2,639 matches
-
pp. 83-268). Georgescu, V. (1995), România anilor ’80, Jon Dumitru Verlag, München. Talaban, I. (1999), Terreur communiste et résistance culturelle. Les arracheurs de masque, PUF, Paris. Cotidianul comunisttc "Cotidianul comunist" Aurora Liiceanutc "Aurora Liiceanu" „L’expérience est presque toujours une parodie de l’idée.” (Goethe) Ori de câte ori o amintire, o experiență personală sau colectivă este scrisă, trecută în text, ea devine atât un document, cât și o ficțiune. Fascinați de bogăția destinelor individuale și în același timp incapabili de a stăpâni singularitatea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un roman care ar fi urmat să se intituleze Stârpitura. Bucăți de proză literară (Idilă, Tantal, Noua Eneidă) i-au apărut în „Kalende”; sunt piese de un fantezism colorat cu umor, vădind - după cum remarca Șerban Cioculescu - înclinația către pastișă și parodie. Autorul a mai publicat un volum de divertisment umoristic (În halat și papuci, 1933, în colaborare cu Victor Rodan și L. G. Legrel), apoi, în 1936, un volum de reportaj (Constanța), iar în 1938 unul de publicistică, Istoria vieții publice
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
conțin numeroase scene unde P. intenționează să releve forța iubirii de a determina destinele omenești. Ideea sa despre literatură nu trece însă de melodrama ieftină, confecționată după rețete deja desuete, pentru cititori puțin pretențioși. El simplifică lucrurile, alunecă involuntar în parodie, astfel încât scenele stereotipe (toți tremură, se îngălbenesc, sunt inundați de sudoare sau leșină), desele împușcături care rezolvă situațiile devin clișee ridicole. De altfel, nu epica îl preocupă pe autor, ci dialogurile, care vor să dezbată anumite idei. Principala teză, promovată
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
Viața socială” ș. a. A mai semnat PAN, Mefisto, Alyk. În spirit „realist”, versurile primului volum al lui P.-N. exaltă „poezia profesiunilor”, abia următorul, Fulgi (1927), aducând o rezonanță lirică mai autentică, aceea a simbolismului provincial, nutrită de amintirea adolescenței. Parodii adevărate (1930) constituie o replică minoră la versurile selectate spre a fi trecute în registru parodic. Rod al marginaliilor versificate este și culegerea de epigrame Răutăți mici pentru oameni mari (1932). Pe urmele lui Octavian Goga și Aron Cotruș se
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
cântă impulsurile titanice, într-un univers lipsit de orizont metafizic, în care omul se autoglorifică în „dezolare”. Cu toate influențele ortodoxiste, devenite poncifuri, și dincolo de ideologia subiacentă, aici subzistă câteva imagini viabile. SCRIERI: Sărmanul pescar, Arad, 1926; Fulgi, Arad, 1927; Parodii adevărate, Arad, 1930; Răutăți mici pentru oameni mari, București, 1932; Ardealul, Arad, 1941; Ecoul tăcerii, București, 1972. Repere critice: Perpessicius, Opere, XII, 285; F. Aderca, „Sărmanul pescar”, SBR, 1926, 2; Aureliu Goci, „Ecoul tăcerii”, RL, 1972, 13; Octavian Moșescu, Alte
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
de moralist și ingeniozitate în compoziție și tipologie, scriitorul denunță impostura, fariseismul, parvenitismul, oportunismul, incompetența, abuzul de putere, traficul de influență, birocratismul, mistificarea, corupția, gândirea dogmatizată și exprimarea în clișee, logoreea pretențioasă, demagogică etc. Apelează nu o dată la grotesc, caricatură, parodie, după cum deseori în spatele umorului se află implicații existențiale grave. Astfel, piesele sunt, în esență, pledoarii pentru adevăr, pentru autenticitatea ființei umane, noblețe spirituală și etică. Reprezentative ar fi - alături de Scaunul - Concurs de frumusețe (1979), Paradis de ocazie (Cuibul) (1979), Arta
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
