7,232 matches
-
care distruge orice "efort creator". Aș îndrăzni să completez ideea: nici în apus nu mai pot fi aflate oricînd și oriunde acele oaze de liniște prielnice reflexivității și creației. Dar există aici, pentru gînditori, artiști și filozofi, o mulțime de "paradisuri solitare", de felul Academiei de lîngă Stuttgart. Cu volumul Europa are forma creierului meu, Mircea Cărtărescu i-a adus și un elogiu binemeritat.
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
Să deprinzi acest grai din care Ființa s-a îndepărtat. / Lacuri de cenușă ale căror unde nemișcate n-ar mai fi în stare / Să recunoască chipul focului din care au purces. / Sunt spulberate troiene de rumeguș, / Reminiscențe tîrzii din arborele paradisului./ Culorile credincioase curcubeului, răsfățul superb al penetului / Sunt convertite la adorația unui zeu mohorît. / Anevoie se articulează viziunile tale, de parcă ar trebui / Să recompui, să descrii un coșmar care te-a istovit" (Vești dintr-un tărîm de ceață). Aidoma ființei
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
de zi. Scump, din cauza apei pentru locomotivă. Triburile de negri, satele mici, "ca niște îngrămădiri de mosoare". "}ara marilor miragii". Împărăția șerpilor. "În definitiv, o asemenea călătorie nu este recomandată celor... slabi de înger." Neguțătorii, caravanierii, și drumurile lor. Moscul. Paradisul. După trei zile, locomotiva intră în Addis-Abeba ("Floarea Nouă". Îmi amintesc, în treacăt, că manualele noastre de geografie o traduceau prin floare rară). Cactusul înflorit "din capriciul unei femei împărătese", Taitu, care și-a dorit un cămin acolo. La hotel
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
discuție în tren Forin Alm|Șan, autorul volumului de versuri Sinuciderea se mai amână (apărut la Ed. Grinta din Cluj), se află într-o situație fără ieșire. Când scrie simplu, alunecă în banalitate: " Uneori gândesc așa:/ decât singur într-un paradis/ parcă aș prefera/ un infern alături de cei/ pe care îi iubesc/ și mă iubesc./ Dacă ar dori-o/ și ei./ E adevărat,/ doar uneori gândesc așa." (Oare?) Când încearcă să ofere cititorilor ceva nemaivăzut și numaiauzit, recurge la imagini de
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
Bențea va avea prilejul să cunoască toate amărăciunile deziluziei, Lucian va izbuti, prin întâmplătoare cunoștințe, să se salveze. Romancierul, care a ales exilul în anul 1975 n-a avut inima să-și sacrifice alter-ego-ul. Tragic este finalul nuvelei Fuga în paradis, unde se moare în cala vasului în care se ascunseseră fugarii, iar supraviețuitorul, la capătul puterilor, leșină pe chei, fiind adus de grănicerii egipteni înapoi pe vas. Nuvela este, acum, de un atroce realism și se constituie într-un pandant
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
un maniac sexual întruchipat de Robbie, scrisă în locul care va servi drept scenă violului prietenei sale. Imaginația purtată de dorință și frustrare conlucrează la conceperea unei ficțiuni cu impact direct în realitate, iar autoarea la senectute le va conferi un paradis artificial în ultimul ei roman. Joe Wright, regizorul lui Pride and Prejudice (2005), a ridicat aceste etaje dramatice într-un joc catroptic, kharmic, prin care ficțiunea melodramatică este lansată pe baza potențialului aferent pe care-l conține istoria și invalidată
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
drepturilor poetului în fața încercărilor oficiale de aservire: "... forțați un trandafir să aere, tăiați-i unghiile lungi / și-mbălsămați privighetoarea căci vai, privighetoarea cântă" (La clasa-ntâi), mai târziu, ea vizează dictatura comunistă în genere: "...când văd nebuni mânând popoare spre paradis cu hăis și cea" (Hotel), iar în final îl atacă pe dictator: "Vine Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică, și apoi o seceră cu limba mecanică" (Haplea). De la Proprietarul de poduri (1976
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
finalul capodoperei sale, Faust, Goethe, proclamă supremația unui arhetip: "Eternul feminin ne înalță în tării". Așadar, feminitatea angelică generează ascensiunea spirituală a bărbatului, cum o dovedesc figuri literare ilustre din literatura medievală și renascentistă: Beatrice îl călăuzește pe Dante în Paradis, Laura luminează sonetele lui Petrarca. Secolele XIX și XX accentuează partea nocturnă, întunecată a naturii feminine: romanul naște alte arhetipuri și constelează alte complexe, ca Doamna Bovary sau Lolita. De-a dreptul diabolice sunt însă personajele din două cărți de
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
