KorAP: Find »[drukola/base=pată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...398 >

9,932 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

să te Întreb dacă ai putea veni cu mine la Paris pentru o săptămână, când plec data următoare. Am de gând să merg În prima săptămână din noiembrie. Asta te-ar mai Înveseli? Era o propunere minunată, dar eu aveam pata pusă pe Hunter. Nu puteam să-l las să scape atât de ușor. Nu am nevoie să fiu Înveselită, am zis bosumflată, aprinzând lumina și uitându-mă cu severitate la soțul meu. Atunci de ce te Încrunți În felul ăsta adorabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
după-amiază, spuse Gerski mai târziu În acea seară. — Nu este prietenul meu, Gerski. Mă aflu aici pentru achiziționarea butonilor Fabergé și atât, zise Lauren, pe un ton cât se poate de neconvingător. Lauren era, desigur, În misiune. I se pusese pata rău pe Giles Monterey. În ciuda totalei neseriozități cu care tratează căsătoria și iubirea, proaspăt divorțata Își ia foarte În serios munca. Lauren mișcă cu zgomot crestele de cocoș prin farfurie. Nu pot să mănânc chestia asta. Mă simt de parcă aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

colțul gurii. Și eroina noastră zice: — Dă-o dracului de împărțire. Aici nu-i vorba de case de vis pe care le vinzi doar o dată la jumătate de secol. Nu-i vorbe de cuibușoare tihnite. Dă-o naibii de subtilitate. Pete reci, aburi ciudați, animale de companie agitate... Ei îi trebuiau pereți șiroind de sânge. Îi trebuiau mâini nevăzute, reci ca gheața, care-i smulg pe copii din pat în toiul nopții. Îi trebuiau ochi care ard ca jăraticul în întuneric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
dat Stridie, prietenul meu. Iar Helen zice: — Tu te vezi cu un băiat pe care-l cheamă Stridie? Iar Mona dă drumul cristalului, care-i atârnă acum pe piept. — Mi-a spus că o să mă protejeze. Cristalul îi lasă o pată umedă, mai închisă la culoare, pe bluza portocalie. — A, și, înainte să pleci, zice Helen, fă-mi și mie legătura cu Billy sau Emily Burrows. Helen apasă butonul cu apel în „așteptare“ și spune „Îmi cer scuze“. Spune că opțiunile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
nouăzeci și doi de centimetri, cu cincizeci și șase de programe prin cablu și patru posturi locale. Covorul este maro, draperiile sunt cu imprimeuri florale pe maro și albastru. Pe pardoseala băii e un prosop ud pe care se văd pete de sânge și gel de bărbierit verde. Cineva a uitat să tragă apa la toaletă. Așternuturile sunt bleumarin și miros a fum de țigară. Nu văd nicăieri nici o carte. Întreb dacă familia a luat ceva de la fața locului, iar polițistul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
neon, la o lățime de birou de editorul meu, care stă cu cravata desfăcută și cu gulerul descheiat, lăsat pe spate în scaun, cu ochii închiși. Gura îi este întredeschisă; și pe dinți, și pe cana de cafea sunt aceleași pete maronii. E bine că suntem singuri și durează doar un minut. La sfârșit deschide ochii și zice: — Da, și ce dracu’ înseamnă asta? Duncan are ochii verzi. Scuipatul lui aterizează pe brațul meu în stropi mici, plini de microbi, alice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Bărbatul arăta mișto, dacă asta te frământă. Fără scurgeri. Fără livor mortis. Fără desprinderi de piele. Nimic. Nu înțeleg cum poate să vorbească despre așa ceva și să mănânce în continuare. Amândoi erau în pielea goală, zice. Pe saltea era o pată mare, umedă, chiar între ei. Mda, și-au pus-o. Și-au pus-o până au murit. Nash își rumegă sendvișul și zice: Arăta mai bine decât toate gagicile pe care le-am avut eu. Dacă Nash ar ști descântecul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