își caută umbra, București, 1965; Brățara de cretă, București, 1966; Un dac la Roma, București, 1967; Doi domni fără umbrele, București, 1971; Turistul singuratic, București, 1974; Urcușul, București, 1975; Cel mai isteț, cel mai viteaz, București, 1978; Cuibul, București, 1979; Parodii teatrale, București, 1980; Prietenii, București, 1980; Paradis de ocazie, București, 1981; Cocorii sufletului nostru, București, 1982; Jolly Joker, București, 1983; Un prieten devotat, București, 1985; Sorin și Irina, București, 1985; Domide contra Napoleon, București, 1986; Arta dialogului, București, 1987; Milionarul
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
comunism este acum, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, definit drept „încercarea de expansiune rusească planetară drapată în pânză roșie”, un „sistem artificial, avorton al istoriei, însoțit și de un colaps spiritual general”. Cartierul Primăverii... e, structural, o parodie de roman, o compunere analoagă (cu toate marcantele diferențieri) Țiganiadei lui Ion Budai-Deleanu. O scriere cu un caracter esențialmente satiric, indicat printr-un motto din Iuvenal: „Difficile est non satyram scribere”. Preludată arbitrar de trei texte fără adeziune, materia „epică
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
, gazetă politică săptămânală apărută la Iași din martie până la 26 iunie 1891. Ca atâtea alte publicații politice, R. era editată în scopuri electorale. Redactorii au însă experiență jurnalistică. O cronică științifică, literară și artistică, alta a vieții ieșene, parodii și satire ale activității partidelor se adaugă publicisticii electorale, înviorând paginile foii, la care colaborează Ovid Densusianu (cu studiul Primele ambasade ruse în Apus), Al. A. Bădărău și un M.C., probabil Mihai Codreanu, atunci în vârstă de cincisprezece ani. R.
RADICALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289089_a_290418]
-
cât un suflet colectiv ce se resimte de pe urmele seismului istoric traversat, care trăiește dureros în prezent și în trecutul apropiat, asimilat însă prezentului, un suflet agitat, smuls din matca sa. Moartea însăși pare o negație a propriei imagini, o parodie a morții. Până în ultima clipă, Măria, muribunda, se dovedește atât de lucidă, atât de stăpână pe propria natură, încât mulți se așteaptă să se ridice din pat și să se comporte ca un om sănătos. Bătrâna îi recunoaște pe toți
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
de teme și procedee ale culturii „populare”, excelența și sofisticarea tehnicii (dublate însă de refuzul fetișizării performanței tehnice, de tip modernist, în detrimentul conținutului, și întoarcerea la conținuturi, la atracțiozitatea și savoarea povestirii, la vigoarea narațiunii), intertextualitatea, recursul la pastișă și parodie, revizitarea deliberată a trecutului (adică utilizarea, cu distanțare ironică, dar cu îndemânare tehnică, a unor procedări literare proprii unor epoci anterioare), ficționalizarea istoriei și - în subtext, pe planul filosofiei implicite - refuzul oricărei „mari narațiuni totalizatoare”, al oricărui discurs legitimator, al
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
cu I. L. Caragiale. Încă din 1896 trimite ziarului „Epoca”, pentru rubrica „Litere-Arte-Știință”, coordonată de I. L. Caragiale, un articol critic la adresa lui G.I. Ionnescu-Gion, Un caz de literatură patologică - Marea frescă istorică a Ateneului Român. Cu exemplele oferite aici, Caragiale realizează o parodie ucigătoare în „Epoca literară”, sub titlul Literatura patologică. Între profesor și scriitor se stabilește o frățească prietenie în timpul campaniei electorale a lui Take Ionescu. Apoi, în „Noua revistă română” se reproduce în 1910 o epistolă în facsimil a dramaturgului, cu
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
