2,818 matches
-
Scuzați că n-am putut mai mult, Dar nici nu vreau „piper și sare”, Ci cât mai simplă, făr’ tumult. Am strâns, vă rog, fără de chetă, Pentru sicriu, transport, gropari, Să nu se pună etichetă, Doar cruce simplă din doi pari. 25 iulie 2004 ORAȚIE LA ANIVERSARE Venit din zări de peruzea Din vraja lumii sfinte, Ai poposit ca înger-stea Sub ploi de jurăminte. Să dai farmec vieții celor Azi de suflete păstori În timp incert, multicolor - Furnicar de impostori. Venit
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
trebi de-i inviți pe ei. 2 august 2004 Când Pâinea vieții veșnice S-a frânt spre noi pe cruce, Greu s-a-nțeles că-n sfeșnice Lumina-i la răscruce. „Nu da vrabia din mână Pe hulubul cel din par”, Dar de-n mână e-o minciună, Du-o iute la gropar. Nu sunt păduri făr’ uscături, Nici state fără lepre; La noi atâtea secături Au prins adânc în vetre. 3 august 2004 Azi, mulți înghit răbdări prăjite Și sosuri
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
spre prizonier, care își freca obrazul însângerat, întrebă: Ce căutai printre catâri? De mâncare, veni prompt răspunsul. N-am pus gura pe nimic de ieri dimineață. — Care e numele tău? — Audbert. Nu e un nume celtic, iar după accent, nu pari a fi nici burgund, nici galo-roman, observă Sebastianus. De unde vii? — Pare a fi un rahat de marcoman, observă comandantul gărzii. Continuând să-și palpeze maxilarul umflat, Audbert lăsă capul în jos și îl privi pieziș, cu o expresie întunecată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mari și de formă asemănătoare celor persane, Sebastianus văzu, cu surprindere, yurtae de fetru, tipice pentru popoarele îndepărtate ale stepei, apoi conglomerate de barăci, ridicate ca vai și amar, și o mulțime de pânzeturi multicolore, în fâșii, întinse pe niște pari strâmbi, cele mai multe în apropierea carelor. Și încă, ici și colo, îngrădituri construite sumar, în care erau ținuți caii și animalele, care mari ticsite de provizii și pradă și coviltire sub care fuseseră amenajate ateliere pentru fierari și ale armurieri. Pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privirea asupra pământului nimănui, ce se întindea între acele cohorte dezordonate și bastioanele pline de apărători, Sebastianus putu vedea în mărăcinișuri zeci de trupuri, iar altele, înnegrite și umflate, într-un stadiu avansat de putrefacție, le văzu unele înfipte în parii ascuțiți de care era înțesată panta canalului mâlos. Pentru a trece de el, asediatorii, în încercarea de a construi căi pentru a ajunge la ziduri, aruncaseră în mai multe puncte bușteni și brațe de crengi ori punți de bârne, cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
păr, iar ea se unse pe trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu scutur parul/ Parul scutură gardul/ Gardul scutură glodul/ Glodul scutură lacul/ Lacul scutură dracul/ Tu Velzevule ce ești, ieși de unde locuiești/ Și strigă-ți toți dracii tăi, mari și mititei/ Și-i trimite, cum mai iute/ Prin toate ținuturile și prin toate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
iar ea se unse pe trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu scutur parul/ Parul scutură gardul/ Gardul scutură glodul/ Glodul scutură lacul/ Lacul scutură dracul/ Tu Velzevule ce ești, ieși de unde locuiești/ Și strigă-ți toți dracii tăi, mari și mititei/ Și-i trimite, cum mai iute/ Prin toate ținuturile și prin toate casele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zâmbit ștrengărește deschizându-mi ușor brațele spre lateral apoi în următoarea secundă nu am mai simțit frigul. Eram relaxat și fața amorțită mi se scutura de parcă eram legat la o priză de curent electric. Deasupra mea, vedeam ca prin ceață parul ei creț și din când în când, ceva îmi picura drept în ochi, ca dintr-o pipetă. Nu mai plânge că mă chiorăști, i-am cerut eu moale, abia mișcându mi buzele amorțite. O pufnise râsul, dar nu se putea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cei mai slabi, cu rudele mai bătrâne, sau după caz, cu astfel de pui răniți și lipsiți de apărare. Gândul mă îngrozi. Lupii puteau fi foarte aproape iar eu nu aveam în mâini nici măcar un ciomag. Căutând cu privirea un par cu care aș fi putut să mă apăr, am zărit o umbră cu brațele deschise către cer, pregătită să se înalțe. Am lăsat jivina în urmă și m-am dus către acea nălucire. Când am ajuns destul de aproape, am înțeles
