1,962 matches
-
își face curățenie, își curăță șanțul pentru apă...” (bărbat, angajat la Gaz Vest, 35 de ani). primăria a emis în 2004 o hotărâre a consiliului local prin care locuitorii sunt obligați să întrețină spațiul din fața casei și curtea, să nu parcheze mașini sau utilaje agricole pe drum și să țină animalele în interiorul gospodăriei în spații special amenajate pentru creșterea lor. Hotărârea prevede o contravenție în cazul nerespectării, însă până acum nu au fost date amenzi, după cum ne declară angajații primăriei. Au
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
și patima bășcăliei nemăsurate. Sunt multe exemple de paragină a simțului nostru critic postdecembrist și nu trebuie insistat. Prea mulți au întâmpinat numeroasele ipostaze ale „obscenității publice” românești cu logica inopinată a surdinei. Asfixiați de politețuri, am ales să tăcem, parcându-ne considerațiile pe străzile neasfaltate ale unei șovăieli ancestrale. Ce ar fi (fost) de făcut? Fără îndoială, Biserica nu se întărește pe sine atunci când alcătuiește un nou index prohibitorum și nici când distribuie medieval anateme către autorii înfășurați în mantaua
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
asculte și a condus 160 de kilometri pentru a-și relua vechea slujbă. Se simțea ca nou. A mers prin fabrică și a urcat și coborât multe scări. După aceea, a trebuit să urce un deal până în locul unde-și parcase mașina. În momentul acela, inima a început să protesteze și, imediat după aceea, Carl s-a întors la starea de semiinvaliditate. Nu m-a mai căutat niciodată și și-a pierdut încrederea în această metodă minunată care l-ar fi
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
luare în posesie a propriei insignifianțe, gesturile matinale ale detectivului construiesc o ramă existențială în care derizoriul pare să fi învins definitiv: Dimineața m-am bărbierit, m-am îmbrăcat și m-am dus, ca de obicei, în centru: mi-am parcat mașina în locul obișnuit și, dacă omul de la parcare știa cumva că sunt o figură publică importantă, înseamnă că și-a jucat splendid rolul, prefăcându-se că habar nu are. Repetarea mecanică a acelorași gesturi - bărbieritul, pregătirea cafelei și a micului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe care imaginația mea îl construise cu piatra umedă a imobilelor pariziene, ci o vilă cu un etaj, la capătul unei grădini dominate de mai multe mănunchiuri de palmieri tineri. Dincolo de grilaj, la stânga aleii înguste ce ducea spre casă, era parcată o mașină cu portbagajul deschis, pe care un bărbat, întors cu spatele, tocmai îl curăța cu ajutorul unui mic aspirator ce te ducea cu gândul la o stropitoare. Am apăsat pe butonul soneriei. Omul s-a întors, a scos aparatul din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de asemenea latinii, ce mai rasă! — A, bun, credeam că melting-pot-ul... Nu, asta rămâne între noi, de la rus la rus. Nu spune mai departe, altfel au să te linșeze. Seara, taxiul înainta încet, adesea împiedicat de mașinile care încercau să parcheze lângă restaurante, de mulțimea tinerilor vilegiaturiști care-și începeau noaptea de petrecere. Cădea o ploaie care semăna cu un praf fin și cald. Un lac negru lucea pe pielea bronzată a acelor trecători tineri, foarte sumar îmbrăcați. Mai mult încă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
interesa. Și cum aveam trei zile la dispoziție...Trebuie să fie pe aici. Sub antrepozitele astea. Frumos loc pentru a te naște. Facem câțiva pași? Capătul unei periferii, antrepozite din tablă ondulată, un maidan cu buruieni uscate, alături de care am parcat mașina. Am făcut câțiva pași prin ploaia care ne biciuia cu stropi ca niște ace de sticlă, iar tu, privind câmpurile cenușii dindărătul barăcilor, ai început să vorbești despre acea lungă zi însorită, o zi frumoasă de martie, a anului
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
începutului, a zorilor. Visul îi vorbește lui Sylvie despre nevoia de a o lua de la capăt; cu atât mai mult cu cât simbolismul mașinii exprimă același lucru. Automobilul, ca toate autovehiculele, semnifică evoluția și alegerea direcției. În cazul nostru, Sylvie parchează. Asta înseamnă, cel puțin în vis, dacă nu și în realitate, că are un loc al ei. Mediul joacă de asemenea un rol. Orașul este spațiul social și relațional; parcarea este puțin frecventată («nu este aglomerată»). Cele două simboluri combinate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