criminologie. Următoarele cinci romane - publicate între 1982 și 1990 - vor purta aceeași semnătură, Morogan-Salomie. Ele s-au bucurat de succes pentru că aveau vervă, o acțiune alertă, antrenantă și dovedeau un simț al comicului special, care mizează și pe elemente de parodie a genului. Personajele sunt tineri ofițeri de miliție, neconformiști, care rezolvă cazurile cele mai complicate cu o logică riguroasă, chiar cu fantezie și lansează din când în când câte un comentariu privind cozile la carne și frigul din apartamente. Modelele
MOROGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288252_a_289581]
-
este sinonim cu incompetența arogantă, cu lipsa de cinste și de demnitate, cu brutalitatea și obtuzitatea cazonă, cu lipsa de omenie în relațiile dintre oameni. O mare parte din material - articole politice și literare, schițele cu Moș Teacă, versuri și parodii, note și recenzii - îi aparține lui Anton Bacalbașa, care redactează, sub pseudonimul Rigo, și câteva suplimente: „Dom Paladu”, „Mitiță Scuza” (în care este ironizat omul politic D.A. Sturdza), „Oculta”, „Chefereul”. Alături de el, G. Ranetti, D. Teleor, A. Vasiliu și, desigur
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
polemicilor în zona literaturii; acestea dau pulsul și dinamica ideilor în contextul cultural în care se manifestă un scriitor sau altul”. Capitolul Paradigmele pamfletului este rezervat unei descrieri „decodificatoare” a pamfletului și unei „anatomii” date de invarianții modali (adică satira, parodia, ironia etc.). Pentru a-și susține demonstrația, autorul recurge la nume reputate, ca Roman Jakobson, Gérard Genette, Marc Angenot, Tzvetan Todorov ș.a. În căutarea valorii estetice și a literarității pamfletului se întreprinde un excurs prin toată literatura română, preferându-se
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
acestuia și inovând tehnic față de canoane, într-un fel la limita postmodernismului (intertext, ironie, pastișă). Cărțile par facile, dar nu sunt scrise deloc superficial, ci doar în răspăr față de convenții, cu strategia unui autor care devine astfel de succes. În parodiile „criminalistice”, personajul central este unchiul Andi Detectivul, care folosește și pseudonimul Al. Conan Doi (referința fiind evidentă la Arthur Conan Doyle, părintele lui Sherlock Holmes), lângă el evoluând mătușa Ralița, Penke (printr-o „coincidență” biografic-ironică acesta este numele real al
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
snobismul cercurilor mondene, este surprins și inițial ușor amuzat de elanul naiv al tinerei, dar puritatea sentimentelor ei îl cucerește ireversibil, într-o poveste cu final fericit. În paralel cu acest filon de lirism piesa relevă valențele de autoironie și parodie ale scriiturii lui M., detectabile în vivacitatea critică a lui Manea, atunci când se observă pe sine, sau prin remarcile sale caustice ce demontează mitul vieții mondene, în fond o simplă combinație de frivolitate și cinism. Coana Chirița (1942), compusă la
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
Având ca model opera lui Goethe Reinecke Fuchs și scrierea populară franceză Le Roman de Renard, compune poemul Povestea vulpei (1903). Satira sa are asemănări numeroase și cu Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Într-o manieră comică, adesea de parodie, poetul imaginează o dispută dusă în parlamentul animalelor pe marginea nedreptăților săvârșite de Vulpe în timpul cât fusese prim-ministru, acuzatorul fiind Lupul, dușman și adversar politic. Dar cele cincisprezece cânturi se desfășoară greoi, împiedicate atât de lungimi de prisos, cât
NAUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
fără rezerve. Criticile nu ținteau numai actele și atitudinile politice, ele erau îndreptate și împotriva literaților junimiști: N. Gane era ironizat pentru mai puțin realizata nuvelă Două nebunii, satirele lui Iacob Negruzzi deveniseră un prilej de comentarii umoristice și de parodie, versurile Matildei Cugler-Poni erau interpretate echivoc, obținându-se efecte comice. După 1876 calitatea umorului din P. scade. R.Z.
PERDAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288755_a_290084]
-
Contemporanul”, „Ramuri”, „România literară”, paralel cu mai multe contribuții în „Studii și cercetări de lingvistică” „Lingua e stile”, „Revue roumaine de linguistique”. Scrie capitolul Limba și stilul lui Macedonski în Istoria limbii române literare (II, 1969). Semnează studii substanțiale despre parodie, grotesc, realism, comentarii pe marginea poeticii și stilisticii moderne, precum și analize formaliste sofisticate ale dramelor lui Racine, trădând un interes constant pentru clasicism, care va rodi în cărțile de maturitate. Prima sa carte, eseul Fragmente despre cuvinte, apare în 1968
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
permanentă), „Steaua”, „Familia” (are, de asemenea, o rubrică permanentă), „Poesis” ș.a. Obține Premiul „I.L. Caragiale” al revistei „Urzica” (1989) și Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației (1996). Considerat „unul dintre cei mai valoroși maeștri într-ale parodiei” (Victor Cubleșan), P. include în Folclor poetic eminamente nou din Țara Maramureșului parodii ori pastișe folclorice care vizează, cu ironie mușcătoare ori doar cu umor, mentalitatea „de tranziție” din prima jumătate a anilor ’90. „Speciile” și conținutul imitațiilor „folclorice” se
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
I.L. Caragiale” al revistei „Urzica” (1989) și Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației (1996). Considerat „unul dintre cei mai valoroși maeștri într-ale parodiei” (Victor Cubleșan), P. include în Folclor poetic eminamente nou din Țara Maramureșului parodii ori pastișe folclorice care vizează, cu ironie mușcătoare ori doar cu umor, mentalitatea „de tranziție” din prima jumătate a anilor ’90. „Speciile” și conținutul imitațiilor „folclorice” se adaptează noilor realități: cântecele de oprimare socială se referă la tânăra angajată și
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
securistul, „șeful cel nou”. Altele se dedică obiectelor ori evenimentelor vieții obișnuite: Rondelul caloriferului, Rondelul genții diplomat, Rondelul lemnelor ce vin, noilor manuale școlare sau noilor bancnote, iar Rondelul iernii ce-o să vină are opt „versiuni”, corespunzătoare diverselor partide politice. Parodii după versurile unor colegi maramureșeni sunt textele din Cuțitul ca o mască (2002) și Groapa cu (a)muze (2002), aceasta din urmă fiind cea mai reușită carte a lui P., care alătură atât textul original, cât și versiunea lui parodică
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
Cuțitul ca o mască (2002) și Groapa cu (a)muze (2002), aceasta din urmă fiind cea mai reușită carte a lui P., care alătură atât textul original, cât și versiunea lui parodică. Se află aici un dialog savuros, în care parodia constituie un fel de lectură critică, iar mijloacele sunt extrem de diverse: de la mimarea amuzată a unor structuri formale ori metaforice la întoarcerea pe dos a semnificației originale sau la traducerea intenționat greșită a conținuturilor originalului, uneori cu aluzii de ordin
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
tot mai rar/ desigur, erai mecanic/ și eu biată acar!” Trenurile nopții au fulgerat). Intenția primă poate fi moralistă (demascarea imposturii ori a ridicolului poetic), dar, în ansamblu, versurile au un aer carnavalesc, de comedie spumoasă a limbajului poetic provincial. Parodiile lui P. nu doar descoperă carențe, ele sesizează latențele comice ale unor structuri poetice, și de multe ori chiar le inventează. SCRIERI: Folclor poetic eminamente nou din Țara Maramureșului, Sighet, 1997; Rondeluri implementate, pref. Radu G. Țeposu, Cluj-Napoca, 1999; Cuțitul
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]