1,851 matches
-
de cea pe care am dat-o primelor, atît din cauza subiectelor, cît și din dorința de a crea o operă mai variată. De asemenea, și Nota autorului din cea de a treia culegere, adresată Monseniorului Duce de Bourgogne insistă pe paralelismul dintre puterea monarhului "care face destinul atîtor popoare și națiuni" și talentul fabulistului pentru care "dorința de a plăcea" este scopul esențial. 3.3. Lectura fabulelor Public(urile) "A îndruma cititorul înseamnă mai întîi a-l situa și a-l
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nu poate s-o schimbe"52. Criticul forțează granițele acestui concept de "exemplaritate" pe care îl propune: se oprește la datele biografice și amintește de Șaguna și Miron Cristea; de Iosif al II-lea și Franz Josef. Credem că aceste paralelisme depășesc chiar și limitele psihocriticii lui Charles Mauron. Monografia lui Cornel Ungureanu va ocupa un loc important într-o viitoare biobibliografie Slavici. Capitolul I al lucrării, Plecarea de acasă, reflectă imaginea lui Slavici-omul văzută prin ochii cititorului Europei postmoderne pe
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sînt, bineînțeles, puternice. În ciuda acestor promisiuni, există un risc major, mereu prezent, de care n-au scăpat acele binecunoscute tentative din domeniul esteticului și al vieții formelor, a căror ambiție era aceeași: scrutarea dezordonată a timpului și a spațiului, falsele paralelisme, asimilările contestabile și generalizările arbitrare 87... În cazul construcțiilor speculative de amploare, celui care nu este atras de acestea sau care își recunoaște incompetența nu-i sînt interzise alte demersuri, mai adecvate și aparent mai sigure. Reașezat între limitele unei
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
orice efort de modelare a arborelui arterial trebuie să rezolve trăsăturile caracteristice reprezentate de distribuția rezistenței și abilitatea de a încorpora variațiile locale ale complianței segmentare. Sistemul cardio-vascular este modelat într-o structură logică (CVSys) (fig. 7.13) care exploatează paralelismul proceselor fiziologice) cu ajutorul unei rețele fizice de procesoare asigurând o abordare computerizată a unor entități distribuite, cu caracteristici de flux seriat și paralel și comportament dinamic 28 (mecanisme reactive și de autoreglare). Această abstractizare idealizează pulsul ca fiind pulsatil și
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
Vădastra confidențial, dar pe același ton misterios. Ce faci cu ea...» Într-o seară friguroasă de la începutul lui martie, Ileana se întâlni cu Partenie [...]” (vol.I, p.58). Rupturile de acest tip cauzate de intenția de a păstra, pentru moment, paralelismul celor două planuri (Vădastra și Viziru), cu toate episoadele adiacente, este continuată și în interiorul fiecărui plan în parte prin glisarea între episoade delimitate temporal. Bifurcarea inițială de ordin mai mult spațial, este continuată de o ramificare spațio-temporală a materiei epice
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
întâlnit prima dată, la exact doisprezece ani de la prima întâlnire. Nu putem vorbi însă de o simetrie la nivelul întregului edificiu epic creat în interiorul romanului. Cel puțin nu în sensul în care era prezentă simetria în Nuntă în cer. În pofida paralelismului inițial care ar fi putut contribui la o construcție epică liniară, simetrică, ramificările ulterioare și intersectarea planurilor spre final nu aveau cum să permită o arhitectură discursivă similară celei din Nuntă în cer. Ambiguitatea structurii romanului pusă, până la un punct
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
reprezentare " de suprafață " ale secvenței" (Ruwet 1975: 316). La nivel fonetic și silabic (metrul transformă silaba în unitate de măsură) se adaugă principiile semnalate mai sus, atunci când ne referim la perioadă (ritmul structurant) și segmentare. Planul organizării periodice (ritm și paralelisme de construcție) și segmentarea trec înaintea structurii ierarhice, astfel încât putem defini poeticul ca fiind un mod de planificare care vine să se suprapună secvențialității unuia din tipurile de bază. Se pare că avem aici de-a face nu numai cu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cu siguranță la concluzia implicită, însă aceasta nu ar permite formularea concluziei publicitare vizate care se referă la o miere specifică și nu la toate soiurile de miere. Economia discursului natural este aici de natură "poetică", adică dominată de principiul paralelismului. Din cuplul de termeni utilizați rezultă o construcție aproape anagramată: "Virtuțile....Trubert". În reclama Banga (10), premisa rămasă nerostită este cea care se vrea reconstruită de către cititorul-interpretant. Enunțând premisa minoră ("Nu sunt decât fructe în Banga"), autorul reclamei, evită, în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a lui P. Kuentz: "Întreaga organizare a textului este [...] de natură lirică mai degrabă decât narativă" (1970: 26). Cu siguranță, topica barocă a clar-absurdului, formele picturale în expresie, vizibile sau fantasmatice, antiteza putere vs slăbiciune, inversările de roluri răpitor-răpit, multiplele paralelisme ("ochii săi" din v. 387 și 394 / "ochii mei" din v. 401 și 406) și reluările ("am vrut" v. 396 și 400) reprezintă mărci semantice și formale ale genului lirico-poetic. Rima și punctuația au un rol important în decupajul strofelor
