1,647 matches
-
îneacă pruncul în fântâna parcului („grădină a deliciilor”, metaforă a unui Occident imoral), iar duduca Adela, la rându-i, se sinucide, după ce află dedesubturile asasinării fiului său. Personajele nu au decât o psihologie sumară, interioritatea lor e bântuită de furtuni pasionale ori, dimpotrivă, de catastrofe morale care îi duc, în aceeași măsură, la gesturi extreme. Accentele lirice care împrumută ambianței naturale semnificații augurale suferă de același metaforism supraîncărcat. Autentic este limbajul personajelor, ceea ce creează identități pitorești, cum este baba-țiganca, roabă anonimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
sau cea de argint); istoria cuprinde evenimente "de fier" [vectorul lui Los: războaie, distrugeri], "de arama" [vectorul lui Tharmas: organizările sociale], și "de aur" [vectorul lui Urizen: armonizări/perfecționări intelectuale], precum și "de argint" [vectorul lui Luvah: căsătoriile din dragoste, iubirile pasionale, etc.]. 168 (VI, 179) În jurul Iazurilor de foc: "îngrămădirile de stînci" despre care vorbește Blake sînt probabil corpuri cerești ce gravitează în jurul unor stele, formînd sisteme asemănătoare celui solar. 169 (VI, 187) Creînd Vîrtejuri multe, fixînd multe Științe în adînc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a monahiei, care deseori prezenta o viziune ideală a lumii, nu omul real, ci ideal după cum ar‑ tistul și‑l imagina. Mai mult, icoana făcea parte din liturgie și era obiect de cult; primau imaginile înaltelor stări morale nu stările pasionale emotive oricât de profunde ar fi fost99. Unul dintre cei mai profunzi cercetători ai icoanei ruse, Alpatov, a afirmat că, idealizarea nu este o tranșare sau sa‑ crificare a adevărului, o orbire în fața adevăratei vieți, dar este un mod de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
până la 1890 (I, 1985). În viziunea autorului, două ar fi caracteristicile esențiale ale dramaturgiei noastre, expuse în Incursiuni în istoria dramaturgiei române. De la Gh. Asachi la Camil Petrescu (1971): lirismul, în sensul participării „ardente” a creatorului, a „neobișnuitei sale disponibilități pasionale” și polemice, și tendința spre echilibrul clasic al expresiei. Clasicism și romantism în dramaturgia românească (1816-1918) (1973) aduce într-un prim capitol precizări teoretice referitoare la teatralitatea clasicismului, ca expresie concentrată a mimesisului (organizarea convențiilor structurii dramatice, condiția logică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
depășește cu mult pe celelalte două. Dacă corpul grosier și cel eteric depind în primul rând de mediu, respectiv de specie, corpul astral depinde de activitatea individualității; rezistența, și ca atare durata de existență, devine ca atare proporțională cu activitatea pasională a individului (de aceea, la reîncarnare, el va fi adus în lumea fizică de către corpul cauzal (v. §II.4) conform karmei și suprapus peste corpurile materiale - lipsite de karmă - oferite de părinți, grosier și eteric). Durata, variabilă deci, dependentă de
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
este un “glob (s.n.) luminos însuflețit de pulsații reprezentând ceea ce, în limba omenească, se numesc emoțiile și senzațiile ”. Durata acestui corp este variabilă, depinzând de intensității vieții intelectuale a personalității, așa precum durata corpului astral este dependentă de activitatea sa pasională, anume este proporțională . Un om care s’a dedicat unei vieți (pământești) intelectuale intense, în știință, artă ori literatură, cultivând sentimentele cele mai înălțătoare și nobile, în fine, a petrecut o viață de abnegație, va petrece mult timp în planul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
la figura II.16, vedem că primul plan subtil de reîn“carnare” este cel astral, în care se reîn“carnează” regnul semizeilor (îngeresc, al inițiaților). În planul astral, omul va rămâne un timp variabil, conform nivelului activității specifice astralului, adică pasionale, desfășurate în timpul vieții terestre ) cu Purgatoriul catolic. </footnote>, până în momentul disipării întregii informații legate de această activitate (fig. II.10 − C). Și acest plan se îmbogățește, urmare a disipării amintite, pe seama planului fizic; “materialul” astral intră și el într’un
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
grosier, sunt determinante pentru evoluția (de aceea lentă) în acest regn. II.4.3.3. Reîncarnarea în regnul animal superior Acest regn cuprinde animalele propriu-zise, vertebrate, adică cu un creier definit, ce le conferă posibilitatea de a desfășura o activitate pasională (astrală). Ca urmare, apare la momentul saltului calitativ inițial un corp cauzal de natură astrală, în baza cantității mici de fluid astral produs de regnul precedent. Alcătuit fiind din fluid aflat într’un plan hiperfizic al Universului, care deci nu
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
