KorAP: Find »[drukola/base=paria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...49 >

1,223 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

fața ei. Nu știam că ești irlandeză. —Doar puțin. Din partea tatălui. —La fel ca McMahon? — Da, mai puțin principiile. Chicotește. —Cu ce se ocupă tatăl tău? —Lucrează În aceeași branșă ca mine. —E administrator de fonduri. Nu, dar, ca noi, pariază des pe cai Închipuiți, pretinde că totul e calculat științific și se roagă la Dumnezeu să câștige cursa, iar când nu se Întâmplă asta, se mută din oraș. — Dumnezeule mare, spune Momo, atât de șocată, că uită să-și ceară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
bebeluși care fac pe ei, ci de un anume domn Christopher Bunce. Bunce tocmai fusese numit șeful departamentului de Capital-Risc al EMF. Aceasta era o veste bună din două motive. Primul, asta ne facilita sarcina de a-l convinge să parieze pe scutecul de rahat al tatălui meu: să mizezi pe produse noi și promițătoare Înainte ca altcineva să ajungă la ele face parte din fișa postului. Al doilea, ne puteam baza pe Veronica Pick, numărul doi În departament, care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Corola-journal/Journalistic/8690_a_10015

mare din Germania, care aduce literatura acolo unde am dori-o toți (cîți o mai dorim): în cetate, parte din viața ei, apreciată, utilă. De fapt, tîrgul e un festival, care în 2008, adică din 29 februarie în 9 martie, pariază pe literatura tînără și-i aduce în arenă pe norocoșii premiilor literare, instituție care, dacă nu joacă transparent, ajunge să se demonetizeze. Nimic istoric, sau istoricizant, într-un oraș cu al cărui trecut nu ne comparăm. Dimpotrivă, preocupare pentru atelierele

Vedere din Köln by Simona Vasilache (2008) [Corola-journal/Journalistic/8690_a_10015]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

Hî, hî! Hîîî... Clipe nemuritoare... Simțeam și eu că am pentru ce trăi... Și într-o zi m-a doborât... îmi lăsa bilețele... desene caraghioase cu mine și ea... și dedesubt, iscălit cu scrisul ei lat și bărbătesc, puteai să pariezi pe orice că nu era al ei, mititica ta fetiță... Așa zicea. Vrea mereu surprize... Azi nu mi-ai făcut nici-o surpriză, mieuna ea... Alergam, căutam... Ce surprize puteam să-i fac?... Mărgele, gablonțzuri, perle artificiale... Mă Costaichie, dar așa

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

podoabă discretă și inutilă, pluteau câteva liniuțe trase în cărbune. Unele mai subțiri, altele ceva mai groase, nici unele vizibile clar cu ochiul liber. Am încercat să le număr, mi-au ieșit vreo 20, poate și mai multe, n-aș fi pariat. „Le-am numărat eu.“, mi-a zis Maria, urmărindu-mi privirea. „Sunt 30, cu totul. Știi ce reprezintă, nu?“ „Bănuiesc că nu-i vreun model inedit de cercel interbelic... Nu prea se potrivesc tigăile căldărarilor cu podoabele cubiste ale doamnei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
pitici? Treptat, pretențiile noastre s-au redus, adaptate posibilităților. Adevărul e că și furnizam un material interesant, competitiv: Cezar, cu părul rărit, atacat de pitiriazis (se scărpina tot timpul în cap, și când juca fotbal); Mihnea, cam rotofei (ai fi pariat că mănâncă ciocolată de două ori pe zi, dacă n-ai fi știut că ciocolata nu există); Dux, plin de zgârieturi (avea un motan, Mișu, care-l rupea); „Bucată“ (cel bine numit; forma feței semăna cu cea a unor fese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