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
bună purtare duhovnicească și creștinească; o lecție de moralitate, mai ales, cu protagoniști din rândul clericilor sau din cel al laicilor. între toți „actorii” care populează universul narației, Tatianei Niculescu Bran conturează un lanț de afinități psihologice și diplomatice, un paralelism, prin suprapunere. Tipologia unui patriarh, un pater al bisericii, este sugestivă, prin joncțiunea: îngerul și demonul care macină ființa. Impunătorul portret al protagonistului se completează armonios în partea de început (cap. 1), prin simbioză, cu elementele de final (capitolul 27
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
înlănțuire special a propozițiilor: o secvențialitate locală argumentativă. Alte tipuri de micro-înlănțuiri locale sînt posibile: narative (în care legătura "post hoc, ergo propter hoc" între două sau mai multe propoziții va ține loc de relație "logică"); poetice (secvențialitate dominată de paralelisme superficiale); conversaționale (înlănțuire de schimburi verbale cu intervențiile lor) etc. Întrebarea la care următorul capitol trebuie să răspundă va fi despre înlănțuirile descriptive și, bineînțeles, despre specificul lor. Dacă nu mai luăm în considerare înlănțuirile secvențiale locale, ci doar povestirea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
supraordonat, mai vag: "lucru". Această progresie diminuează treptat specificul obiectului observat și face posibilă operația de asimilare finală. Un element evaluativ se alătură de fiecare dată termenilor supraordonați: "pălăriuță (făcută cu de toate)" și "sărmane lucruri" (schema 19). Dacă reperăm (paralelism de construcție suplimentară) expansiunile relative ce urmează imediat celor două denumiri, ajungem la o relație de coerență pe două niveluri a cărei reprezentare ramificată semnalează coeziunea, dar a cărei progresie pare esențială pentru a construi sensul configurațional (problemă întotdeauna destul de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vom vorbi despre PĂRȚI, alăturîndu-ne prin aceasta opiniei lui Ch. Metz despre "acțiunile secundare ale filmului narativ": O sintagmă descriptivă poate fi foarte bine legată de acțiuni, mai ales că sînt acțiuni al căror unic tip de raporturi inteligibile este paralelismul spațial [...] adică acțiunile pe care spectatorul nu poate să le pună, mental, cap la cap, în timp (exemplu: o turmă de oi mergînd, imaginea oilor, a ciobanului, a cîinelui etc.) (1966, p. 128). Această noțiune de înlănțuire de acțiuni care
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
unii autori adaugă și plasarea geografică a familiei (sat - oraș, centru - periferie). Multe dintre cauzele directe ale imaturității școlare apar frecvent încă din primul an de viață al copilului: nașterea prematură, retardarea psihomotorie, subalimentația, imaturitatea neuro - musculară. Există un oarecare paralelism între dezvoltarea fizică și cea mentală, fenomenul apărând între 5 6 ani și atenuându-se în anii următori. Inadaptarea școlară datorată dezvoltării lente a proceselor fizice și psihice este recuperabilă prin amânarea școlarizării copiilor. Tipurile de imaturitate cauzate de factorii
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
produse începând din perioada embrionară până la atingerea maturității funcționale a țesutului muscular. Atât pentru mușchiul striat cât și pentru miocard cresc cantitatea globală de proteine miofibrilare și raportul dintre cantitatea de proteine contractile și cantitatea de proteine sarcoplasmatice. Există un paralelism între creșterea cantității de fosfor total și a diferitelor fracțiuni ale acestuia și creșterea depozitului de glicogen. În perioada de dezvoltare a capacității funcționale a mușchiului striat crește conținutul acestuia în lipide și inițial crește apoi scade cantitatea de acizi
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
a ars pe Perillus, inventatorul celebrului taur de bronz; din a doua categorie face trimitere numai la Alcinoos, devenit celebru, cum se știe, grație excelentei primiri oferite lui Ulise. În această enumerare de exemple tipice, se pare că există un paralelism tacit, dar aproape exprimat, între Augustus și Cotys: primul fiind comparat cu Antiphates, regele lestrigonilor (de altfel, acesta nu este singurul loc unde Ovidiu îi atribuie împăratului un asemenea titlu deloc măgulitor), al doilea, în schimb, cu Alcinoos. În plus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