se în“carnează” în planul intelectual, zeii au un corp alcătuit din aceeași “materie” cu visele, așa cum apar în ochii celui deplin iluminat , visele fiind în relație directă cu planul intelectual (ca activități mentale), nu cu cel astral (propriu activităților pasionale) așa cum se obișnuiește a se considera. Viața zeilor este mult mai lungă decât cea a inițiaților, și asta destul de lungă sau a oamenilor, dar totuși finită ( avansează cifra de mai multe sute de mii de ani pentru zeii cei mai
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
refuză, nu acceptă nimic cu ușurință; sentimentele sale se manifestă într-o manieră directă, tranșantă, necorespunzătoare; nu acceptă nici un fel de renunțări sau compromisuri; de aici și frecventele conflicte care apar; b) actele pure se manifestă de regulă prin stări pasionale: criză politică extremistă, criză sentimentală, criză alimentar-vegetariană etc.; c) scopul se manifestă adesea prin nevoia de a crede, nevoia de a se întâlni cu Dumnezeu; dacă tineretul nu are un scop, el și-l creează; scopul adolescenței are la baza
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
amorali, perverși, dezechilibrați, impulsivi; personalitățile de tip „degenerat” în sens lombrosian, în cazul cărora accentul se pune pe ereditate și tulburările de caracter și intelect; c) criminalii ocazionali sunt persoanele care comit în mod cu totul ocazional crime, cu caracter pasional (dragoste sau gelozie), fie datorită unor stări emoționale puternice (mânie, ură, răzbunare), fie dintr-un anumit fel de a înțelege sentimentul de onoare; tot în această categorie sunt incluși indivizii cu anumite forme de sentimente psihosociale influențate de ideologii, care
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cu un pronunțat caracter moral, de moral insanity (folie morale) sau de nebunia morală. Cele mai importante aspecte clinice legate de această stare sunt psihopatiile, perversiunile constituționale, alcoolismul și toxicomania. În sociologie, acestea apar în sfera relațiilor interumane, în stările pasionale sau legate de sentimentele de culpabilitate. Elementul cel mai reprezentativ este, după H. Damaye, „debitul moral”, o infirmitate psihosocială, dar care nu intră în sfera psihiatriei, ci a sociologiei și justiției. Acești indivizi, cu un tip de conduită deviantă, antisocială
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
criminalii profesionali. 4. Tipurile de delincvenți În ceea ce privește tipurile de delincvenți, părerile specialiștilor sunt diferite. Astfel, C. Lombroso vorbește despre tipul criminalului înnăscut, marcat prin tare ereditare de ordin biologic și psihiatric. În afara acestuia, el mai menționează și alte tipuri: criminalii pasionali, criminalii ocazionali, criminalii obișnuiți etc. A.R. Lindesmith și H.W. Dunham deosebesc două tipuri: criminalul social, ale cărui acte criminale sunt în contradicție cu prescripțiile modelului cultural; criminalul individual, care comite acte criminale datorită unor tulburări psihice sau stresului
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
agresivitate. M. Dide și P. Guiraud au propus o interesantă clasificare a delictelor comise de bolnavii psihic, după cum urmează: a) crime și delicte antisociale, împotriva statului și a instituțiilor publice: - crime contra siguranței statului; comise, de regulă, de paranoici, idealiști pasionali, revendicatori politici, anarhiști dezechilibrați; - crime contra apărării naționale, de obicei dezertarea, întâlnită mai frecvent la debili, melancolici, impulsivii psihastenici, PGP; - infracțiuni financiar-bancare, comise de falsificatorii de bani, și abuzul de autoritate, de anarhiști, revendicatori, deliranți megalomani, ASC; - rezistența generală față de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mecanisme psihopatologice: reacția reflexă simplă la debilii mintal; impulsiunea inconștientă la epileptici; impulsiunea conștientă, dar căreia nu îi recunoaște caracterul patologic, la deliranți; impulsiunea conștientă nedublată de angoasă, în psihopatii; impulsiunea conștientă, dar dublată de angoasă, în stările obsesive; impulsiunea pasională, prin dominarea conștiinței morale de presiunea pasiunilor; crima vulgară, caracterizată prin utilitate. Suicidul și automutilarea au mai multe modalități de manifestare, fiecăreia corespunzându-i anumite caracteristici psihopatologice proprii: suicidul reflex, cu caracter subit, impulsiv, specific oligofrenilor și schizofrenicilor; suicidul impulsiv
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
caracteristici psihopatologice proprii: suicidul reflex, cu caracter subit, impulsiv, specific oligofrenilor și schizofrenicilor; suicidul impulsiv, de mai multe feluri: inconștient și subit la epileptici, conștient și subit la melancolici și alcoolici, conștient, subit și cu caracter imperativ la obsesivi; suicidul pasional, determinat de presiunea pasiunilor (L. Proal), cu forme: tipul Werther, suicidul în doi (tipul Romeo și Julieta), sinuciderile colective (Tukidides, Tacitus); suicidul comun, cu caracter moral, după o matură deliberare, având motive susținute de rațiune ca valabile; acesta poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sadici, stările anxioase. Vagabondajul este întâlnit la psihopați, sociopați, psihastenici, epileptici, PGP, schizofreni, alcoolici. Cerșetoria apare la maniaci, oligofreni, psihopați, deliranți. Actele antisociale sunt specifice paranoicilor. În această categorie sunt incluse (Genil-Perin, Régis, H. Verger, H. Damaye) următoarele tipuri: idealiștii pasionali, revendicatorii politici, anarhiștii deliranți, reformatorii morali, religioși sau politici. Grupa de „revoluționari” cuprinde epilepticii, alcoolicii și psihopații. În toate situațiile mai sus prezentate, se impune stabilirea statutului social-juridic al acestor categorii de bolnavi psihic. Fiecare stat are prevăzute în legislația
