3,339 matches
-
catolică) la forma ei modernă, specifică marilor aglomerări de populație legată de manufactură, comerț și alte ocupații. Pentru el, familia nucleară modernă era deci o variantă degradată a familiei. La Play clasifică formele de familie în trei mari tipuri: familia patriarhală, în care fiii se căsătoresc și se stabilesc în aceeași gospodărie, pivotul familiei lărgite constituindu-l tatăl; familia instabilă (modernă), în care copiii părăsesc familia după căsătorie și devin independenți; familia tulpină (souche), în care unul singur dintre copii rămâne
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
constituindu-l tatăl; familia instabilă (modernă), în care copiii părăsesc familia după căsătorie și devin independenți; familia tulpină (souche), în care unul singur dintre copii rămâne cu părinții, coabitând cu ei și cu propriii copii. La Play consideră că regimul patriarhal tinde să oprime indivizii și degenerează în rutină, în timp ce individualismul exagerat ce caracterizează familia modernă duce la distrugerea stabilității familiei. De aceea, pentru el, deși gânditor de nuanță catolică, tipul ideal este familia tulpină. Această formă de familie reprezintă mediul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
l-au împotmolit însă (Segalen, 1987). Referindu-se la necesitatea de a nu ne lăsa robi pasiunilor noastre politice,ideologice și religioase în abordarea unui subiect științific, E. Durkheim îl citează pe La Play și arată că, așa cum pentru el familia patriarhală și tulpină este punctul de reper valoric, alți autori glorifică tipul modern de familie. Durkheim, profesând o concepție structuralistă despre familie, subliniază că familia modernă conține în ea formulele prescurtate ale dezvoltării ei istorice. El recunoaște, în același timp, că
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
excluși de la moștenire. Fiicele urmau să se căsătorească în alte „case”, fiii mai mici căutau fete moștenitoare, devenind gineri, iar cei ce rămâneau acasă, celibatarii, renunțau tacit la partea lor de moștenire. Așa încât, dacă fetele ajungeau „străine” într-un context patriarhal, patriliniar și patrilocal (vezi 3.3.3.2), băieții mai mici alergând după fete cu gospodărie, statutul celibatarilor era la mijloc de drum, între servitori și rude (Segalen, 1987). De aceea, concepția ideologilor francezi din secolul al XIX-lea - în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
XIX-lea - în particular a lui F. La Play - care, indignați de instabilitatea și dezorganizarea familiei muncitorești, propuneau o întoarcere la familia tulpină era, dacă nu demagogică, cel puțin idilică. Argumentul că prin acest gen de familie se asigură autoritatea patriarhală și continuitatea valorilor între generații nu este suficient de solid pentru a o acredita ca tip ideal, dacă avem în vedere și dezavantajele ei. Familia tulpină este asemănătoare cu alte constelații domestice specifice societății țărănești din Europa. Una des menționată
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
copiilor, îngrijirea în caz de boală ș.a.m.d. Familia țărănească de la noi din țară, cu deosebiri regionale marcante, se înscrie, în mare, între cele două formule de mai sus. Fiul (cel mai vârstnic) care rămâne în casa părintească, modelul patriarhal, zestrea fetelor sunt dimensiuni centrale ale mariajului și familiei românești. 3.2.2.2. Familia extinsă modificată tc "3.2.2.2. Familia extinsă modificată " Este un concept lansat în 1960 de E. Litwak. El nu desemnează o formă propriu-zisă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
familii sunt contradictorii). În multe societăți, relațiile economice, sociale și politice sunt controlate de bărbați. Adesea, poliginia este admisă, iar bărbații domină nu numai viața socială publică, ci și pe cea de familie. Astfel de societăți și familii se numesc patriarhale și sunt strâns legate de descendența pe linia tatălui și de rezidența patrilocală. Familia matriarhală, în care relațiile de familie sunt dominate de femei, este astăzi mai puțin prezentă în forma ei clasică (din perioada așa-numitului matriarhat). Ea este
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
forme principale: democratice (colective) și cele ale autorității dictatoriale. Ultima formă a fost asociată în genere cu puterea tatălui în familie (el deținea și mijloace economice de constrângere). Respectiva formulă este însă costisitoare și nici în cele mai drastice modele patriarhale nu a funcționat perfect, femeia având resurse să limiteze puterea bărbatului. Emanciparea economică și culturală a femeii pune tot mai acut problema deciziilor democratice în cuplul conjugal (din ce în ce mai pronunțat și cu participarea copiilor). Contractul implicit și delegarea autorității. În luarea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
dizabilități emoționale ori comportamentale de dezvoltare) și familia supusă unor presiuni economice și sociale care nu are susținerea comunității (îngrijirea copiilor, asistență socială și medicală, ajutor material) măresc extrem de mult riscul de violență între soți și abuzul față de copii. • Modelul patriarhal/autoritar, reclamat în special de mișcarea feministă, scoate în evidență că prin tradiție bărbatul era considerat stăpânul casei, iar comportamentul discreționar, inclusiv prin agresarea fizică a celorlalți membri ai familiei, era de la sine înțeles. Autoritatea patriarhală nu este însă nicidecum
