au pierit cu toții prin ultimul supliciu? Și ultimul n-a sfîrșit prin a fi bucătarul sultanului, după ce s-a făcut musulman? Dacă Pepin și-a detronat regele cu aprobarea Papei, Guise cel însemnat cu cicatrice, care voia și el să-l dea jos pe al lui, avînd aceeași aprobare, n-a fost oare asasinat? Peste treizeci de conducători religioși și mai mult de o mie de alți ambițioși n-au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
erou" și despre autorul care-l celebrează. Nu există vreo crimă pe care Cezar Borgia să n-o fi comis; a ordonat asasinarea propriului frate, rival în glorie și dragoste, aproape sub privirile surorii lor. I-a masacrat pe elvețienii Papei, din răzbunare pentru cei cîțiva elvețieni care-i aduseseră o ofensă mamei sale. I-a ruinat pe cardinali și pe oamenii bogați pentru a-și satisface cupiditatea. A smuls Romagna ducelui de Urbino, care o stăpînea, și puse să fie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bătut joc de lume atîția politicieni, care nu se gîndeau decît la propriile interese atunci cînd păreau a fi cei mai credincioși și mai supuși ordinii divine. Dacă mariajul lui Ludovic al XII-lea era de natură a fi desfăcut, Papa ar fi trebuit să-l desfacă, dat fiind că avea această putere; dacă această căsătorie nu era de natură a fi desfăcută, atunci nimic n-ar fi trebuit să-l determine pe șeful Bisericii romane. Trebuia ca Borgia să-și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se face iubit de popor, pedepsind organul propriei sale barbarii. Povara tiraniei nu se simte nicicînd mai grea decît atunci cînd tiranul vrea să îmbrace aparențele inocenței și cînd opresiunea se exercită la adăpostul legilor. Împingînd previziunea pînă dincolo de moartea Papei, care era tatăl lui, Borgia a început să-i extermine pe toți aceia pe care-i deposedase de averi, pentru ca noul papă să nu se servească de ei împotriva lui. Vedeți cascada crimei? Pentru a ține piept cheltuielilor, risipei, trebuie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vrea să îmbrace aparențele inocenței și cînd opresiunea se exercită la adăpostul legilor. Împingînd previziunea pînă dincolo de moartea Papei, care era tatăl lui, Borgia a început să-i extermine pe toți aceia pe care-i deposedase de averi, pentru ca noul papă să nu se servească de ei împotriva lui. Vedeți cascada crimei? Pentru a ține piept cheltuielilor, risipei, trebuie să dispui de averi; pentru a le avea trebuie să-i deposedezi pe cei care le stăpînesc, iar pentru a te bucura
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cei care le stăpînesc, iar pentru a te bucura de ele în siguranță trebuie să-i extermini raționamentul este același cu al tîlharilor de drumul mare. Pentru a otrăvi niște cardinali, Borgia îi invită să ia masa la tatăl lui: Papa și cu el sorb, din neatenție, din băutura otrăvitoare, iar Papa Alexandru VI moare. Borgia scapă, dar nenorocit pe viață, răsplată cuvenită asasinilor și otrăvitorilor. Iată prudența, abilitatea și virtuțile pe care Machiavelli nu încetează a le ridica în slăvi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în siguranță trebuie să-i extermini raționamentul este același cu al tîlharilor de drumul mare. Pentru a otrăvi niște cardinali, Borgia îi invită să ia masa la tatăl lui: Papa și cu el sorb, din neatenție, din băutura otrăvitoare, iar Papa Alexandru VI moare. Borgia scapă, dar nenorocit pe viață, răsplată cuvenită asasinilor și otrăvitorilor. Iată prudența, abilitatea și virtuțile pe care Machiavelli nu încetează a le ridica în slăvi; faimosul episcop de Meaux, celebrul episcop de Nîmes, elocventul panegirist al
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
istoria șefilor bisericii și a vicarilor lui lisus Christos. Lumea spune că aici se găsesc exemple de moravuri ireproșabile și sfinte; și totuși este exact invers: nu sînt decît obscenități, fapte abominabile, surse de scandal. N-am putea citi Viața papilor fără să nu găsim, în mai multe rînduri, cruzimile și perfidiile lor. Vedem aici ambiția pusă în slujba creșterii puterii lor pămîntești și spirituale; avariția preocupată de a trece agoniseala poporului în mîinile familiilor lor, pentru a-și îmbogăți nepoții