din sprâncene. A murit cineva azi-noapte în clădirea unde stau? întreb. E vorba de clădirea de pe Seventeenth, colț cu Loomis Place. Clădirea Loomis Place, opt etaje, din cărămidă de culoarea rinichilor. Cineva de la etajul cinci, poate? De dimineață era o pată ciudată la mine pe tavan. Tipului cu favoriți începe să-i sune celularul. Și Nash își trage degetele din gură, cu buzele țuguiate în jurul lor ca o ventuză. Nash își privește unghiile de aproape, cu ochii cruciș. Tipul care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
doi pași, apoi întrerupe contactul vizual și se întreaptă spre secția suplimente. Număr - 542, 543... Pe drumul spre agenția imobiliară, îi spun șoferului de taxi să mă aștepte în fața clădirii în care locuiesc, apoi o iau la fugă pe scări. Pata maronie de pe tavan s-a mărit. Are aproximativ diametrul unui cauciuc de masină, dar i-au crescut mâini și picioare. Mă întorc la taxi și încerc să-mi pun centura de siguranță, dar e reglată prea strâns. Mă taie, mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și de alta a capului meu, încercănd să apuce telefonul și zicând: — Vreau să vorbesc! Stridie, Stridie, urlă Mona, au ceaslovul! Și, în timp ce încerc să controlez mașina, care șerpuiește cât e șoseaua de lată, închid clapa telefonului. Capitolul 36 În loc de pata de pe tavanul apartamentului meu e o zugrăveală albă. Pe ușă e o înștiințare de la proprietar, prinsă în piuneze. În loc de zgomot e o liniște desăvârșită. Pe covor trosnesc bucățele de plastic, uși sparte și contraforți. Se aude bâzâitul filamentului din fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Soția ta era foarte drăguță. Și eu zic mda, era. Degetele lui Helen, costumul ei galben, biroul de epocă, sculptat și lăcuit, sunt pătate și mânjite peste tot cu roșu și mov, de la tinctura de iod și zeama de varză. Petele miros a amoniac și oțet. Ține lampa fluorescentă și citește dârele străvechi de smântânică. — Am găsit aici o vrajă pentru zbor, zice. Și una din astea ar putea să fie un descântec de dragoste. Răsfoiește cartea; paginile miros ori a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
în ziar pe o pagină întreagă. Toată ziua am stat ascuns în boscheții de la intrare, așteptând să se lase întunericul. Pentru ca Helen Hoover Boyle să-mi spună la ce s-a gândit. Are ceaslovul sub braț. Cu paginile pline de pete roz și purpurii. Îl deschide și-mi arată o vrajă, cu cuvintele englezești scrise cu negru sub păsăreasca originalului. — Zi-o, zice. Vraja? — Citește-o cu voce tare, zice. Pentru ce e? întreb. Și Helen zice: — Să ai grijă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mâinile de o ghirlandă a candelabrului. Milioanele de piese sclipitoare tremură cu fiecare bătaie a inimii mele. — Închipuie-ți că ești sub apă, zice, și-mi dezleagă șireturile. Îmi scoate pantoful și-i dă drumul. Cu mâinile ei pline de pete, îmi desface și pantoful celălalt, în timp ce primul se rostogolește pe podea. — Haide, zice, și-și strecoară brațul sub al meu. Scoate-ți haina. Îmi aruncă geaca afară din încâlceala candelabrului. Apoi cravata. Își scoate și ea taiorul și-i dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
latină clasică. Dedesubt este o carte despre limba aramaică. Lângă asta e un exemplar împăturit al blestemului. Coșul de gunoi de lângă birou e plin de pahare de unică folosință pentru cafea. Bună, zic. Și Helen își ridică ochii. Are o pată de cafea pe reverul verde. Ceaslovul e deschis lângă dicționarul ebraic. Și Helen clipește o dată, de două ori, de trei ori și zice: — Domnul Streator! O întreb dacă vrea să mergem să mâncăm. Trebuie să-l caut pe John Nash

