3,522 matches
-
nedreptățit. Și, cel puțin, teatrul său scurt este de-o perfectă actualitate. Piesele Inundația, Împăiați-vă iubiții, Pălăria de pe noptieră, Frumos e În septembrie la Veneția ș.a. au umor, ironie, sarcasm, absurd, profunzime și, nu În ultimul rînd, oferă remarcabile partituri actoricești. Mă bucur că o doctorandă de-a mea din București, Mariana Lia, a acceptat ideea unei teze despre eroinele lui Mazilu și, complementar, pe cea a unui spectacol - coupé cu textele autorului uitat. Amicul Candid Stoica a scris o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și, spectacolul nostru Încearcă să alterneze tonul dramatic, cu cel ironic. Autorul textului - argentinianul Salvador Amore - este jucat pentru prima oară În România, țară pe care o iubește Încă de pe vremea studenției (a absolvit Institutul de Artă Teatrală din București). Partitura este interpretată de actori din generații diferite, uniți de pasiunea pentru acest text dificil, dar provocator, În careși pun În valoare calitățile actoricești și coregrafice. E. Barba spunea un lucru exact: tradiția nu-i cea pe care o primești, ci
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
or să facă toți când vor vedea cum, de la o zi la alta, îi crește tărtăcuța, ca să mă exprim elegant. Să vezi ce cântec o să iasă. Drăgoi chiar pregătea un cor pe patru voci, glumi ea, dar n-avea o partitură potrivită. Acum o are! Izbucniră amândouă într-un râs molipsitor, de se zgudui până și măsuța pe care erau ceștile de cafea. Dacă n-ar fi fost atente, s-ar fi răspândit pe covor bunătatea de cafea și zațul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
documente cartografice Termeni specifici: cartuș, materiale cartografice, secțiune ISBD(NBM) non-carte Termeni specifici: conteiner, data fonogramei, etichetă, sursă specifică de informare, sursă nespecifică de informare ISBD(PM) note muzicale: muzică tipărită Termeni specifici: numărul editorului, numărul publicației de muzică tipărită, partitură: generală, corală, vocală, condensată, mică, pian sau vioară, reducție pentru canto ISBD(CP) părți componente ISBD(CF) fișiere de date citibile într-un sistem informatizat este înlocuit de: ISBD(ER) documente electronice: resurse care apar în mediul electronic, fiind considerate
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
picioarele ei, cântă și râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum au venit jigodiile să vă jupoaie, poate că la unele dintre voi le și place, sunteți doar niște găini", pianul atacă partitura, sunetele urlă în văzduh, se împreunează cu flăcările, rupte din când în când de un val de cenușă, un soldat își înfășoară mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca printr-o hipnoză, cânta ore în șir la vioară fără să obosească, în timpul liceului a fost angajată în orchestra teatrului, dar uneori cânta și ca solistă, când violonistul se îmbolnăvea, după două ieșiri la rampă, fără repetiție, doar cu partitura în față și cu sala în dreapta ei, s-a trezit cu o bursă la Berna, acolo a auzit cu și mai multă putere muzica din creierul ei, dar profesoara de vioară i-a spus înainte să plece: "să nu lași
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cânte corect, foarte corect, să scoată sunetele cele mai curate din vioară, uneori acestea erau atât de cristaline, încât dirijorul oprea restul orchestrei și o lăsa pe Zinzin să cânte singură, nu se abătea cu nimic de la regulile și armoniile partiturii, dar încerca să filtreze sunetele, să le dezbrace de orice zgură, acestea răsunau cristaline și triste, s-a întors obosită de acolo, profesoara a trimis-o din nou la casa de copii, "să vezi lumea cu ochii tăi, poate scapi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Clădirea Albastră, Sandei culege ghiocei. Un buchet pentru mama, un buchet pentru Maria și un buchet pentru Dumnezeul ei. Se strecoară pe înserat și așează buchetul de ghiocei lângă gard. Se întoarce în peșteră și începe să cânte la pian partiturile pe care le cânta împreună cu Maria. Umple pădurea cu sunete divine, cântă din ce în ce mai tare, cântecul trebuie să străbată până la Clădirea Albastră. Sunetele se preling în trupul ei ca o dulceață, ca o boare caldă. De când au murit Maria și mama
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pregătit să adune de pe strune cu arcușul său toate notele, așa cum le înscrisese marele maestru, și să le aducă în sala de concurs. Într-o așteptare plină de curiozitate, membrii comisiei fură impresionați de modul în care candidatul interpretase această partitură de Bach cu o virtuozitate demnă de invidiat. Tânărul făcuse tot timpul corp comun cu vioara sa. Întreaga arie cursese nestăvilită, ca o apă cu învârtejirile și calmurile ei, umplând întreaga încăpere. Deși unul dintre membrii comisiei ar fi vrut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu exprime: - Bravo, tinere, bravo! Cu cine te-ai pregătit înainte de examen? - Cu nimeni, spuse acesta sincer nedumerit. Nu bănuise că trebuia să aibă un anume profesor pentru a-și însuși tainele sofisticatelor bucăți muzicale. Cu nimeni! Am studiat îndelung partiturile, am ascultat interpretări celebre la radio, am exersat... - Bravo, bravo! Ne-am convins că ești un talent, și-i privi pe ceilalți membri ai comisiei de la care obținu aprobări tacite. Ai putea să ne interpretezi un fragment din Concertul în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în loc să le extirpeze, le înrădăcina. Ce urmări aveau să producă aceste substanțe nocive adunate cu asiduitate nu se știa exact, dar era de presupus că vor conduce spre un final în care imprevizibilul avea să-și pună pe tapet întreaga partitură.