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Departe de mine gîndul de a condamna un exercițiu moderat; dar, atenție! Exercițiul acesta este necesar doar celor necumpătați. Nu există vreun principe care să fi trăit mai mult decît Cardinalul de Fleury, sau Cardinalul de Ximenes, ori decît ultimul Papă; și totuși, acești trei oameni nu erau de fel vînători. Și, de altfel, trebuie să ne alegem profesiunea care n-are alt merit decît acela că promite o viață lungă? Călugării trăiesc, de obicei, mai mult decît ceilalți oameni; trebuie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oameni, eroul lui Machiavelli a fost realmente foarte nenorocit. Machiavelli se ferește, bineînțeles, să vorbească despre el cu acest prilej, îi trebuiau alte exemple; dar de unde altundeva le-ar fi putut lua decît din registrul proceselor criminale sau din istoria papilor răi, și a tuturor celor ca Nero? El ne asigură că papa Alexandru VI, omul cel mai fals, cel mai nelegiuit al timpului său, a avut întotdeauna succes cu înșelătoriile, deoarece cunoștea perfect slăbiciunea oamenilor numită credulitate. Îndrăznesc să susțin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bineînțeles, să vorbească despre el cu acest prilej, îi trebuiau alte exemple; dar de unde altundeva le-ar fi putut lua decît din registrul proceselor criminale sau din istoria papilor răi, și a tuturor celor ca Nero? El ne asigură că papa Alexandru VI, omul cel mai fals, cel mai nelegiuit al timpului său, a avut întotdeauna succes cu înșelătoriile, deoarece cunoștea perfect slăbiciunea oamenilor numită credulitate. Îndrăznesc să susțin că nu era vorba atît de credulitatea oamenilor, cît de anumite evenimente
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nelegiuit al timpului său, a avut întotdeauna succes cu înșelătoriile, deoarece cunoștea perfect slăbiciunea oamenilor numită credulitate. Îndrăznesc să susțin că nu era vorba atît de credulitatea oamenilor, cît de anumite evenimente și circumstanțe care au ajutat uneori planurile acestui papă; în primul rînd, ambițiile Franței și ale Spaniei, care se înfruntau, discordia și ura dintre familiile Italiei, pasiunile și slăbiciunile lui Ludovic XI au avut o contribuție deloc neglijabilă. Ipocrizia este chiar un defect al stilului de politică, atunci cînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
psihologică ar fi un subiect de 1 tandem = în sfîrșit 2 solum = numai 3 Este vorba de Principele. 4 Giuliano, fiul lui Lorenzo de Medici (Magnificul) moare în 1516 și Machiavelli reorientează dedicația, către Lorenzino, nepotul lui Giuliano și al Papei Leon X. * Bargello palatul de justiție al Florenței 5 tamen totuși 6 Sis felix = Fii fericit 7 Două școli de oameni mari. (Christina) (Reproducem notele subiective ale reginei Christina a Suediei, pe o ediție franceză a Principelui, din 1684. În
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sînt ecleziastici. Toată Italia este în această stare, ca și o mare parte a Europei. (Christina) 33 Se poate nefericire mai mare decît aceea în care sînt popoarele Statului eclesiastic sub Inocențiu X? (Christina) 34 Alexandru VI era un mare papă, orice s-ar spune. (Christina) 35 Astăzi nu mai există teamă nici de temporal nici de spiritual. (Christina) 36 "Nimic în lume nu este atît de nestatornic, atît de trecător, ca acea faimă a puterii care nu se întemeiază pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu căruța, din nou cu trenul și călare pe catîri peste munții Dalmației, pînă În portul Fiume. Azurul Adriaticii era totuna cu cerul, iar Floare, cînd a aflat că de cealaltă parte a mării se găsește Roma cu Sfîntul Părinte Papa, s-a temut că a ajuns de acum chiar În Rai și că de America nici că va mai fi nevoie. PÎnă la America, dragu’ mamii, atîta apă este, că-i numa’ apă!... Îmi explica ea În serile de iarnă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În secolul durării ei, cariera strălucită a lui Tamás Bakócz de Ardud. Era fiul unui iobag, rotarul satului, dar, Între altele, și datorită prețuirii arătate de Matei Corvin, a ajuns arhiepiscop de Strigonium și, implicit, primat al Ungariei. După moartea papei Iuliu al II-lea, puțin lipsise să fie ales În scaunul Sfîntului Petru. Despre el ne-a vorbit destul de mult preotul cu prilejul vizitei noastre, numai că, În timp, nemaiîntîlnin du-i numele prin cărți, Îl uitasem. Mi l-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Un sadic!... Consilierii români, deși surprinși, zîmbeau. Ungurii și nemții rămăseseră șocați. Alături de Francisc Rákóczi și de soția poetului Petőfi, era cea mai Însemnată personalitate cu rădăcini În Ardud și prima În ordine cronologică. — Credeți că, dacă era s-ajungă papă..., Îndrăzni un localnic. — Dărîmați-o, arătă nervos udemeristul către statuie, dați-o jos mîine. Baszom!... Numai că pe trotuar trecea și tanti Luci, În plasă cu două pîini, o litără de pălincă, o tablă de slană și o sticluță cu mir
