1,132 matches
-
un coleg din Tîrgu Mureș, care a făcut și o emisiune TV inspirată pe această temă. Și am fost extaziat. Extaziat cum numai un chirurg poate fi în fața unui cancer „perfect”, clar și precis, ca la carte, studiu de caz paradigmatic pentru învățăceii lui Hipocrat. Căci asta sînt aceste cîteva versuri. Au tot ce le trebuie : tema codrului (codrul, frate cu românul, care însă, uneori, fură ca în codru), stejarul mitizat în imaginarul popular, Manea slutul și urîtul devenit șef de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de aceea cartea istoricului Lucian Boia pune o mare problemă : pentru prima dată în cariera sa, cel mai reputat „demolator de mituri” legitimează și întărește poate cel mai periculos mit național : altfelitatea românului. Căci cum altfel putem să interpretăm titlul paradigmatic al cărții sale, care este acum pe buzele atîtor români ? Să luăm deci cît se poate de în serios titlul : De ce este România altfel ? știm deja că este altfel. De unde știm ? Părerea aproape consensuală a publicului este luată practic ca
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de țigan sau de jidan, că este „pur” etnic. Nu-i ceruse nimeni (deocamdată...) acest lucru ! Chiar asta vrem ? Fuga de realitate Din virtualul năbădăios al e-societății române a poposit acum cîteva zile pe ecranul calculatorului meu un pps paradigmatic, un soi de antologie de angoase naționale elaborată de un român verde și subțire. Este vorba despre Lucian Mândruță - dar aceasta e mai puțin important. Important este faptul că „opera” cu pricina este - aș pune pariu ! - pe placul majorității conaționalilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ultima pagină, dar capitolele XV-XIX și XXI-XXV (zece capitole din douăzeci și șase) sînt centrate exclusiv pe comportamentul princiar. Sînt părțile dense ale textului în care se configurează "paradigma tiranului"18, cu însușirile sale mai mult înnăscute decît dobîndite. Conținutul paradigmatic al istoriei înseși incită spiritul lui Machiavelli și atunci cînd scrie Discorsi. Plecînd de la istorie, sînt construite modele care refuză apoi istoricitatea. Desprinse de istorie, ele circulă ca atare, ubicuitatea conferindu-le valoarea de paradigmă și apartenență la filosofia istoriei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și pentru perioada de devenire a acesteia, ambele limbi sunt limbi-bază. Ceea ce le diferențiază pe acestea nu este factorul timp, ci particularitățile structurale și sferele de aport la constituirea limbii române: latina aduce la constituirea noului edificiu organizarea morfematică și paradigmatică a cuvântului, în timp ce traca pune la dispoziție materialul lexical, acesta identificabil uneori și în etimoanele latinești. Un loc important în conținutul științific al lucrării îl ocupă evoluția spațiului tracic după începuturile romanizării, în urma căreia nu a rezultat o romanitate compactă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nu mai recurge la o singură modalitate narativă; el schimbă continuu perspectivele și registrele spre a fi mereu În miezul realului și a reușit să-l absoarbă În discursul său. Pulverizarea perspectivei narative are o justificare precisă; astfel, sondajele devin paradigmatice, capătă adâncime apropiindu-se de rezultatele poesiei“ (idem., p. 15). Surprinzător pentru un romancier cu program și mai ales pentru un critic-teoretician, Marin Mincu reușește să se și contrazică Într-un punct, pledând pentru „eul dictatorial“ presupus de scriitura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a tehnicilor moderniste și postmoderniste, a genului SF și a altor coduri generice de mare popularitate, a stilului și elementelor caracteristice mișcării punk și a altor culturi urbane opuse curentului principal. În literatura cyberpunk, viziunea postmodernă își găsește expresia literară paradigmatică și se diseminează din nou în cultura contemporană din care și-a extras energia și claritatea. Scriitorii de literatură cyberpunk au început prin a fi numiți tehnicieni ai ilegalităților, neuromanți, membri ai grupării umbrelelor reflectate în oglindă, acestea fiind simboluri
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de reverii și coșmaruri. Narațiunea, țesută în mintea unui povestitor lucid, e filtrată răbdator printr-o ironie diabolică și pare destrămată haotic de gura spasmodică a unui drogat. Autobiografia conține aici un nucleu de cruzime a reprezentării reperabil în istorisirile paradigmatice, instarând un mod discursiv exemplar. Lumea fragmentată în moleculele acidului lisergic, LSD-ul legendar al anilor '60, desfăcută în spiralele fumului de marijuana, anesteziată până la muțenie de chimia năucitoare a mescalinei, methedrinei, cocainei și tranchilizantelor, apare în cartea lui Thompson
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
transformat pe autor într-un veritabil vizionar al teatrului modern. Nostalgia bătrânului Sud și aerul dens al melancoliei devin repere în reprezentarea conflictului perpetuu dintre realitate și iluzie. Fie că e vorba despre pierderea tinereții (Blanche DuBois e un personaj paradigmatic în acest sens), despre criza valorilor familiale, ca în Pisica pe acoperișul fierbinte sau despre teama eșecului - Trandafirul tatuat și Noaptea iguanei - fiecare dintre aceste piese are drept centru un conflict aparent insolvabil. Desigur, dincolo de implicațiile simbolice uneori transparente, Williams