Educat în patria lui Amiel, format acolo, Russo descoperea uimit o realitate căreia contemporanul și concetățeanul său genevez avea să-i consacre miile de pagini ale Jurnalului intim. Antrenat de o asemenea dinamică, Russo își privește copilăria ca pe un paradis pierdut. în deceniile următoare, topos-ul în cauză va deveni loc comun al literaturii noastre, însă Alecu Russo l-a formulat cel dintîi. "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
fiecare, cu sondaje și măsurători mai mult sau mai puțin previzibile, Corin Braga, comparatist de anvergură, a luat în piept una dintre acele reconstituiri globale care retrasează o hartă a imaginarului unei epoci. După ce, într-un prim volum intitulat Le paradis interdit au Moyen Age și purtând subtitlul La quete manquée de l'Eden oriental (Paris, L'Harmattan, 2004, colecția "Littératures comparées" coordonată de Pierre Zirkuli), explora călătoriile inițiatice spre grădina Edenului stabilite de cartografii evului de mijloc în extremitatea orientală
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
coordonată de Pierre Zirkuli), explora călătoriile inițiatice spre grădina Edenului stabilite de cartografii evului de mijloc în extremitatea orientală a lumii, al doilea volum, subintitulat La quete manquée de l'Avalon occidentale, (Paris, L'Harmattan, 2006, aceeași colecție) investighează tema paradisului terestru pe coordonatele emisferei occidentale. Împreună, tomurile - substanțiale și ca număr de pagini, și ca densitate hermeneutică - alcătuiesc un tot ce respiră prin doi plămâni complementari, recomandând în dascălul de la literele clujene pe unul dintre savanții români ajunși la maturitate
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
părți ale unui ciclu proiectat încă în studenția de acum două decenii), Corin Braga a fost mereu atipic printr-o anume suavitate în contextul contingentului optzecist în care l-a plasat coincidența biografică. Retrasarea cruciadei umanității medievale pornite în căutarea paradisului hic et nunc revelează, încă o dată, opțiunile lui fundamental și temperamental romantice, de astă dată într-o tratare savantă și erudită de reală complexitate și performanță. Deși în volumele menționate scrie direct în franceză, Corin Braga parcurge, totuși, o bibliografie
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
din câmpul umanisticii. Mai corespund oare vechile parcelări ale disciplinelor cunoașterii intersecțiilor la care ne aduc întrebările formulate astăzi? Nu cumva, în plină epocă a împrumuturilor metodologice și a colaborărilor dintre științe, suntem în preajma unei regândiri radicale a uneltelor? Le paradis interdit au Moyen Age ridică și asemenea chestiuni, câtă vreme investigația nu rămâne numai una circumscrisă temei și medievalității, ci propune și dute-vino-uri implicite ori explicite în afara acestei epoci. Comparatist prin excelență, demersul putea fi revendicat și de imagologie, și
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
a dispărut lăsînd locul acelei hiperrealități pe care o generează războiul. Filmul este lipsit de poezia din La hotarul dintre viață și moarte (The Thin Red Line,1998) al lui Terrence Malick, unde insula cucerită de americani apare ca un paradis sfîșiat de contradicția războiului, unde o natură atotputernică, majestuoasă, prezidează la un spectacol sîngeros, aproape neverosimil, unde aborigenii trăiesc într-o vîrstă de aur a copilăriei umanității. Iwo Jimma este lispită de vegetație, seamănă mai degrabă cu o insulă vulcanică
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
cu herestrăul; ci-l hrăneau, hoțește, cu himera (sau halvița) hedonismului hârtiei, - hăul căreia hârșâitor, se holba halucinant, hipnotizându-l..." (p. 46). Plină de haz este Parabola presei în care, pentru a contracara lipsa de credință a oamenilor, Infernul și Paradisul își trimit pe pământ agenți de publicitate. Aceștia organizează reuniuni de "advertising extra-temporal", celestial și diabolical promotion, iar în final se hotărăsc să facă două cotidiene. Primul este cel al dracilor, cu paginile "negre ca învelitoarea radiografiilor de altădată". Întrebați
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
agenți de publicitate. Aceștia organizează reuniuni de "advertising extra-temporal", celestial și diabolical promotion, iar în final se hotărăsc să facă două cotidiene. Primul este cel al dracilor, cu paginile "negre ca învelitoarea radiografiilor de altădată". Întrebați cum arată presa în Paradis, agenții de publicitate dau un răspuns care merită reținut: "Acolo sus?... La fel ca jos. Numai că foile gazetelor sunt albe. Imaculate, vreau să spun." (p. 52) De remarcat este faptul că în acest caz miza nu mai cade pe
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