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
alte margini ale țării, iar vuietul creștea... Se vorbea cum că-n anul acela moartea lui Stalin fusese un semn mare, că, la cinci ani de la desființarea Bisericii Unite cu Roma și mai cu seamă după moartea Bolșevicului, Sfîntul Părinte Papa o va repune În drepturi și ono ruri, iar un alt Înțeles al semnelor ar fi acela că oamenii e bine să nu mai dea cote la stat, ci să păstreze roadele tocmai pentru nevoile reînvierii bisericii. Poate că nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
14. Alții ezită, precum Augustin. Cel care a impus, printr-un adevărat coup de force, după expresia lui Régis Burnet 15, contopirea celor „trei Marii” într-una singură, furnizând scenariul care se menține viguros în subconștientul colectiv creștin, a fost papa Grigore cel Mare (mort în 604). În două omilii despre evanghelii, 25 și 33, Grigore face pasul decisiv, transformând simplele aluzii sau apropieri semiinocente din Luca și Ioan într-o biografie oficială, ca să spunem așa. Omilia 25 a fost rostită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
șapte demoni. și ce înseamnă șapte demoni, dacă nu toate viciile la un loc?”) Pe de o parte, Grigore suprapune personajele, pe de altă parte, el interpretează în cheie morală, mai precis imorală, posedarea Mariei Magdalena. Imaginea pe care acest papă o oferă despre ucenica lui Isus, o femeie slabă, ezitantă (stă la gura mormântului și nu crede în înviere etc.), dar care se va bucura de dragostea și milostivirea Mântuitorului, va străbate Occidentul până târziu, în secolul XX. Există vreo
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai bine decât fosta păcătoasă, poate simboliza iertarea și împăcarea, după vremurile tulburi în care fiecare și-a trecut vecinul prin tăișul sabiei?16 Dincolo de explicația social-politică, ingenioasă, dar care nu poate epuiza sensul acestui coup de force al marelui papă, merită să ne întrebăm dacă imaginea respectivă nu aștepta cumva, de câteva secole bune, în subconștientul creștinătății. În fond, Maria Magdalena, reconstruită acum după modelul vetero-testamentar al Poporului desfrânat întors la Dumnezeu după o lungă rătăcire prin pustiu sau un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-lea, sunt în jur de o mie șase sute. Un cuvânt acum foarte rapid privind edițiile moderne. Prima ediție a fost publicată în Poliglota Complutensis, apărută la Alcalá începând cu 1514. Cea mai importantă rămâne însă ediția numită sixtină (după numele Papei Sixt Quintul), publicată la Roma în 1587, cu intenția mărturisită de a sluji studierii adâncite a Părinților Bisericii. Ediția sixtină consacră într-un fel codicele Vaticanus. Acesta devine manuscrisul de referință pentru toate edițiile ulterioare, până la cea mai recentă, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe planul cercetărilor personale. Ostracizarea va dura până la... 25 ianuarie 1959, când Giovanni XXIII 249 anunță oficial, în Basilica San Paolo sulla Ostiense, convocarea iminentă a Conciliului Vatican II. 11 octombrie 1962: deschiderea lucrărilor Conciliului, prin acel faimos discurs al Papei cunoscut sub numele de Discorso alla luna. Zi memorabilă și pentru „oile pierdute” de la Fourvière, întrucât, printre periti („experții”) invitați mai întâi să pregătească, apoi să participe la Conciliu, se regăsesc Henri de Lubac, Yves Congar, Jean Daniélou. Aportul celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care se agită împrejur. Într-o foarte mare măsură, în toate sectoarele atinse de Conciliu, acest aggiornamento a devenit posibil datorită reînnoirii patristice din ultimii cincizeci de ani. Happy end. Jean Daniélou a fost făcut cardinal încă din 1969 de către Papa Paul al VI-lea, în timp ce Henri de Lubac a trebuit să aștepte instalarea la Vatican a prietenului său polonez, Karol Wojtila, care l-a trecut în rândul „prinților Bisericii catolice” în 1983. Concluzie și puțină morală Aș încheia scurtul jurnal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu o forță morală de neimaginat... Să-l fi cunoscut doar pe moș Dumitru Carpen, care Îmi spunea: “Gruia, băiatul moșului”... Am crescut sub ochii lor. Ai țăranilor... ― Cine știe ce or mai fi scornit acești slugoi, care sunt mai catolici decât Papa. Sfinții Părinți ne spun că trebuie să nu uiți un rău care ți s-a făcut, dar să-l ierți pe făptaș. ― În sinea mea, voi crede mereu În existența unor oameni de bine, care se află În jurul meu. ― Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]