1,560 matches
-
de glorie nu le-ar fi rămas încă unora proaspete în memorie, expresia chipului său ar părea o neînțeleasă hieroglifă a vremii în care trăiește ca străin și venetic. Epoca noastră cere mai mult; cere, dacă nu patos înalt, măcar patos rostit în gura mare; dacă nu speculație, măcar concluzie, dacă nu adevăr, măcar putere de convingere, dacă nu integritate, măcar asigurări că ar fi așa, dacă nu sentiment, măcar vorbe mari despre asta. ș...ț Nu îngăduie gurii să se
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
fac decât să instrumentalizeze, azi, această suferință. Cei din urmă au devenit cei dintâi în plan discursiv: se avântă retoric și cuprind cu aripile indignării lor tardive întregul spațiu social. Trasează directive noi, distribuie note și calificative morale, vorbesc cu patos despre suferințele trecute și despre necesara lor răscumpărare. Demagogia durerii (altora) a fost în floare după 1990. La antipod, adevărații martori și martiri ai infernului închisorilor politice, cei care au fost acolo și au simțit pe pielea și oasele lor
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
tragi în el cu tunul... Scrisul așa e făcut, să vâneze himere. Să exalte virtuțiile. Să propună o lume fictivă. Erudițianul își păstrează punctul de vedere, care e al unui autor scrupulos, suspectând exagerările literare. Cauza relelor - explică - este sub patosul textului poeticesc, - nu-s vremurile, de vină n-au fost ele, "ci tu însuți, omule, căci de n-ai vrea tu, nimeni nu te-ar asupri, fiindcă ai minte și putere; dar ce folos când tu acea minte o întrebuințezi
Un Hercule valah by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7431_a_8756]
-
noastră” cu contribuția vocală măiestrită a Ilincăi Traistă, „Printre nori” - dedicație a lui Romeo Cozma peentru Richard Oschanitzky și „Blues Răzvan” - piesă a pianistului Răzvan Pîrvu închinată memoriei lui Johnny Răducanu. Au mai fost interpretate cu dăruire, competență și juvenit patos piesele „Oriental Dance” de Robert Cozma (primă audiție), „Butterfly” de Aziza Mustafa Zadeh (aceasta fiind unica piesă străină din program), într-un aranjament recompensat cu premiu în anul 2012 și - surpriză pentru prezentatorul invitat, subsemnat al prezentelor rânduri - piesa „Un
Academic jazz group by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/83411_a_84736]
-
chip, la infinit, pe nou-veniți, așa-zișii "venetici" (în pofida a mii și mii de dovezi a iubirii lor de patrie - așa cum scria George Călinescu cîndva, dînd drept exemplu copilul înfiat care-și iubește noua familie, părinții adoptivi, uneori mai cu patos decît copiii firești). Sloganul "Noi nu ne vindem țara!" a făcut destul rău țării însăși. La ora actuală, xenofobia pare - mai degrabă - spațiul invizibil, dureros, în care sunt dresați, ca într-o crescătorie de rinoceri, pachidermele mileniului care se află
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
În fond, capacitatea lui să comunice cu universul literaturilor cu o carte al cărei atribut, printre multe altele, este și acela de a se defini prin încordarea căutărilor: În nici una din Psaltirile în versuri din literaturile europene nu vom întâlni patosul justițiar, evocarea obsesiv-vizionară a «Judecății de apoi», o actualizare și reinterpretare creștină atât de departe împinsă a lumii de gânduri și sentimente a lui David, atât de puțin respect pentru adevărul ebraic ca în «Psaltirea pre verșuri tocmită» a lui
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
lumea. Un aer maiakovskian îi străbate poezia de tinerețe, plină de declarații enorme: Cântecul meu s-a săturat să fie Doar martor, invitat ca la o nuntă, El face revoluție când cântă... Că poetul era încă sincer și naiv în patosul lui o dovedește melancolia de care e uneori pătruns la gândul că și-a greșit destinul. Astfel de schimbări de umoare sunt caracteristice poeților temperamentali și afectivi. În cazul tânărului Adrian Păunescu, ele denotă o autenticitate a emoției care se
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]
-
îi trage de sfori, conducându-i ca pe niște marionete. O fatalitate implacabilă. Cristmas, eroul negru, principal, săvârșește omorul pus în mișcare de resortul ascuns al fatalității. Ceva inexorabil. O reînviere a clasicei Moira din tragedia greacă însă cu un patos sectar, puritan... Oamenii epuizează răul cu fervoare... Iar răul este mlaștina sexualității... acea tenebroasă și umidă noapte a Femeii primordiale, de care Cristmas fuge cu oroare, după ce, tot cu oroare și cu ură, s-a apropiat de ea și a
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
propriu-zis al cărții - putere, democrație, libertate, egalitate, stat, națiune, economie, război, revoluție - ilustrează tocmai acest gen de filosofie. Ceea ce sare în primul rînd în ochi la lectura Filosofiei inegalității este patetismul. Berdiaev scrie patetic, cu o fervoare discursivă amintind de patosul predicii religioase, o fervoare ce parcă îl silește treptat, pe măsura scrierii paginilor, să-și întețească tot mai mult aplombul critic. Berdiaev este precum un retor care, cu cît scrie mai mult, cu atît se înfierbîntă mai tare, de aici
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
astăzi nu se mai poate face nimic, și asta deoarece avem de-a face cu o necesitate istorică izvorîtă dintr-o taină eschatologică al cărei sens nu-l putem intui. Berdiaev afirmă într-un loc că masele au avut mereu patosul egalității și niciodată pe cel al libertății, și că o revoluție, spre a avea sorți de izbîndă, trebui să știe să profite de acest patos plebeu. În această privință, spune filosoful rus, revoluția comunistă are toate șansele să învingă. Astăzi
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
sens nu-l putem intui. Berdiaev afirmă într-un loc că masele au avut mereu patosul egalității și niciodată pe cel al libertății, și că o revoluție, spre a avea sorți de izbîndă, trebui să știe să profite de acest patos plebeu. În această privință, spune filosoful rus, revoluția comunistă are toate șansele să învingă. Astăzi, la peste 90 de ani de la scrierea Filosofiei inegalității, cuvintele lui Berdiaev își păstrează valabilitatea.