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
camera tipului ăluia care vine mereu... Din păcate, mie-mi vine să vărs cînd văd o tîrfă... Am consultat și medicul... Am crezut că am diabet. Mă scot din sărite pisicile În călduri care dau tîrcoale pe-aici... Aș pune parul pe ele! Dar nu poți ucide oameni cu parul... Ce rîs! Ei bine, mi-ar fi plăcut să am diabet În tinerețe... Dacă dau drumu’ la tîrfe aici, apoi nu mai scap de ele... Aici sînt ouă crude și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-mi vine să vărs cînd văd o tîrfă... Am consultat și medicul... Am crezut că am diabet. Mă scot din sărite pisicile În călduri care dau tîrcoale pe-aici... Aș pune parul pe ele! Dar nu poți ucide oameni cu parul... Ce rîs! Ei bine, mi-ar fi plăcut să am diabet În tinerețe... Dacă dau drumu’ la tîrfe aici, apoi nu mai scap de ele... Aici sînt ouă crude și aici fierte tari... Și dacă le las, și dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
făcu vreun efort să-și disimuleze rîsul disprețuitor. Nu cred că ar mai rîde lumea de tine dacă ți-ai coase nasturii de la cămașă cu ață de aceeași culoare. Dar Tashiro rămase drept, exact În aceeași poziție, de parcă Înghițise un par. Își frecă sticlele ochelarilor cu vîrful degetului. Barmanul, tăcut ca și pînă acum, Îmi aruncă ușor chitanța, ce se lăsă pe tejghea ca un fulg uriaș de zăpadă, și Îmi dădu restul. Am trecut pe lîngă cei doi bărbați de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
iar alții se tem să nu fie arătați cu degetul. Din gușile lor, toți secretă aceeași iluzie lăptoasă. Eu ce pot să fac aici, măi frate? Mai nimic, decât să izolez perioada asta „istorică” și să înfig în ea un par cu o tablă: „Trecut radioactiv! Pericol de contaminare!”. N-are rost să-ți mai povestesc tot ce s-a întâmplat în noaptea aia chinuitoare, la care mă gândesc câteodată, în nopți de nesomn. La un moment dat a venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de la Geneva, pe care abia acum o vedeam cu ochii mei mari deschiși, și că va trebui să intru în vâltoare, starea de euforie s-a stins treptat chiar dacă nu era una de panică, iar pe măsură ce funia se strângea la par, aveam să cuget mai sumbru și chiar să blestem ziua în care am fost implicat în această acțiune diplomatică (întrevedeam mai bine în ce constă pericolul), iar despre cei care mă trimiteau (deși, la început, le eram recunoscător, făcându-mi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de la société socialiste de Roumanie, en occupant une place de choix dans le système institutionnel roumain. Il y a à cet effet, toute une gamme d`organisations et organismes civiques à savoir: l`assemblée générale des travailleurs le forum collectif par le biais duquel le personnel d'une entreprise participe à la direction de l`activité économique de l`unité industrielle en question; ou biens les réunions générales des coopérateurs en agriculture; les conseilles scientifiques pour la gestion des institutes et
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în cuprinsurile tăcute. Țiganii se zvârliră, dintr-un salt, asupră-i cu cuțitele. Băieșu se trase pe lângă boi, ridică pălăria, simți arsura unei tăieturi în brațul stâng. Răcnind, se trăgea iute spre fântână, căuta un loc de scăpare, căuta un par, căuta o piatră; își purta trupul scund cu mișcări iuți; ochii lui verzi se deschideau mari, îngroziți, pe fața albă ca varul, pe care lucea o pânză de sudoare. Striga mereu: —Săriți!... Și glasu-i deștepta tăcerile. În car, românul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