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
intimitate. E îmbrăcat în uniforma albă. Cadavrul de alături poartă aceeași uniformă. — Colegul meu, zice Nash, făcând semn cu capul înspre el. Când dă din cap, coada, micul palmier negru, îi flutură în creștet. Pieptul uniformei îi este plin de pete roșii de chili. — De mult trebuia să-l descânt, zice Nash. În spatele meu se deschide ușa și intră cineva. Rămâne locului și se uită în jur, zicând: — Ce paștele mă-sii? Ușa se închide în spatele lui. Și Nash bagă bărbia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
fardați și spre rujul roz de pe buze și zice: — Pur și simplu mi-a fost violat look-ul! Trântește capota portbagajului cu unghiile ei roz. Arătând spre cămașa mea, zice: — Văd că întâlnirea cu amicul dumneavoastră a fost cam sângeroasă. Petele roșii sunt de chili, îi spun. Ceaslovul, zic. L-am văzut. Pielea roșie de om. Tatuajul cu pentagramă. — Ea mi l-a dat, zice Mona. Își deschide gentuța maro și-și bagă mâna înăuntru, zicând: — A zis că nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

cursei, în picioare, rezemat de bara de lîngă fereastră, Mihai încearcă un bilanț al femeilor cunoscute, un fel de retrospectivă pe un ecran aflat undeva în urmă, în care vîntul cu fulgi mici și reci se încurcă, ondulînd figurile, deformîndu-le. Pete de culoare, dar nici o lumină. Femei pasagere, care au stat în patul lui mai puțin decît într-o gară de tranzit și cîteva fete, mereu în căutare de altceva, poate mai debusolate decît el. Mai ales una gureșă, tipul activistei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apoi, gîndește el de ce să mai otrăvesc și sufletul ei cu durerile noastre, decît, poate, dacă aș fi sigur că învață ceva din ele, și-aș fi făcut-o, altădată, nu acum, la sfîrșitul acestei zile de lumini și umbre, pete și culoare, în chenarul căreia, ea, Doina, trebuie să rămînă teritoriul adolescentin, interogativ, pornită cu fruntea sus, lucid, să înfrunte existența." Despre bunicul meu, răspunde tăios Doina cel care, la vremea senectuții, iese la marginea satului și crește în ascuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să fie permanent în mijlocul producției, precum ciobanul între oi, să stea și să viseze; nici măcar la o viitoare posibilă "Mioriță", ci doar așa, că trebuie. Deștept Muraru ăsta: în cîțiva ani voi cunoaște fiecare cot al conductelor, fiecare ventil, cîte pete de igrasie sînt în colțurile vestiarelor, de cîte ori a fost secția nemăturată la inspecția șefilor, dar nu voi ști o iotă din ce s-a descoperit, ce progrese s-au mai făcut în domeniul filamentelor; trebuie să rămîn în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la căldură o mîngîie bătrîna și o sărută între urechi, intrînd cu ea în brațe în restaurant. În urma ei, aruncat la perete de vînt, profesorul privește în gol, pe lîngă creanga cea mai de jos a stejarului. "Înainte nimic, înapoi pete multe. Pînă și Doina, de care mă mai legam cu gîndul, e-a altuia; la propriu și la figurat; vrea să urmeze Filozofia, să... Maria e-o parșivă, și-a bătut joc de mine atunci... Ar trebui s-o strîng

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fraierit de una pentru care a intervenit la un coleg al meu. Mihai se învîrte pe lîngă fereastră, aruncînd uneori privirea afară, peste zăpada albă, curată, întristat la gîndul că ultimele zile au adus în sufletul lui zbuciumat îndoială și pete de murdărie. Dacă știam că prin asta înlătur o crimă, murmură el, privind afară te-aș fi reținut cu forța ieri... Te rog să nu-mi amintești de ce-a fost ieri! spune Maria cu o voce atît de aspră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
este liftul de serviciu, cu care va coborî direct la parter. În urma lui, Maria mai aruncă o privire grijulie intregii încăperi, netezește încă o dată cuvertura de pe pat, mai mult din dorința de-a se convinge că nu a rămas vreo pată pe undeva, se oprește în fața oglinzii și, după ce se rujează, potrivindu-și o buclă sub căciula de blană, se privește îndelung, parcă acum s-ar vedea prima dată. -Nu prea semăn eu a crin alb, dar poți să știi... își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să faceți rost, nu le purtați în buzunare... adaugă și ia cu un gest sigur batista mototolită scoasă de Lazăr din buzunar, jenat de felul în care arată. Maria își desface haina de blană și începe să șteargă meticulos o pată de sînge de pe fustă. În cariera mea de ginecolog, spune adresîndu-se lui Mihai am avut parte de mulți plîngăcioși, agitați din prima clipă... Mulțumesc! șoptește, înapoindu-i barista lui Lazăr, apoi îl atenționează: Dar ca ai tăi, niciodată; mă dor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

aceea pe care o detesta atât de mult. Odată, când tăiase prea viguros o bucată din puiul Kiev, un strop din marinata cu unt a sărit din pasărea sfârtecată și a căzut, cum nu se poate mai oportun, ca o pată de spermă pe prohabul umflat al lui Dan. Cum era de așteptat, atunci când se urca la bordul lui Carol, amândoi aveau parte de o călătorie scurtă, cu eforturi minime de ambele părți. Colțurile gurii lui Dan se afundau puțin mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
părți. Colțurile gurii lui Dan se afundau puțin mai mult, iar respirația i se transforma într-un șuierat, după care se liniștea. La momentul potrivit, Carol se rostogolea la o parte, pentru a evita să aibă de-a face cu pata umedă de pe cearșaf. Incapacitatea lui Carol de a se revolta împotriva acestei vieți sexuale spârcâite și prozaice se datora pacifismului ei natural. După ce Dan pleca la muncă, unde orna literele care formau acronime sau, după caz, le simplifica, Carol se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]