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
drumul spre sine devine o experiență ce a marcat definitiv literatura română. Pagini bizare, Întâmplări în irealitatea imediată, și Bagaj... sunt texte inegale ca recunoaștere critică, fiind plasate, din perspectivă canonică, în zone diferite. Dacă Urmuz e considerat un modern paradigmatic, iar textele sale sunt percepute ca prime manifestări ale avangardei, Blecher a fost redescoperit destul de recent ca autor emblematic pentru problematizarea incertitudinii identitare. Deformarea și criza, alienarea și mecanicizarea sunt termenii ce marchează mutațiile și destructurările, manifestate ca modificări ontologice
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu un model. În funcție de natura operației efectuate, se pot clasifica în mai multe tipuri: - de substituție, a căror sarcină solicită înlocuirea unor componente ale modelului. Propun un model care va genera un exemplu analogic de combinare și alegere paradigmatică. - de transformare a unei structuri A, într-o structură B, asemănătoare cu modelul dat: - prin modificări structurale: transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă; - prin adiționare: - transformare: - expansiune: structura nouă dezvoltă modelul; - prin reducere: în structura generată se suprimă unul sau
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
modificare presupun unele operații proprii și exercițiilor structurale, deosebirile dintre cele două tipuri sunt mari. în sens tradițional, modificarea înseamnă orice schimbare în forma unui cuvânt sau în structura unui enunț. O modificare însă care se realizează doar pe axa paradigmatică, relațiile sintagmatice inițiale rămânând neschimbate, ca în exemplele: Eu cânt / Ea cântă, nu modifică structura, nu sunt transformări structurale, ci simple substituiri. Pe de altă parte, ceea ce tradițional este considerată o substituție, ca în exemplele: El rezolvă problema / El a
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
grupului domestic (avere, venituri etc.), dar încearcă să descrie și să explice așteptările și comportamentele de rol cu ajutorul unor variabile economice și, mai ales, după modelul comportamentului microeconomic, în termenii maximizării beneficiului (fie el material sau psihospiritual). În acest context paradigmatic, segregarea de roluri este în funcție de diferența de investiție de capital dintre cei doi soți în capitalul marital (comun). La rândul lui, capitalul personal investit depinde de o serie de variabile, cum ar fi averea prealabilă, salariul și alte venituri, școlaritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Un caz ideal ce exprimă acest nou etos liberal conservator, sub semnul rațiunii și al moderației, este reflecția „doctrinarilor“ francezi. De la Guizot la RoyerCollard, așa cum a fost recuperată prin travaliul hermeneutic al unor Aurelian Crăiuțu sau Jeremy Jennings, ea este paradigmatică pentru această obstinație cu care se încearcă sinteza între dezvoltarea organică și moștenirea anului 1789, moștenire din care sunt eliminate Teroarea și adamismul iacobin. Guvernământul constituțional, proprietatea, votul cenzitar sunt pilonii pe care se sprijină această tentativă de aclimatizare a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
a practicii): Însăși esența educației ca acțiune socio-umană poate fi reinterpretată prin prisma criteriilor de calitate și eficiență praxiologică. • Noile realități și situații educaționale pot solicita și alte moduri de înțelegere, de explicare, de soluționare, de reașezare conceptuală, de schimbare paradigmatică. • Mai ales în planul practicii metodologice poate avea loc afirmarea și diversificarea paradigmelor (micro-, macroși metaparadigme) în fiecare dintre structurile procesului educațional. Dar această complexitate nu poate fi realizabilă eficient decât prin alternanță flexibilă și integrată a soluțiilor de abordare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pp. 19-22), dar și asupra principiilor care determină aplicarea lor eficientă, în rezolvarea problemelor activității efective. Fiind teoria rezolvării practice a acțiunilor educative, metodologia este desigur strâns legată de știința acțiunii eficiente praxiologia. Atunci, este necesar ca, în contextul abordării paradigmatice a pedagogiei și a obiectului ei educația, să argumentăm că sensul înțelegerii acestei științe doar ca metodologie a educației practice, așa cum este prezentată în literatura occidentală, nu este favorabil nici precizării statutului ei ca știință normală a educației (aplicând specific
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pedagogiei și a obiectului ei educația, să argumentăm că sensul înțelegerii acestei științe doar ca metodologie a educației practice, așa cum este prezentată în literatura occidentală, nu este favorabil nici precizării statutului ei ca știință normală a educației (aplicând specific fundamentarea paradigmatică a științelor, de către Th. Kuhn, 1962, 1970) și nici metodologiei propriu-zise de realizare a ei ca acțiune eficientă. Metodologia o abordăm acum din perspectiva conturării studiului rațional, sistematic al practicii efective a educației, concepută și realizată științific, în sensul praxiologiei
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