reforma regelui Joshua al iudeilor. Radu Bercea evidențiază, din Upanișade, dialoguri despre stările conștiinței și despre relațiile dintre magistru și discipolul care-și descoperă propriul eu. O teorie a visului, ca prelungire iluzorie a frămîntărilor din viața reală și ca paradis artificial, e discutată, în acest context al descoperirii lăuntrului omului, al legăturii dintre sine, spirit și trup. Tot despre trup, mai precis despre definițiile și reprezentările lui, vorbește Simona Galațchi într-un studiu aducînd în atenție noile mișcări religioase din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
alte povestiri, Vara, vara cu tutun fiind exemplul cel mai bun de proză a reveriilor adolescentine. Bovarismul femeii copleșite de treburi, rămasă ca prin minune, o vreme, singură acasă este însă tot o imagine (în negativ) a vieții sale obișnuite. Paradisul construit cu gândul e "poetic" și neconvingător. Valoarea lui pare mai mult contrastivă, reliefând purgatoriul cotidian. Ieșirile din spațiul și timpul date, apăsătoare, epuizante (Natură moartă cu narcisă, covrig și cupă, Scorpioni), nu exclud parcurgerea traseului în sens invers. În
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
ori în aceeași frază ca în bolborosirea unei incantații: "Corneliu Zelea Codreanu a deținut rangul cosmic de Adorat (Preasfânt sau Arhanghel) atunci când a fost asasinat, iar în prezent deține rangul de Zeu al Poporului Român, în cadrul Lumii Planetare Superioare (Rai, Paradis). Horia Sima a fost șerpilian-luciferic în momentul încetării sale din viața fizică și în prezent nu mai există ca ființă omenescă, la fel ca toate ființele omenești luciferice care au populat Lumile luciferice ale Planetei Terra". Toate citatele din Lorin
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
care, la noi, nu spune sau nu înseamnă (încă) mare lucru. Cartea ca produs de piață este forțată să-și asume o nouă condiție. Ea se suprapune peste ființa scrisului. În sistemul de piață, ea tinde să-și creeze propriul paradis, din care, deocamdată îi exclude tacit pe scriitor și tot atât de bine... pe cititor. În exercițiul românesc postdecembrist, a tins și ea să devină un produs industrial, a disipat rețeaua de distribuție existentă, a scăzut cuantumul financiar aferent al scriitorului (care
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
este desenat aproximativ și mecanic, doar cu o singură mînă, de preferință stînga, pentru că dreapta este ocupată, Nudul reprezintă, imperturbabil, o temă copleșitoare pentru artistul din toate timpurile, dar și o indecizie, de multe ori dramatică, între tentația înaltă a Paradisului și chemarea grea, profundă, a păcatului. În această ecuație simplă, Paradisul este fiorul creativității, iar păcatul o biată consecință a neputinței.
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
preferință stînga, pentru că dreapta este ocupată, Nudul reprezintă, imperturbabil, o temă copleșitoare pentru artistul din toate timpurile, dar și o indecizie, de multe ori dramatică, între tentația înaltă a Paradisului și chemarea grea, profundă, a păcatului. În această ecuație simplă, Paradisul este fiorul creativității, iar păcatul o biată consecință a neputinței.
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
alienării: Din pămînt, un strigăt m-a ajuns,/ mîinile-mi umblă pe chip înstrăinate de lacrimi,/ și cine mă va crede?/ Ce noapte mă duce în jos, ce ninsoare zadarnica?" (Din pămînt, un strigăt). Iar somnul pogoară că o redempțiune peste Paradisul în destrămare al Ideii suverane că o revărsare benefică a informului natural: "Atîta somn se cerne peste noi,/ spre vis șunt trecători adînci și moi,/ aproapele, departele, pe rînd,/ trec peste gene, se-mpreună blînd" (Navală nordului). Reacția anticlasică a
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
a privi, 2005, Spaima de literatură, 2006) se constată o creștere a flexibilității și evidenței unor opțiuni tematice extinse, îndelung clarificate, de ordin istoric, etnic și, mai ales, etic. Dacă poezia, pentru Blandiana, este începutul și sfârșitul literaturii, infernul și paradisul ei, proza ar putea fi doar purgatoriul, o cale de trecere. Proza de ficțiune provine din același spirit estetic. Și estetic. Dacă poezia este datoare vieții, proza ajunge datoare poeziei. În sensul că, sub presiunea realității, proza descarcă poezia în
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
pe altul, alternau cu steagurile sovietice roșii, fluturând în vânt. Acestea erau imaginile obișnuite, practic, pe fiecare stradă în oraș, la fel ca și afișele și stindardele de tot felul, care repetau până la sațietate lozincile de propagandă ale noului nostru paradis. Pe arterele principale muzica obligatorie urla de dimineața până seara. Mi-am dat seama, cu groază, cât de imună devenisem la această vulgaritate atotstăpânitoare." în pură epicitate, operatorul rămâne luciditatea, descripției nude i se substituie analiza, aventura transcende în cunoaștere
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]