-ți facă părinții și ce pedeapsă grozavă te așteaptă. Nu vezi nici o ieșire din această situație și te consideri, pe bună dreptate, cea mai ghinionistă ființă din lume. Ajungând în fața blocului, ai parte de o mare surpriză: mașina pompierilor este parcată în fața intrării și o mulțime de gură-cască privesc comentând în fel și chip fumul ce iese chiar din apartamentul în care locuiești. Te sperii, intri în bloc și te grăbești să urci, dar pe scări te întâlnești cu mama ta
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
confundă clădirea cu coloane a unei bănci cu Parthenonul și i se păru că era din nou În Atena. Acum pe lângă tren trecea cu repeziciune râul Detroit, iar În zare Începea să se contureze orașul. Lefty se zgâi la mașinile parcate pe lângă trotuare, ca niște gândaci uriași. Peste tot răsăreau coșuri de fum, ca niște tunuri bombardând atmosfera. Unele roșii, din cărămidă, altele Înalte și argintii - regimente de coșuri Încolonate sau coșuri singuratice, pufăind meditativ, o pădure de coșuri care Întunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zilei parcul e plin de oameni veniți la picnic sau la plimbare. Pe malurile mâloase stau pescari. Grupări religioase țin Întruniri În corturi. Însă o dată cu venirea Întunericului, insula e cuprinsă de un aer de izolare și de moravuri ușoare. Îndrăgostiții parchează În locuri retrase. Mașinile trec pe pod În misiuni obscure. Zizmo conduce prin pâclă, pe lângă chioșcurile octogonale și monumentul Eroului din Războiul Civil, Înspre pădurile unde triburile Ottawa Își țineau cândva tabăra de vară. Ceața mângâie parbrizul. Mestecenii Își etaleaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
persista În ochii oamenilor care plecau de la o predică. Se exprima În legi dietetice, care aprobau mâncărurile indigene din Africa - napii, maniocul - și interziceau consumul de carne de porc. Destul de des, Desdemona vedea mașina lui Fard - un Chrysler coupé nou-nouț - parcată În fața templului. Întotdeauna părea proaspăt spălată și ceruită, cu bara de crom lustruită. Dar nu-l vedea niciodată pe Fard la volan. ― Cum vrei să-l vezi dacă-i Dumnezeu? Întrebă Lefty amuzat Într-o noapte, când se pregăteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În cărțile de istorie. Dar nu cred că asta e chiar cea mai potrivită cale. Pe Belle Isle, Plantagenet pilotează Daimlerul pe Central Avenue. Totuși În loc s-o ia spre Strand, o cotește pe o stradă neasfaltată, care se Înfundă. Parchează și coboară cu toții. Plantagenet Își așază camera Într-o lumină favorabilă, În timp ce Lefty se ocupă de automobil. Lustruiește cu o batistă capacele de la roți și farurile; Îndepărtează cu piciorul noroiul de pe trepte, curăță geamurile și parbrizul. Plantagenet spune: ― Maestrul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dar ea este bine documentată. Mai Întâi Fard Muhammad dădu mâna cu Fructele Islamului. Tinerii se străduiră să-și țină În frâu lacrimile În timp ce el Își lua rămas-bun. Apoi Înaintă prin mulțimea din fața Templului Nr. 1 până la Chryslerul său coupé, parcat lângă trotuar. Puse piciorul pe treapta automobilului. Apoi, fiecare persoană avea să insiste că Mahdi se uitase fix În ochii ei tot timpul cât durase scena. Femeile plângeau deja de-a binelea, implorându-l să nu plece. Fard Muhammad Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reacție la vacarmul național, poliția În Întregime albă din Detroit a făcut razii la barurile de noapte din cartierele de negri ale orașului. Ideea e, să dea lovituri preventive acolo unde sunt posibilele butoaie de pulbere. De obicei polițiștii Își parchează dubele pe alei lăturalnice și Îi mână pe clienți În mașini fără să vadă nimeni. Dar În noaptea aceasta, din motive care nu vor fi niciodată lămurite, trei mașini de poliție ajung la tipografia Economy, pe Twelfth Street, la numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe scările de la pod, Închizând ușa după mine. La mine În dormitor mi-am pus bascheții În picioare și șapca de aviator Amelia Earhart pe cap. Fără să trezesc pe nimeni, am ieșit pe ușa principală, am alergat până la bicicleta parcată lângă casă și am plecat, pedalând. După două străzi am zărit tancul: se oprise la un semafor. Soldații dinăuntru erau ocupați cu studiul hărților, Încercând să identifice calea cea mai bună spre revolte. N-au observat-o pe fetița cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încercând să se trezească. Puse jos sandvișul și ieși pe vârfuri de după tejghea, ținând În mână pistolul. Nu intenționa să-l folosească. Ideea era să-l sperie pe tâlhar. Dacă nu-i ieșea, Milton era gata să plece. Oldsmobile-ul