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
deci „grăbită”, în loc să merg în banca mea, în față, și leam uimit pe colege fiindcă eram de obicei un copil calm, prietenoasă cu toate, spunându-le «să mă lase în pace». Îmi scosesem între timp creionul și am scris, cu patos, o scurtă «proză» am zice azi: «Adio,poartă a Școalei!» (trecerea la Liceu, pe atunci, se făcea, prin examen, după clasa a patra, și urma mutarea în clădirile „Liceelor”, care, amintesc, încă nu erau «mixte»). Fetițele i-au spus Învățătoarei
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
ar fi devenit, precum Noica, rivali pentru Eliade și Cioran. Una peste alta, vezi tot felul de nimicnicii dintr-astea prăfoase și umbroase. Dar ce țin eu ca tinerii să preia din generația '27 este, pe de o parte, acest patos cultural extraordinar și, pe de altă parte, energia autoformativă pe care o aveau. Mi-ar fi plăcut să trăiesc în anii '27, pentru că mă simțeam foarte român și foarte european, în același timp. Ași fi avut, în fiecare zi, pe
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
permanentă actualizare a „vechiului” în interiorul unei meditații foarte personale despre melancolia trecerii. Discursul poetic elegiac, de o elevație impecabil strunită a dicțiunii, aparține unui autor îmbibat de cultură; subtilitatea reflecției și complexitatea viziunii nu exclud nici autenticitatea, nici intensitatea, chiar patosul disperat al vibrației subiective, de-a dreptul paroxistice la final - prin efect de acumulare - în rememorarea morții celor din jur: „dar cînd morții-n așteptare vorbesc despre adevărații morți/ce se-ntîmplă atunci?/ce să încep acum la un sfîrșit (doar
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
citite cu atenție de Z. Ornea și analizate critic, înrâurirea tuturor a fost identificată în creația literară și intelectuală a scriitorilor luați în considerare. Alt atu deținut de exeget îl constituie talentul literar. Talentul literar însuflețește evocările și conferă un patos abstract construcțiilor de idei. Un sentimentalism sadovenian, o nostalgie a lumii de altădată caracterizează scrisul lui Z. Ornea, care pare să aibă drept motto vechea întrebare retorică ubi sunt qui ante nos. Istoricul literar folosește cu iscusință și cu simț
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
aceea, profund interogativă, a unei conștiințe libere. Nu și-a dorit, cum spune într-un loc, aureola de „martir al unei cauze”, dar aceeași Istorie cu majusculă va face din el un martir. Ultimele pagini ale cărții, încărcate de un patos autentic, evoca tocmai acest martiraj, cu texte răvășitoare în sprijin, scrise de Fondane, însă cu o mare demnitate și sobrietate, în preajma arestării și înainte de deportare. Intervențiile unor prieteni precum Lupașcu și Cioran de a-l salva, refuzul de a se
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
bere, excesele bahice atrăgîndu-le ore de recluziune în camera de pedeapsă de la Pforta, destinată alumnilor rebeli. După cinci ani de formare aspră, cei doi prieteni pleacă la Bonn și se înscriu la Facultatea Evanghelică de Teologie, în ciuda evidenței că niciunuia patosul creștin nu-i frămînta somnul. La Bonn, Paul descoperă sanscrita, în vreme ce Friedrich e atras de lumea ideilor. Prietenia lor seamănă cu o simbioză a contrariilor, în care Nietzsche e condescendent, malițios și mereu înclinat a-și lua peste picior amicul
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
aceste personaje, ce atestă o tipologie fantastică, recontextualizată în unele proze semnate de Mircea Eliade, au aceeași sursă mitopoetică cu „magul călător printre stele”. Dicțiunea acestui tip de erou este una eclectică, reflectând elanul foarte tănărului autor autodidact și, totodată, patosul lui cognitiv. Dincolo de acest tip de proză, de cele mai multe ori fragmente specioase prin lipsa de consistență epică în favoarea ilustrării unor concepte obsedante, poetul abordează marile idei ale poeticii visului romantic (Mortua est, Memento mori etc.). Cititor pasionat al filosofiei lui
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