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
exagerat de entuziastă de a face realizările românești cunoscute în exterior va face loc probabil unei analize mai critice și mai obiective. Până atunci, trebuie avut în vedere că publicația de la MIT despre modernismul românesc este o combinație între un pasional manifest contemporan și un studiu detașat, după cum cere rigida regulă academică. Această notă de avertizare nu este menită a știrbi din bucuria unei noi și importante publicații despre București, ci a fixa evenimentul publicistic într-un context specific, nu lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
modul sentimental, construit pentru altă formă de viață, se poate transforma Într-un obstacol important, mai ales pentru că vechile mecanisme evolutive sunt greu de eliminat. Modulele afective pot intra În coliziune. Ființa umană este egoistă și altruistă, independentă și socială, pasională și rațională. Pentru a ne ușura supraviețuirea, evoluția a Încercat să organizeze această babilonie de mecanisme independente. Apar mari sisteme unificatoare: limbajul, rațiunea, capacitatea de planificare și decizie. Dar aceste structuri superioare sunt foarte tinere și trebuie să interacționeze cu
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
crede cu tărie În ea; se crede cu tărie În ea pentru că e o revelație”. Cel de-al doilea pericol al fanatismului este trecerea la acțiune. Voltaire a semnalat acest lucru atunci când l-a definit: „E un avânt orb și pasional, care se naște din convingeri superstițioase și duce la fapte ridicole, nedrepte și crude; și nu doar fără rușine și remușcare, ci aproape cu bucurie și consolare. Fanatismul nu e altceva decât superstiția pusă În practică”. Calvin reprezintă un exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Efectul oglinzii, București, 1983, 350-356; Mihai Zamfir, Îndrăgostită de Iberia, RL, 1986, 9; Grețe Tartler, Mistere braziliene..., RL, 1997, 21; Dicț. scriit. rom., ÎI, 401-403; Anca Vaidesegan, O scurtă istorie a unei mari literaturi, LCF, 1998, 5; Victoria Luță, Despre pasionalul „spirit lusitan”, RL, 2000, 3; Iulia Alexa, Terapia eliberării, RL, 2000, 23; Geo Vasile, Lumea în 80 de cărți, București, 2003, 185-192. Il.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
acest pământ.” Clasa nevrednică (1997) vădește înclinația autorului către eseul politic cu valențe filosofice, prefațat de altfel de nenumărate articole polemice semnate de I. în presa postdecembristă. În 1997, reîntors pentru scurt timp la literatură, autorul nu mai regăsește energia pasională și suflul creator din România pierdută: romanul Diamantul de gheață (1997) este un poem de dragoste palid, un fel de jurnal intim excesiv metaforizant, în care sinceritatea nu produce autenticitate, ci frizează mai degrabă indiscreția și lipsa de măsură. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
îndura coșmarul unei existențe fără sens. Sexualitatea, ca ispită ce duce în cele din urmă la rușine și dezgust, și iubirea proiectată în absolut, poezia îmbrățișării și beția trivială a simțurilor, extazul și sila sunt polii între care oscilează trăirile pasionale ale pictoriței Tiziana, din romanul cu un titlu riscat, Sexul de peste drum (1934). Excitația tulbure a voluptății, deliciile viciului alungă pentru o vreme fantasmele vârstei inocente. Dorindu-și să fie iubită, tânăra parcurge o serie de experiențe ce nu-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
mâna pe ogoarele tatălui ei. După ce își atinge țelul - Ana, victima acestui șantaj marital, stâlcită în bătăi, devenind nevasta lui și aducându-i pământurile mult visate -, Ion se reîntoarce la vechea lui iubire. Florica e însă acum căsătorită. Ascultarea impulsului pasional imprimă acțiunii un deznodământ catastrofic: Ana se spânzură, copilul adus de ea pe lume moare și el, iar soțul Floricăi îl surprinde pe Ion la nevastă-sa și îl omoară cu sapa. Drama conjugală și sfârșitul ei violent, întâlnit adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
lumea fizică și lumea morală se întrepătrund, se confundă, se amestecă și se exprimă prin aceleași semne. Intensitatea, profunzimea emoției sunt atât de mari încât nu trebuie și nu putem să ne mirăm dacă semnele lor sunt violente, discordante, dezordonate, pasionale ca niște țipete. Adăugați la această asprime ingenuă o fermecătoare inexperiență de străină 18 care nu scrie în limba ei maternă și veți înțelege savoarea deosebită, exotică, orientală, puțin barbară a acestor pagini calde și colorate. Ne place această limbă
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]