am venit. — Unde ați venit? — Adică unde mă voi opri? Păi, încă nu știu... zău așa... — Încă nu v-ați decis? Și amândoi interlocutorii lui izbucniră iarăși în râs. — Și în legăturica asta chiar aveți tot avutul? întrebă oacheșul. — Pot paria că-i așa, interveni funcționarul cu nasul roșu, părând foarte satisfăcut. Sunt sigur că n-are nici un fel de calabalâc în vagoanele de bagaje, deși sărăcia nu-i o rușine, lucru pe care, iarăși, nu pot să nu-l remarc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai mult în pragul nopții și ne citește din Sfânta Scriptură, pentru că sunt cinci săptămâni de când ne-a murit mama. — A fugit pentru că, cu siguranță, i-a fost greu să vă răspundă, spuse și izbucni în râs tânărul de pe canapea. Pariez că s-a și gândit să vă tragă pe sfoară și acum își face planul de bătaie. — Doar cinci săptămâni! Doar cinci săptămâni! ținu isonul Lebedev, întorcându-se deja îmbrăcat cu fracul; clipind din ochi, își scoase batista din buzunar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
câtuși de puțin chiar atât de grăbit nici acum și că, poate, și fără ele, are destule treburi la Petersburg - parcă cine ar putea să-i știe interesele? Generăleasa se supărase de tot în urma acestor observații și era gata să parieze că prințul va apărea cel mai târziu a doua zi, deși „și așa va fi prea târziu“. A doua zi îl așteptaseră toată dimineața; l-au așteptat până la prânz, la cină, și, când s-a făcut întuneric de tot, Lizaveta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se recitau niște versuri. Dintre ceilalți ascultători foarte mulți înțeleseră și fură surprinși și de îndrăzneala ieșirii, și de intenție, dar tăceau și încercau să se prefacă a nu fi observat nimic. Însă Evgheni Pavlovici (prințul era chiar gata să parieze) nu doar că își dăduse seama, dar se și străduia să se remarce faptul că a înțeles: zâmbea prea ironic. — Ce minunăție! exclamă generăleasa, sincer entuziasmată, imediat ce se încheie recitarea. Ale cui sunt versurile? — Ale lui Pușkin, maman, nu ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
înseamnă că au venit timpurile cele de pe urmă. Asta încă n-am mai auzit-o. Acum mi s-a lămurit totul! Oare bâlbâitul ăsta nu-i în stare să taie beregata cuiva (arătă spre Burdovski, care o privea extrem de nedumerit)? Pariez că-i în stare! Banii tăi, cele zece mii, poate să nu-i ia, poate chiar că i-ar fi rușine să-i ia, dar într-o noapte o să vină, o să te înjunghie și o să-i scoată singur din casetă. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
numai ele contează pentru voi!) Aflați dar că nimeni dintre domniile voastre, poate, nu și-a iubit atât de mult mama ca Burdovski. Prințe, știu că prin Ganecika i-ați trimis în secret bani mamei lui Burdovski și sunt gata să pariez (hi-hi-hi! hohotea el isteric), sunt gata să pariez că tot Burdovski vă va acuza acum de nedelicatețea formelor și de lipsă de respect pentru mama lui, zău așa, ha-ha-ha! În acest moment, se sufocă iarăși și începu să tușească. — Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nimeni dintre domniile voastre, poate, nu și-a iubit atât de mult mama ca Burdovski. Prințe, știu că prin Ganecika i-ați trimis în secret bani mamei lui Burdovski și sunt gata să pariez (hi-hi-hi! hohotea el isteric), sunt gata să pariez că tot Burdovski vă va acuza acum de nedelicatețea formelor și de lipsă de respect pentru mama lui, zău așa, ha-ha-ha! În acest moment, se sufocă iarăși și începu să tușească. — Asta-i tot? Acum ai spus tot! Hai, du

