6,839 matches
-
treaba era ca și făcută. Nu după mult timp, Ionel s-a trezit în năvod. De mult îmi doream un copil. Nu se poate, țipă Ionel ca fript. De ce? Păi, n-are tată. Chiar? Dar n-am cum... Nu-mi pasă, treaba ta. Începînd din acest moment, Ionel a luat-o razna cu frămîntările sale. Tocmesc unul din Transnistria. Vai de zilele tale, ai ajuns și asasin. Dar ce să fac? Nebuna mă distruge. Este treaba ta. Te-a bucurat luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
V-am turnat în pahare! V-am scos de la pușcărie! Iar voi îmi dați foc! Vă împușc pe toți, pe toți, bisericuța mamei voastre de curve! Bănuții mei, scoateți-mi bănuții și plec! Vă las să ardeți cu toții! Nu-mi pasă de voi! Să umpleți valea de putoare, să vă împrăștiați cenușă pe Bistrița! Scoateți-mi bănuții și plec! Mai am de încheiat niște socoteli cu hoții de la Durău și-mi bag pula în ea, monahie! Au făcut palat până la cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în mijlocul trupelor lui. Trebuie să observăm în legătură cu aceasta că asasinatele de felul acesta, care sînt rezultatul unei îndelungate chibzuiri și izvorăsc dintr-o hotărîre statornică și îndărătnică, nu pot fi evitate de un principe, deoarece orice om căruia nu-i pasă de moarte poate să-l ucidă; dar un principe nu trebuie să se teamă prea mult de asemenea crime, pentru că ele sînt foarte rare. Trebuie să se ferească numai de a comite fapte prea grave împotriva acelora care sînt în jurul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a surîsului lecturii, atot puternicia pustiului emoțional, ergo, nici o bîlbă, nici un tre molo. O deosebește și o monstruozitate: prefacerea textului În voce poate ajunge la viteze uluitoare, pînă la limita de rupere a sensului, pînă la ininteligibil. Mașinii nu-i pasă, ea sporește ritmul sub imboldul transmis tastelor de buri cele celor zece degete, niciodată mai puține. Este una dintre tehnicile de scriere și de citire ale orbilor, cea mai recentă, cea mai eficientă, Întemeiată pe abilitățile „sintezei vocale“, după cum a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că aveam să durez cât țin cerurile și pământul... Asta e fericirea... Pe urmă s-a făcut muntele munte, cerul cer, oamenii oameni, ca mai înainte. Au mai vorbit ceva și au plecat. Dar eu am rămas acolo. Ce le pasă oamenilor, mi-am spus. Cu ei este Învățătorul (așa I-au spus), adică Fiul Tatălui din Cer, așa că ei sunt fericiți întotdeauna, fiindcă Îl au cu ei. Dar eu ce să fac ? Eu rămân aici, unde a căzut ploaia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
N-am mai spus nimănui asta. Oamenilor mari nu le place să le spui lucruri pe care ei nu le văd. Fiindcă, știți, lucrurile astea nu se văd clar decât cu ochii inimii... Iar când ești mare, nu-ți mai pasă de alții. Fie că ești mare învățat, fie că ai bani și faimă, orice faci, faci ca să uiți de glasul inimii. De asta e așa de trist în lumea celor mari. Fiindcă ei au uitat de Îngerul Iubirii. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
buze, a Întrebat: ― Da’ o gagică așa, la mama ei, În carne și oase, nu ai?... Nu jupuită, ca bărbatul de pe copertă. ― Prin piele nu se vede ce trebuie văzut și știut - a răspuns Gruia, tărăgănat. ― Vouă, doctorilor, ce vă pasă? La voi vine gagica, o pui să se dezbrace... Îi asculți inima, Îi iei pulsul, o mai pipăi pe unde o doare și pe unde n-o doare, da’ abia așteaptă să fie achipuită... O Întinzi, o ridici...o...Încaleci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
următoare, nu m-au pus la altă treabă, ci mi-au dat voie să „mă prefac a șurubăi” pe lângă tractor și platformele cu bușteni. Colegul meu de la Nicolina se uita la mine cam nu știu cum. „Adică te-ai ajuns, ce-ți pasă?” Îmi păsa, dar gândurile nu erau Încă limpezi În capul meu... Și nici nu puteam să stau cu el la taifas. Mă gândeam că mai târziu, când oi mai prinde cum stau lucrurile cu drumul dus și Întors, cât timp
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