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
discuții particulare sau în articole (răspunsuri la întrebările cititorilor), să demitizeze neintenționalitatea ideatică a cărții. Merită cu prisosință să spicuim câteva „luări de poziție“: „ «Bufnița oarbă» e plein d’effets conștiente, foarte calculate, precise [...]. Fiecare pagină e condusă ca o partitură muzicală. Pasajele care par cele mai imaginare sunt chiar cele asupra cărora am muncit cuvânt cu cuvânt. Otrava, căci e otravă înăuntru, am distilat-o picătură cu picătură. Întâi mă întrebam ce voiam să spun, apoi căutam cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lui Tuzenbah, ori umorul lui Solionîi. De asemenea, Platonov și Ivanov sunt mult mai „cărnoși” decît femeile care-i iubesc, Arkadina niciodată nu l-a atins, ca zbucium sufletesc, pe Treplev, frumoasa Elena Andreevna nu-l egalează, În amplitudine a partiturii, pe Voinițki, Ranevskaia nu are șansa pitorescului lui Gaev ș.a.m.d. Nina Zarecinaia e un rol mare, just : dar de ce oare mai toate actrițele care-i dau viață, nu izbutesc creații memorabile?! Hm... Vorbind despre o carte a Mirunei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În care colaboram la revista Teatrul - a fost unul dintre cei care au contribuit la Întemnițarea marii doamne Alice Voinescu; amărăciune (ca să nu zic silă!) mi-a provocat și episodul judecării marelui Calboreanu, fiindcă a refuzat să Învețe o nouă partitură a rolului său din Cetatea de foc a lui Davidoglu (cine mai pomenește azi de oportunistul Davidoglu și de dispăruții politruci ai „tribunalului” comu nist!?); m-a mîhnit și episodul (pe care-l cunoșteam) pensionării nedrepte, a marii comediene Maria
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
voluminos - peste 500 de pagini, format A4 ! - dedicat, firește, marelui dadaist. Pe lîngă un argument semnat de coordonatorul lucrării (același V.Robciuc), cartea mai cuprinde un studiu robust, competent articulat, al lui Gheorghe Firca, poeme ale lui Tzara, douăzeci și una de partituri muzicale pe versurile moineșteanului, prezentări ale muzicienilor antologați, o postfață dedicată universului sonor al avan gardei, pagini de corespondență, bibliografie. „Dorim ca acest prim volum consacrat lui Tzara să devină, Într-o perspectivă luminoasă, un instrument nece sar specialiștilor de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
document muzical de prim ordin pentru cunoașterea operei scriitorului și a omului carea fost Tzara” - Își motivează demersul, Vasile Robciuc. Și cartea chiar este un jalon În cunoașterea lui Tzara, pe lîngă multe altele, incluzînd desene de Victor Brauner și partituri semnate de nume... sonore : Roman Vlad, Viorel Munteanu, Doru Popovici, Tiberiu Olah, Romeo Cosma, Dan Dediu, Myriam Marbe, Octavian Ne mescu, Sabin Pautza, Vasile Spătărelu, Aurel Stroe, Cor nel Țăranu, Anatol Vieru, Cristian Misievici ș.a. Elisabeta Pop (alintată de toți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
foștii parteneri de afaceri, trecuți Între timp de partea Verei, și de clonele produse de compania 1=?, care-și descoperiseră pe parcurs niște mici defecțiuni În funcționarea conștiinței. Iar toată simfonia fusese dirijată, cu mult simț al măsurii În interpretarea partiturilor legale, de mielușica blondă care acum Își freca unul de altul piciorușele În fața mea, ca o muscă odihnindu-se pe marginea unui borcan de dulceață. Mielușica a grăit: — OK, domnule Kravciuk. Se pare c-am fost bine informată. Sunteți cel
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
A fost ales pentru "Oedipe" de George Enescu. Simplu? La vârsta aceea, cu o experiență scenică de numai opt ani și un repertoriu bun, dar tradițional. Constantin Silvestri care a corporalizat în coloane sonore acel text, închis în enigma unei partituri tăcute, a lucrat cu un glas viguros, rezistent, adecvat evoluției timbrale a eroului tânăr care atinge o senectute iluminată. Ohanesian avea o rezistență redutabilă în fața dificultăților până atunci neîntâlnite, era capabil de reconsiderarea valorilor știute, o voință aprigă de "a