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
trei zile, de ce n-ai venit? îi strigă ea încă o dată, nerăbdătoare. Prințul dădu să-i explice motivele sale, însă ea îi luă iarăși vorba din gură. — Toți te țin de prost și te înșală! Ieri ai fost în oraș; pariez că te-ai pus în genunchi și l-ai rugat pe nemernic să primească cele zece mii. Ba deloc, nici nu m-am gândit. Nici măcar nu l-am văzut, ca să nu mai vorbim de faptul că nu e nemernic. Am primit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai umbla cu nasul pe sus în fața lui. — Și Ippolit s-a mutat în casa lui de vară! strigă Kolea. — Cum? E deja aici? se alarmă prințul. — A sosit de îndată ce ați plecat împreună cu Lizaveta Prokofievna. Eu l-am adus! — Ah, pariez, începu subit să fiarbă Lizaveta Prokofievna, uitând cu totul că acum câteva clipe îl lăudase pe prinț, pariez că s-a dus ieri în mansarda lui și i-a cerut iertare în genunchi, pentru ca răutatea asta de om să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
strigă Kolea. — Cum? E deja aici? se alarmă prințul. — A sosit de îndată ce ați plecat împreună cu Lizaveta Prokofievna. Eu l-am adus! — Ah, pariez, începu subit să fiarbă Lizaveta Prokofievna, uitând cu totul că acum câteva clipe îl lăudase pe prinț, pariez că s-a dus ieri în mansarda lui și i-a cerut iertare în genunchi, pentru ca răutatea asta de om să-i facă onoarea de a se muta aici. Te-ai dus ieri la el? Adineaori doar ai spus-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
făcu chiar un pas îndărăt. Preț de-o clipă își stăpâni cu greu un hohot impetuos de râs; dar, privind mai atent, observă că prințul nu părea să fie în apele lui; în orice caz era într-o stare deosebită. — Pariez, prințe, exclamă el, că ați vrut să spuneți cu totul altceva și, poate, chiar altcuiva... Dar ce-i cu dumneavoastră? Vă e rău? — Se poate, se prea poate, și ați remarcat cu foarte multă finețe că, poate, nu pe dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dar pe mine nu mă doare, știi că o iubesc, chiar îmi place că râde și cred că acest drăcușor tocmai de asta mă iubește în mod deosebit, adică ține mai mult la mine decât la ceilalți, mi se pare. Pariez că și de tine s-a umflat de râs din cine știe ce pricină. Mai înainte v-am găsit discutând după furtuna care s-a dezlănțuit în camerele de la etaj: stătea cu tine de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Prințul roși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu siguranță n-o să se poarte ca un laș. Tocmai alde el nu-s lași, zău așa! se gândi Keller în sinea lui. Hm, șampanie! Totuși, e o veste interesantă. Douăsprezece sticle, o duzină; nimic de zis, o garnizoană respectabilă. Pariez că Lebedev a câștigat șampania de pe urma unui pariu cu cineva... Hm... prințul ăsta e, totuși, destul de simpatic; chiar că-mi plac inșii ca el; la drept vorbind, n-are rost să pierd timpul degeaba și... dacă-i vorba de șampanie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
tu mi-ai și trimis iertarea ta frățească. Poate că în seara aceea mă și gândeam la cu totul altceva, iar la asta... — Nu te gândeai câtuși de puțin! îi luă prințul vorba din gură. Asta ar mai fi lipsit. Pariez că de-acolo ai plecat direct la gară și-ai venit aici, la muzica din Pavlovsk, și că tot așa, ca astăzi, te-ai ascuns în mulțime și ai urmărit-o ca să vezi ce face. Aveai și cu ce mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
atenție în momentul acela. Întins pe canapea, Ippolit dormea. — Ia spuneți-mi, prințe, la ce bun s-a băgat băiatul ăsta în casa dumneavoastră? spuse el deodată cu o ciudă atât de evidentă, chiar cu răutate, încât prințul rămase mirat. Pariez că n-are gânduri bune! — Am remarcat, spuse prințul, sau cel puțin mi s-a părut, Evgheni Pavlovici, că astăzi persoana lui vă interesează foarte mult; așa-i? — Și adăugați, vă rog: în împrejurările date, care mă privesc personal, aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
apoi să ne surprindă cineva și să te împingă, să te oblige să te însori cu mine... — Aglaia Ivanovna! Chiar nu ți-e jenă? Cum de-a putut să încolțească un gând atât de murdar în inima dumitale curată, inocentă? Pariez că nu crezi nici dumneata o boabă din ce spui și... nu știi ce spui! Aglaia ședea ținându-și cu îndărătnicie privirea în pământ, parcă ea însăși speriată de ceea ce spusese. — Nu mi-e deloc rușine, bolborosi ea. De unde știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
credeți, încheie el, cât sunt cu toții acolo de supărăcioși, meschini, vanitoși, mediocri; credeți-mă, m-au luat numai cu condiția să mor mai repede, iar acum sunt turbați că nu mor și că, dimpotrivă, mi-e mai bine. Mare comedie! Pariez că nu mă credeți! Prințul nu voi să-l contrazică. — Uneori chiar mă gândesc să mă mut din nou la dumneavoastră, adăugă în treacăt Ippolit. Deci, nu-i considerați totuși capabili să primească un om cu condiția ca acesta să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
gest obișnuit de-al dumitale, lovește-o și sparge-o. Așază-te înadins cât mai aproape de ea. — Dimpotrivă, o să încerc să stau cât mai departe. Mulțumesc că m-ai prevenit. — Deci, îți e teamă dinainte că vei face gesturi largi. Pariez că o să aduci vorba despre vreo „temă“ serioasă, erudită, sublimă! Ce dovadă de... bună-cuviință va fi din partea dumitale! Cred că ar fi o prostie... dacă momentul n-ar fi potrivit. — Ascultă, o dată pentru totdeauna! izbucni Aglaia, nemaiputând suporta. Dacă vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nimeni n-ar ridica mâna asupra unuia ca mine și nici chiar o femeie nu m-ar lovi; nici chiar Ganecika nu m-ar lovi! Deși ieri, la un moment dat, ajunsesem să cred că se va repezi la mine... Pariem că știu la ce vă gândiți? Vă gândiți: „Să zicem că nu trebuie bătut, în schimb poate fi înăbușit, în somn, cu o pernă sau cu o cârpă udă, ba chiar ar trebui...“ Vă e scris pe față că gândiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]