persoane mature, care a trăit și a văzut destule în viață, ca să-și formeze niște convingeri atât de temeinice. Noi trăim printre ei și ei trăiesc printre noi. Asta-i viața! Aveți dreptate, dar mie să știți că nu-mi pasă de ei, declară Victor. Nu mi-e frică mie de milițieni sau de... Involuntar, ridicase glasul cam mult și un bărbat cu haină de piele și șapcă de proletar, cu care se încrucișară pe drum, îi privi pe amândoi circumspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în casă cu chirie, până la adânci bătrânețe. ...Că ție-ți place să stăm aici, printre brăneșteni, fiindcă ai prieteni cu care să te-mbeți și să chefuiești, dar la mine și la copiii ăștia nu te gândești deloc! Puțin îți pasă că ai o familie!... De când ne-am luat, tu nu te-ai gândit decât la tine... Ești un om rău și egoist!!... îi imputa amarnic femeia, când se întâmpla să vină seara mai târziu acasă, fără să mai aibă răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Victore, voi ce dracu învârtiți pe aici?... Văd că dormiți în papuci!... îl atacă la coarda sensibilă amicul Tase, de cum dădu ochi cu el, în ușa unei săli de curs. De, mă Tase, băieților de pe-aici nu prea le pasă de altceva, în afară de studiu! îi replică Victor. Iar profesorii noștri, de când cu evenimentele de la unguri... ne-ar ține și noaptea la cursuri și la seminarii, dacă s-ar putea!... Să-l vezi pe moș Paranteză ce academic s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
activistului, mecanicului. Și, în plus, dacă, prin grija tovarășului, te mai îmbogățești și cu ceva decreței, apoi să mi te ții, băiete! Că viitorii constructori ai vieții fericite îți bagă nevoile în casă și pace bună. Lor nici nu le pasă de așa-zisa alimentație rațională sau de normele vieții și muncii cetățenilor cu care ne-a intoxicat pur și simplu întreaga noastră mass-media. Ei știu una și bună: Mama-papa! Tata-hăinuțe, ghetuțe!, își împărtășeau cu discreție opiniile viitoarele cuscre. Dar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Industrial pe la Suceavă... și nevastă corcitură de român. Nepotu-meu de la Madrid nici nu vrea s-audă de români și de vorba românească... și zice că el îi spaniol... și refuză să comunice cu mine pe mobil... și nici nu-i pasă că are alt tată de când tata lui cel adevărat a murit în gara aceea Atocha odată cu aproape alți douăzeci de români. Și fata mea plânge de fiecare dată când vorbește cu mine la telefon. Mi-a spus că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de-o viață? Nicidecum, Iosefina! Dar eu mă refeream la viața trecută, nu și la cea viitoare... Înțelege, Iosefina! Însoțirea noastră ar fi o mare aberație! Eu sînt doar cu doi ani mai mare decât Sorina... Înțelege, Iosefina!.. Nu-mi pasă de nimeni și de nimic! Dar, omule, stai un pic!.. Tu ești plin de surprize... Tu însuți ești o mare surpriză pentru mine... După ce-mi turnași în scăldătoare parfum de trandafiri, de era să amețesc, după ce-mi făcuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
așa i-am pedepsit că i-am trimis pe câțiva direct în Parlament la București și în cel european, pe alții, prin ministere și în alte demnități centrale de unde domnii combat tare, își dau cu părerea și nici nu le pasă de tinichelele ce atârnă după ei. Alții își ponegresc țara prin toate mijloacele de care dispun și își văd în continuare de cârdășiile lor, de acoliți și de afaceri oneroase. Ce-i drept, mai intervin din când în când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
între noi. Totul era sacru, dulceag, intim. El nu mă alungă niciodată, el mă cheamă. El îmi cântă, el mă mângâie.... El nu mă minte, el mă cheamă, el îmi spune, el mă protejează, el, el, el, el.... Ce-ți pasă ție, măi pisoi, că zilele trec toate?!.... Drumul începe în Iași, trecând prin zona sa industrială. Acolo toamna soarele bate usturător, și orașul pare alintat de o tristețe înecăcioasă. Tomeștiul are două părți: cea săracă, plină de mizerii și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu știam ce să cred. Acum te iubesc necondiționat. De m-ai lăsa să-ți fiu măcar prietenă, cum mi-ai lăsat speranțe...să te văd, să te ating. Însă tu nu mai vrei și mă întreb: cum nu-ți pasă? Nu aș da tot ce simt nici măcar pentru iubirea ta, pe care mă omoară ființa-mi urând-o. De ce atingerea te, atingerea ta, atingerea ta...pentru mine. Numai cu tine, cu nimeni altul, viața merită trăită. Dacă.... Fericirea noastră era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