era parcat În spate. Putea ajunge acasă În zece minute. Clanța se clătină din nou. Și, fără să se gândească, Milton păși spre ușa de sticlă și strigă: ― Am pistol! Doar că nu era pistolul. Era sandvișul cu șuncă! Milton Îl amenința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și am Înghițit nenumărate filme despre Roma Antică sau bătăliile din Evul Mediu. Dar nimic din toate acestea nu m-a pregătit pentru ostilitățile din orașul meu natal. Strada pe care Înaintăm e mărginită de ulmi stufoși. Lângă bordură sunt parcate mașini. Trecem pe lângă peluze și mobilier de grădină, pe lângă căsuțe suspendate și bazine pentru păsări. Când mă uit În sus, la coronamentul de ulmi, cerul tocmai Începe să se lumineze. Pe ramuri se mișcă păsărele și veverițe. Într-un copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mașinii. Am trecut pe lângă Baker & Inglis. Era Închisă pe perioada vacanței și pradă irealității ce Învăluie școlile În timpul verii. Am luat-o pe Kerby Road. Obiectul stătea pe Tonnacour, Într-o casă de piatră cenușie, cu șindrilă și cu giruetă. Parcată pe pietriș, stătea o limuzină Ford respingătoare. Mă jenam de Cadillacul nostru - al doilea În ordinea preferinței -, așa că am ieșit repede, dorindu-mi ca mama să plece. Când am sunat la ușă, a răspuns Beulah. M-a condus la scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pentru că au un câmp vizual Îngust, folositor În depistarea prăzii.) Cum de găsesc femeile lucrurile atât de ușor? (Din cauză că, pentru a-și proteja cuibul, erau obișnuite să scruteze cu privirea un perimetru larg.) De ce femeile nu sunt În stare să parcheze lateral? (Pentru că nivelul scăzut al testosteronului inhibă capacitatea de orientare În spațiu.) De ce nu cer bărbații indicații pe stradă? (Pentru că a cere indicații e un semn de slăbiciune, iar vânătorii nu dau niciodată semne de slăbiciune.) Aici am ajuns În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În timp ce omul de la recepție Îi observa cu atenție. Lecoeur sosi exact În momentul În care Începeau să cadă primele picături reci de ploaie și răsuna soneria care anunța sfârșitul pauzei. Polițistul se văzu obligat să facă câteva manevre ca să-și parcheze mașina, apoi se apropie de cei doi, Îngândurat. — E În camera lui? Întrebă el. Dicelle se grăbi să răspundă: — Camera 105, la etajul unu. Ferestrele dau spre stradă. — E și soția cu el? — Da. Au urcat Împreună. O siluetă ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
o scurtătură prin Church Row, iar eu mă uit cu invidie la casele unde locuiau cândva artiști și scriitori boemi, și în care locuiesc acum afaceriști bogați; chiar la metrou, în jos pe strada principală din Hampstead, taximetristul se oprește, parchează și blochează astfel o altă mașină - pentru că, firește că nu există locuri de parcare - după care oprește aparatul. ― Păstrați restul, spun eu după ce-i dau 6 lire, pentru că azi este începutul noii mele vieți, și-mi pot permite să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
traverseze strada, când un camion mare o ia în jos pe stradă și apoi se oprește, rămânând în mijlocul străzii și blocând vederea: strada a devenit prea îngustă și nu mai poate să înainteze, din cauza cumpărătorilor de seară, care și-au parcat mașinile blocându-le pe altele. Dar Jemima nu traversează strada; atunci cei doi sigur s-ar întâlni la mijloc. Jemima vede un stand cu clătite la dreapta, și în loc să meargă spre Ben, de a cărui prezență oricum nu este conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și mă minunez cât de curat e totul, cât de largi sunt străzile, cât de perfect pictate sunt micile buticuri, cât de diferit e totul de Santa Monica Boulevard. E evident că ăsta e locul unde trăiesc oamenii inteligenți. Brad parchează în fața unei cafenele de pe colț, care se numește Starbucks, și în timp ce parchează, eu îi mai arunc o privire furișă, pentru că tot nu-mi vine să cred cât de blond și minunat și perfect este. El sare peste portiera lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
străzile, cât de perfect pictate sunt micile buticuri, cât de diferit e totul de Santa Monica Boulevard. E evident că ăsta e locul unde trăiesc oamenii inteligenți. Brad parchează în fața unei cafenele de pe colț, care se numește Starbucks, și în timp ce parchează, eu îi mai arunc o privire furișă, pentru că tot nu-mi vine să cred cât de blond și minunat și perfect este. El sare peste portiera lui și se repede în partea mea că să mă ajute să ies. ― Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]