cronicii literare. Are, față de aceasta, o netă admirație (atunci când e profesată de autorități ca Nicolae Manolescu și Eugen Simion), dar se dă la o parte din calea ei. Recunoaște, de altfel, aproape fățiș că nu-i înzestrat pentru așa ceva. În patosul acestui peisaj al dezerțiunii se pot subînțelege, fără echivoc, contururile unui autoportret: „În loc să declare un război necruțător degradării spiritului critic, să intre în jocul mortal al deciziei neiertătoare și al înfruntării bărbătești a pericolelor ce pândeau de peste tot peisajul bolnav
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
O parte din ele. Telefoanele, apoi sms-urile, mail-urile la care eram mereu codașă, prînzurile de taină de pe strada Frumoasă, iubiri, despărțiri, trădări, îmbărbătări, ironii, Proust, Toscana, Leonard Cohen, aventuri, jocurile și discuțiile cu Sandu Boiangiu și Radu Cosașu, cochetăriile, izbucnirile, patosul din diferite argumentații, viața noastră... fotografiile de la Torino, dintr-o superbă și imensă grădină plină de culorile primăverii. Și Mihai Chirilov, și eu îi zîmbim ghiduș lui Leo. Toată ziua umblam pe străzi, vorbeam, ne tachinam, seara mergeam la spectacole
Păunii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5631_a_6956]
-
mai spus Traian Băsescu, precizând că nu încurajează folosirea unor însemne ilegale pe clădirile instituțiilor statului român. „Sigur că niciodată nu voi încuraja utilizarea unor însemne ilegale pe instituțiile statului român, dar depinde cum abordăm acest lucru, fără propagandă, fără patos, ci cu legea în mână. Ți-am dat steagul jos, nene, poți să-l pui la tine în curte, poți să ți-l pui în week-end, poți să-l pui unde vrei, dar nu pe instituții ale statului. Deci se
Explicația lui Băsescu, despre discuția cu Orban: Ușor cu pianul pe scări by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39426_a_40751]
-
sau În seara de Moș Ajun de Marin Trache. Surpriza serii ne-a fost oferită în dar de maestrul Jean Lupu, dirijorul peste care anii ce trec par a îsi pune cu greu amprenta. Acesta a interpretat cu prospețime și patos un fragment la toacă, din piesa cu același nume a părintelui Constatin Drăgușin. Momentul a lăsat întreg auditorul cu sufletele ridicate spre ceruri, prin bătăile implacabile ale instrumentului de lemn, simbol al ortodoxiei românești. Partea mediană a concertului a fost
O seara magic? cu Symbol by Janina B?DICI () [Corola-journal/Journalistic/84306_a_85631]
-
de vitală pondere politică, istorică. Oricum, eroul de la capătul cărții avea 28 de ani... Stilul este hașurat, astmatic, augmentativ în suita propozițiunilor, cumva în genul prozelor lui Zaharia Stancu, rupând din frază membre, pentru un grafism accelerând notația, inculcându-i patosul vibrației: "Părăsesc pentru a doua oară uniforma regelui. Port din nou haine civile. N-am nici un venit. Locuiesc la un camarad care lucrează noaptea. Dimineața când se întoarce, îi las camera și-mi petrec toată ziua la facultate. Este perioada
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
ani ne oferise esențialul inspirației sale: romantismul mediu gen Musset, în tonalitate generală de factură Bolintineanu. Spre deosebire însă de pașoptist, Zamfirescu nu acuza nici o stridență lexicală, nu utiliza nici un neologism deplasat, iar tragica bucată se desfășura fără pic de patos, după regulile bunei-cuviințe. Lui Macedonski îi plăcuse, probabil, inspirația solară și sudică a debutantului, atracția lui pentru Mediterana, visul unui clasicism păgîn. Exact ca în Levante și Calavryta scrie poetul și în anii următori - poezii de dimensiuni mai largi ori
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
o prezintă într-o formă golită de orice participare afectivă. E ca și cum ideea aceea, în loc să prindă ființă grație unei însuflețiri umane, este aruncată pe pagină ca un stîrv căruia i s-a furat ultima tresărire de viață. Ți se cere patos ca să poți da ființă unei idei, ceea ce înseamnă că patosul, mai înainte de a fi al ideii plecate în lume, trebuie să fi fost al autorului care și-a pus sufletul în ea. Drama noastră e că mai toți autorii români
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]