puțin cam sărită de pe fix. Țin minte că și în timpul prânzului din ziua respectivă îmi aruncă niște priviri veninoase. Aș vrea puțin sarea, cerui, iar Françoise o luă pur și simplu din mâna Hélènei, care se pregătea să mi-o paseze. Mai apoi în timpul zilei dorii să înot în piscina interioară. Toate fetele ne adunaserăm acolo, iar băieții erau în curte, la o bere. Îmi dădusei jos prosopul și mă pregătii să plonjez în apa călduță, când Françoise interveni: Vezi, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
frică. S-au adunat în mine veacuri de singurătate, pe care o simt. Mi se strânge inima la gândul că nu o să am timp, să mă pregătesc, să-mi amintesc. Și apoi mi se face urât căci cerului nu-i pasă, și oftez de ziua de azi, și apoi nu știu de unde vine și de unde pleacă și nici nu știu dacă el știe de mine. Atunci, eu sunt singură. Și, conștientizând că sunt oricum numai cu mine, înțeleg că nimic rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmi rămâne încleștată cu disperare de mine, cerșindu-mi protecție. Rămâne plăcerea de a fi obosit în fața lumii, pe care la un moment dat, nu o mai bagi în seamă; nu mai reacționezi, nu te mai grăbești; nu-ți mai pasă. Totuși rămâne furia, căci există energie în tine de consumat. Și rămâne o poezie a plăcerii carnale, pe care o simți de la distanță. Și mă bucură că am posibilitatea de a mă privi în perspectivă, de a mă privi privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să fiu în comuniune cu natura. Eu măcar nu o voi deranja. Fac un efort imens să trec printre materie, fără s-o afectez; nu-mi iese. Apoi măcar să-i iau durerea, împărtășindu-i-o. Dar are ea nevoie, îi pasă ei? Și cât timp merg simt că obosesc, întrucât totul se învârte și nu știu, nu pot ajunge. Este absurd. Da, este absurdă ceața grea ce nu mă lasă să mă mișc, este absurd că nu mă văd prin ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
necesității de a vorbi, și ideile mele, care apar, dispar, și continuă în infinitate (și noi suntem niște idei, muritori, căci infinitul cuprinde în el toate opțiunile, iar noi suntem opțiuni), liniștea mă liniștește . Și n ici măcar nu îmi pasă dacă-mi stă bine cu ea (țineți minte preocuparea să ne asortăm, din punct de vedere estetic, găsindu-ne armonia ) cu simțul nostru conștient al ei, spre deosebire de animalele ce se adaptează strict biologic, și cu nevoia noastră patologică ne asortăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce vrei, dar știe să-i fac față, căci nu sunt dispusă să renunța principiile mele. Despre cineva: X2Cred că e puternic. O: Nu. Fuge de ceva. E vulnerabil. E în pericol. Stai nițel, tu trăiești cu impresia că îmi pasă?! (batjocoritor, surprinsă). Deci, eu nu citesc gândurile! Vorbește-mi: ce vrei de la mine? Se duc toate dracului cu viteză uimitoare, dar care-i problema ta, când asta mă priește doar pe mine? Ceea ce spune ea nu e numai stupid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
căci nu ar fi avut rost ). X: cum poți să nu-l urăști? O: Pentru că nu a fost nimic personal, și sincer m-am săturat de chestii personale în viața mea. Însă stai liniștită, voi acționa în consecință Nu-mi pasă dacă femeia aia țipă la mine pentru că e isterică și țipă la toată lumea. Chiar mai mult, nu toată lumea poate spune când chiar țipă la mine. Nu vreau, dar mă las luată de val. X: Ce-ți pasă? I: Ești singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
consecință Nu-mi pasă dacă femeia aia țipă la mine pentru că e isterică și țipă la toată lumea. Chiar mai mult, nu toată lumea poate spune când chiar țipă la mine. Nu vreau, dar mă las luată de val. X: Ce-ți pasă? I: Ești singurul meu frate. X: Ceea ce nu are nici o legătură cu mine. De când te-am cunoscut nu mi-a mai fost frică. X: Știi ce faci? O: Doamne Ferește, nu! X: Trebuie să fie trist să trăiești cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]