greșit, dar în luna lui mai facem nunta...“ Dar întăi trebuie să aibă făgăduială în toată puterea cuvântului. Altfel, dacă ar spune un cuvânt, Ion Rusu și-ar lepăda cortelul și pălăria și ar începe să urle, căutând undeva un par ca să-i rupă spinarea... Își făcea visuri în singurătatea căsuței ei și aștepta. Iar Ion Rusu venea din când în când, prăfuit și negru la obraz, ars de soare și de vânturi, umbla prin casă împiedicându-se de lăvicere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nu-ți las parale? Câte parale-mi lași? Ion Rusu se întoarse cu mânie și mirare, și boldi spre fiică-sa ochii lui alburii, fioroși pe obrazul întunecat. Da’ dacă te-oi azvârli pe drumuri, ha? Dacă oi lua un par și-oi începe? Dacă ți-oi spune: Ieși! să nu te mai văd, soi rău! Du-te și-ți fă plodu-n sărăcie, în țigănie... Ha? — Lasă-mă, ori bate-mă, ori alungă-mă... Ai să răspunzi odată înaintea lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
suntem gata uncheșule. Ne suim la locurile noastre. Dacă ne-a ajuta Dumnezeu, măi băiete. Atâta patimă mai am și eu; încolo de toate-s iertat. Anul ista mă simțesc mai slab, după boala de astă-vară. S-apropie funia de par. Dar poate tot m-oi mai învrednici o dată s-aud cânii țâhnind în sihlă... De la prag, din umbra tinzii, se auzi deodată, nemulțămit, glasul babei Varvara: Tot nu te gândești să te astâmperi, moșnege? Moș Calistru prinse a râde: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Pescăruș avea obiceiul să vorbească. Nu singur. Vorbea cu lucrurile, cu sălciile. Îmi revenea acum și mie o parte din frazele - unele destul de nesăbuite - pe care le rostea. —Trebuie să înfierbânt catranul, ca să vă cătrănesc... zicea el împletiturilor înșirate în pari. Pe urmă întrebă ceaunul cu catran: — Unde ești? Îl duse la vatră și-l puse pe pirostrii: —Iacă, te-am pus să te înfierbânți. Bagă de seamă, hârbule, să nu scapi catranul în foc! Bineînțeles, adăogea la adresa hârbului o sudalmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
blând să mă opresc acolo. Apoi s-a pus pe umărul meu și s-a uitat o jumătate de oră la U.S. Open; în cameră era o atmosferă de profundă pace. Când Ernie Els a fost cu trei puncte sub par, fluturele a tresărit, a zburat la fereastră, s-a rotit o clipă pe pervaz, ca și cum și-ar fi luat rămas-bun, și în cele din urmă și-a luat zborul în nemărginirea albastră. N-am avut nici o îndoială că aceasta fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
râpă mărginită de copaci, pe ai cărei pereți se zăreau petice de zăpadă, iar în fundul ei - un torent cu malurile înzăpezite, pe care se zăreau niște urme. Erau urme de om. Ceva îi atrase atenția în stânga, aproape de marginea râpei. Un par înfipt în zăpadă, în vârful căruia se afla un coif argintiu ce strălucea în soare. Păru să fie un coif roman. Lângă par, printre urmele care se suprapuneau, o pată roșie, lungă se întindea pe zăpada imaculată, dispărând în întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se zăreau niște urme. Erau urme de om. Ceva îi atrase atenția în stânga, aproape de marginea râpei. Un par înfipt în zăpadă, în vârful căruia se afla un coif argintiu ce strălucea în soare. Păru să fie un coif roman. Lângă par, printre urmele care se suprapuneau, o pată roșie, lungă se întindea pe zăpada imaculată, dispărând în întunericul pădurii. Sângele acela, de un roșu aprins, fusese vărsat de puțin timp. Valerius duse calul lângă un copac și legă frâul de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
își tot trecea degetele groase în jurul gâtului ca de taur, jucându-se cu un colier de aur format din trei șerpi împletiți. Coiful acela... Valerius luă cupa pe care i-o oferea Tarosh. — Știi... — Da... — L-am văzut în vârful parului, lângă albia torentului. Am văzut și sângele. Coiful e roman, cred eu. Vrei să-mi spui ce s-a întâmplat? S-au ivit deja zorii, iar eu mâine îmi voi continua călătoria... După cum ai văzut, nu sunt curajos și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o dată. Moartea, dușmana lui dintotdeauna, era departe. Acum se putea gândi, în sfârșit, la cuvintele pe care i le șoptise la ureche Tarosh în timpul cinei, la masa încărcată de carne de vânat și lapte prins. Se gândi la coiful din parul înfipt în pământ, revăzu dâra de sânge pe zăpadă. Erau soldați romani, îi spunea Tarosh, un pluton de zece oameni care, pe neașteptate, îi înconjuraseră pe Tarosh și pe oamenii lui în pădure, cerându-le să-i ducă în satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]