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
unanim și gustate cu mult apetit într-un mic restaurant lângă gară/al cărui patron e înscris în partid."(1942 +22 = 1966). Pornind - sau nu, după situație - de la câte un vers al Renatei Pescante Botti, Codrescu își acordează poezia după partiturile proprii. De aici ies parcă texte la două mâini, dintre care nici una nu aparține, însă, poetei. Interesant e faptul că, lăsând în urmă o limbă și căpătând destul de repede o anume imprecizie a sintagmelor, Codrescu părăsește - spre binele lui - și
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
rătăcit într-o literatură altminteri pragmatică, părînd a ține, în ciuda poporului ei, cu furnica, nu cu greierele, ies romanele muzicale. Puține la număr, definind, fiecare, cîte o nișă, în felul ei, altminteri decît dramele fiziologizante ale Hortensiei, însoțite de discrete partituri funerare. Primul, deși nimic din titlul lui nu o spune, e Craii de Curtea Veche, o poveste cantabilă, cu ritm și măsură, cu dodecafonii cu schepsis, la care rezistă doar connaisseur-ii. Nu degeaba Domnișoara Hus, o piesă ciudată, onomatopeică în
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
cantabilă, cu ritm și măsură, cu dodecafonii cu schepsis, la care rezistă doar connaisseur-ii. Nu degeaba Domnișoara Hus, o piesă ciudată, onomatopeică în exactitatea ei, rimează cu el. Și alexandrinii perfecți pot fi oricînd elemente de reconstituire a unei uriașe partituri pulverizate, înghițite de text. Din el, din interiorul cuvintelor forțate să recompună ordinea uitată a notelor, iese o muzică fosforescentă, subacută și rece, dar atingînd, cîteodată, insuportabile intensități. Același principiu, cu deosebirea că, în ele, faptele se calmează de tot
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
o anunță sau o însoțește, sînt istoriile de mahala, de la Foc în hanul cu tei la Domnișoara Nastasia. Literatura noastră n-a crescut, se vede, cu Muzicanții din Bremen. Recuperările nu sînt, totuși, puține, iar sistematizarea lor, răscolind anticariatele după partituri e, fie și pe sărite, un efort necesar, poate nu avant toute chose dar, în orice caz, la urma urmei.
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
o muscă (1995). Un roman În 12 capitole ce se asamblează polifonic, fiecare reprezentînd o mișcare spre centru și În profunzime, dar și un lent avans spre deznodămîntul anunțat, spre o dezlegare a enigmei de fond, perceptibilă În toți porii partiturii. GEO VASILE, Grefierul și victima, În revista Contemporanul ideea europeană, nr. 44, 16 noiembrie 2000 ...m-am lăsat și eu furat de spectacolul ei spumos, Încîntător la toate nivelele: al scriiturii vii, agile, spirituale ca puține altele, al perspectivei ucigător-ironice
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei arbitri. După așezare se vede limpede că nici unul dintre antrenori n-a operat nici o schimbare tactică, partiturile rămîn aceleași ca înainte de pauză. Se joacă la fel de prudent ca la începutul meciului, așezarea celor două echipe pare trasă la indigo, spectatorii încep din nou să se înfurie. Pe pista de atletism aterizează tot felul de obiecte aruncate din tribune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
maro de urs, așezată lângă patul alb, imens, de formă rotundă,; ea pare o pată de cafea, pe o față de masă imaculată. Pianul alb este piesa forte a acestui spațiu descărcat de zorzoane și de inutilități stilistice. Capacul ridicat, și partitura rezemată de el, arată că instrumentul nu este un simplu decor, un artificiu al unui spațiu bolnav, ci, În mod evident se cântă la el. Un bărbat și o femeie, apropiindu-se amândoi de patruzeci de ani au intrat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]