oricui) accesul la putere și la funcțiile publice (Istmul). De altfel, nu numai aici, Ovidiu își exprimă resentimentul său puternic împotriva dușmanilor, considerați a fi cauza exilului său, cum se va vedea în continuare. Nu ni se pare deloc hazardat paralelismul între dușmanii lui Tezeu și dușmanii lui Ovidiu. Dacă, în intenția lui Ovidiu, Tezeu se poate compara cu Albinovanus, atunci se dă de înțeles, cu o anumită lipsă de modestie din partea poetului Ovidiu se compară cu Hercule la necaz: dușmanii
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
determinat, din răzbunare față de atitudinea lui Ovidiu, dispariția prematură a rudei și celui mai bun prieten al său! Din câte rezultă, Ovidiu era la curent și cu moartea lui Augustus, dar acest lucru trece în planul doi în durerea sa. Paralelismul între cele două morți este mai elocvent decât orice demonstrație: nu simte nici un regret pentru dispariția împăratului, în timp ce o durere atroce care frizează disperarea îl macină la moartea lui Paulus Fabius Maximus! Cheia dramei lui Ovidiu trebuie căutată în acest
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
general. Pentru Ovidiu, Gallus nu reprezintă numai un cântăreț al Licoridelor; ci și, mai ales, un om liber care, la beție, lasă să-i scape cuvinte compromițătoare, care aveau să-i provoace până la urmă sinuciderea. Ovidiu pare să stabilească un paralelism: Gallus și-a primit tristul destin, nu pentru că a cântat Licoridele, ci pentru felul său liber de a vorbi despre persoana imperială. Sulmonezul aproape că vrea să sugereze că și lui, nu faptul că a scris Ars amatoria sau că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pămîntului și ale vegetației plîng religios. Nu și bărbații. Plînge Iștar, nu și Tammuz; Isis, nu și Osiris; se jelește Medeea, dar nu-l auzim pe Iason. O excepție, ca să confirme regula, o constituie Dumuzi. Frica și „necunoașterea” îl coboară. Paralelismul poate continua pe teren românesc: bocește mama Caloianului, dar acesta tace; o auzim pe „maica bătrînă” din poema păstorească și din balade de curte feudală, în rest, tăcere. „În decursul desfășurării tuturor misteriilor, ni se spune într-o lucrare de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nelumit”. Găsim într-un cîntec: Viața omului, Floarea cîmpului, ca un elogiu adus plăpîndei ființe umane, hărăzite cu chip frumos și cu daruri morale. Se continuă, dar în nota lamentației: Cîte flori sunt pe pămînt Toate se trec în mormînt. Paralelismul om-floare se perpetuează în ficțiune. Poezia nu întrece măsura elegiacului, întrucît privește existența în cursivitatea ei, atîta cît îi este dat ființei: dacă a înflorit și a rodit, urmează trecerea firească în țărînă. Faptul aduce întristare, însă una stăpînită, temperată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
unul moral sau spiritual. În aceste condiții, creația omului poate fi înțeleasă ca o reproducere la un alt nivel a actului creator divin, o formă de imitare, prelungire și manifestare a acestuia în limita posibilităților de manifestare ale umanului. Acest paralelism își găsește relevanța în faptul că, în sens spiritual, actul creației se manifestă asemenea unui mister inexplicabil, intraductibil și regăsit în însăși constituția dihotomică a omului 180. Din aceste rațiuni, noțiunea de creație face astfel referire atât la atributul natural
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Rudolf Otto, expresia modelului divin pe care artistul îl preia și îl continuă, trimițându-ne spre sfera de înțelesuri a categoriei sacrului. Înțelegerea creației artistice ca o expresie aparte a experienței religioase credem că poate fi susținută de însăși acest paralelism al utilizării conceptelor de rațional și irațional, noțiuni prezente deopotrivă în textele unor autori precum R. Otto, N. Berdiaev sau J. Hick, care lasă cu toții să se înțeleagă că aceste fenomene scapă de multe ori, prin însăși complexitatea naturii lor
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
conform obiectivelor ce și le-a propus, în funcție de obiectivele lecției,de obiectivele realizate în lecțiile anterioare, cât și de obiectivele care urmează a fi realizate. Studiul interdisciplinar este la momentul actual calea cea mai sigură de evitare a supraîncărcării, a paralelismelor, de tratare riguroasă a fenomenelor și de formare a unui sistem unitar de cunoștințe. Considerăm că interdisciplinaritatea nu este un produs al modei în activitatea școlară, ci rezultatul firesc al dezvoltării cercetării pedagogice , al tuturor ramurilor științei. Deci, „interdisciplinaritatea în
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
experiența și pregătirea fiecăruia dintre noi câtă corelare de cunoștințe, ce metodologie interdisciplinară aplicăm într-o lecție sau într-un sistem de lecții. Interdisciplinaritatea nu este o metodă didactică ci o orientare a gândirii noastre, o modalitate menită să evite paralelismele, suprapunerile, să evite fărâmițarea și izolarea informațiilor dobândite de elevi. Efortul suplimentar al educatorului de a se informa, de a se documenta dă un imbold acestuia de a face față cu succes modalității intedisciplinare. Interdisciplinaritatea este necesară și ea presupune
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]