emergente, posibilitatea formulării de ipoteze, interpretări, generalizări, până la completarea teoriilor și metateoriei pedagogice (prin trecerea de la idiografic, concret, particular, la nomotetic, general). Pentru a înțelege adecvat esența, specificul, procesualitatea conturării acestora, valoarea lor epistemică și practică, dar și limitele analizei paradigmatice a practicii educaționale, dincolo de cea teoretică a ei, este necesar să sintetizăm câteva dintre notele sale esențiale, operație realizată anterior, împreună cu formularea de ipoteze privind aplicarea lor în cunoașterea pedagogică (Joița, 2009, pp. 47-83). Astfel, paradigma și sub acest aspect
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
posibilitatea, emergența schimbării paradigmelor implicate anterior. Tocmai, pentru că a trebuit să ne raportăm la aceste condiții esențiale, așa cum va rezulta din tratarea capitolelor respective, este util metodologic să sesizăm și la alte dificultăți, limite ale acestui tip de analiză, reflecție paradigmatică: ► Mereu trebuie menținută atitudinea euristică, iar nu cea conservatoare, rigidă față de stadiul unei paradigme, mai ales că se adâncește conflictul între vechea paradigmă și noile așteptări, implicând reflecție și intuiție. ► Nu se aplică identic în toate situațiile, de unde analize comparative
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și modelul praxiologic apropie interpretarea actelor, a faptelor-puzzle (Kuhn) ale educației, de criteriile științei acțiunii (praxiologia), ceea ce mărește gradul de obiectivitate și făcând ca educația să nu mai beneficieze doar de prescripțiile clasice, ci să poată primi explicații, argumente, interpretări paradigmatice. ► Paradigma și modelul câmpului real pot fi aplicate și câmpului educativ școlar, unde se pot formula continuu reflecții asupra activităților specifice, a situațiilor concepute și desfășurate, a acțiunilor educatorului și ale educaților, a interacțiunilor promovate de instruirea constructivistă ș.a. Încât
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
normală, căutând în continuare progresul cu noile instrumente, ci marchează o revoluție științifică, după un îndelungat proces de construcție, de tranziție. Sintetizând preocupările în temă, ne sunt relevate, ca note caracteristice ale acestei sintagme esențiale, elemente regăsibile între semnele schimbării paradigmatice în practica educației, sesizate anterior: ► Paradigma schimbată reprezintă o nouă viziune asupra realității educaționale, rezultată din interpretările asupra acumulării de date, ipoteze asupra unei probleme recunoscute ca acceptată până atunci, dar devenită critică în noi condiții. Ea naște nemulțumiri asupra
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
rezultat al abordării în sistem a paradigmelor anterioare (microparadigme → macroparadigme). Din această construcție progresivă de cunoaștere, acum și a problematicii metodologiei educației, rezultă și nevoia unei interpretări integrative, de maximă generalitate (Joița, 2009). Se ajunge astfel la un nivel superior paradigmatic, trecând dincolo de abordările, reflecțiile particularizate, asupra semnificațiilor acum cuprinzătoare, organizate, cu o înțelegere de ansamblu, unitară, care să acopere, să integreze diferitele unghiuri de analiză. Astfel metaparadigma ar fi expresia științifică, unitară, chiar simbolică a ansamblului de idei, întrebări, interpretări
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
problemei în cauză, prin microparadigme, dar și natura, specificul procesului de construcție progresivă a cunoașterii ei sau esența a cum are loc posibilitatea practică a utilizării problemei în practica educației, în metodologie. În acest mod putem realiza unitatea între abordarea paradigmatică abordată anterior la nivelul științei pedagogice și cea prezentă a metodologiei educației. Dar fiecare dintre aceste aspecte ale tratării unei probleme a educației efective poate fi abordată din diverse perspective, ca viziuni semnificative, moduri de interpretare, prin punerea accentului pe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aspectelor calitative, subiective. Sau găsim paradigma critică-postmodernă-practică sau alte paradigme derivate din cea a complexității. Este semnificativ să recurgem aici și la un exemplu de metaparadigmă actualizată abordarea umanistă a educației, prin care să ilustrăm procesualitatea definirii specificului abordării ei paradigmatice, acum a aspectului ei practic esențial metodologia realizării. Umanismul, ca metaparadigmă transdisciplinară complexă, cu puternice rădăcini în istoria gândirii, începând cu Antichitatea și cu o revenire puternică în ultimele decenii ale secolului trecut, susține că abordarea teoretică și practică a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
alternanță metodologică O soluție metodologică pentru schimbarea de paradigme s-a dovedit a fi găsirea și folosirea de alternative, ca o condiție semnificativă a eficienței actuale a metodologiei educației și care s-a impus cu certitudine, până la a primi valoare paradigmatică: diversificarea soluțiilor conceptuale, metodologice, descentralizarea lor, adaptarea la contexte și situații, la dinamica și varietatea realității, a indivizilor și a experiențelor, a afirmării creativității procedurale și manageriale. Dar însăși paradigma alternanței, conturată astfel, este supusă schimbării: de la sensul tradițional oficializat
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]