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
abuzul față de copii. • Modelul patriarhal/autoritar, reclamat în special de mișcarea feministă, scoate în evidență că prin tradiție bărbatul era considerat stăpânul casei, iar comportamentul discreționar, inclusiv prin agresarea fizică a celorlalți membri ai familiei, era de la sine înțeles. Autoritatea patriarhală nu este însă nicidecum o relicvă istorică, nici măcar în democrațiile avansate, ci, transparent sau mascat, operează din plin și în zilele noastre. • Modelul situației sociale combină ideile celor două modele anterioare, incriminând drept cauze hotărâtoare ale violenței domestice două seturi
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
târziu, în culegerea colectivă Floare de gând, apărută în 1947. După mai bine de două decenii tipărește un volum individual, Poeme (1973), urmat de La vaduri de vreme (1974), Trecere înaltă (1976), Vama de aur (1977), Pe aripi (1987). Versurile îmbină patriarhalul, limpiditatea și lentoarea discursului cu deschiderile spre modernitate. Poetul nu se teme de utilizarea limbajului comun, convins că inculcarea unor sensuri profunde îl poate revitaliza. Tematica aleasă ține de erotică, dar și de meditația asupra trecerii timpului, efemeritatea ființei umane
REZUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
dragostea: „noi ne iubim și totuși suntem zei”; „atât de verzi suntem și atât de înalți”. Registrul nu se schimbă în publicistica din Țările de sus ale merilor (1974), autorul transferând filonul sentimental și aici. Se descriu și alte ținuturi patriarhale dintre Olt și munte, unde poezia este aducere-aminte, bradul, soarele, mănăstirea, șarpele devin simboluri laice, iar oamenii sunt precum cei arhaici, oameni ai munților, aspri, „crescători de vulpi argintii”. Reporterul pendulează mereu între Țara Făgărașului - „ținutul alb”, „țara de sus
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
ilustrului său părinte, evitând elogiile exagerate, mai ales pentru că era conștientă de valoarea creației acestuia. Revenind în sfera epicii, cu volumul Ploi și ninsori (1940) abordează proza de notație, de o molcomă vibrație lirică, unde conturează peisaje apuse, evocă atmosfera patriarhală a orașelor de odinioară sau scrie câteva adevărate incantații poematice de smerenie în fața naturii, sub vraja dangătului clopotelor, a foșnetului teilor, a „melancoliei” prunilor, a farmecului ninsorilor și a fanteziilor iernii. Proza poematică o conduce spre poezia propriu-zisă, unde se
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
autorului spre istorioare cu tâlc. Moarte măruntă (1997) este romanul dorului de casă pe care îl trăiește un personaj donquijotesc, Adam Ficioru. Înglobând într-o parabolă înfruntări și dezbateri morale, cartea devine un document-acuză la adresa comunismului, agent al distrugerii vieții patriarhale rurale. În Duminicile unei veri (1991, ediția a doua, din 2001, este distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor), L. se oprește asupra unei lumi magice prin intermediul unui personaj feminin plin de candoare, Ruxandra, o fetiță care face pasul dinspre „Edenul pierdut
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
o creștere de intensitate dramatică e greu sesizabilă. Pe o Arcă a lui Noe modernizată, imaginată ca un „amestec de transatlantic și distrugător”, fără bărci de salvare, se îndreaptă spre necunoscut câteva personaje cu rezonanță biblică: Noe cel dreptcredincios, apariție patriarhală, Noa, „babă rurală, cumsecade, simplă și bună”, Sem, fratele cel mare, „crud ca un rege din Babilon”, organizator al biosului din cuștile plutitoare, Ham, fratele mijlociu, „rău ca un crivăț”, inteligență rece stăpânind peste motoarele corăbiei, și Iafet, mezinul, o
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Himmelsberggasse sau La Rue qui monte au ciel), S. se deosebește însă de tonul solemn hieratic, neoromantic în fond, caracteristic lui Ștefan Aug. Doinaș sau vărului său Radu Stanca. Evocând Strada Dealului și Orăștia copilăriei, emblemă, de fapt, a provinciei patriarhale interbelice, poetul se apropie mai curând, prin prozaismul intenționat, de Ioanichie Olteanu. Acest spațiu sacralizat al amintirii este populat de o galerie de figuri burlești, portretizate prin îngroșarea trăsăturilor distinctive, prin bizareria lor comportamental-maniacală. În fond, e o tandră recuperare
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
o viață ușoară, în care luxul și aventura te însoțesc permanent. Epatată de sclipirile înșelătoare ale acestei lumi, Anișoara devine repede victima inocentă a unei imoralități generalizate. Prezența tonică a soțului ei, ins neînsemnat și mărginit, dar cu o filosofie patriarhală de viață, o ajută să se desprindă de existența artificială a capitalei și să revină la ritmul calm al obișnuințelor anterioare. Florentina (1931) avansează, în esență, o propunere de caz asemănător. De data aceasta, caracterul alterat al femeii care se
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
de înțelegere, pentru a defini oamenii, reînsuflețiți pentru o clipă prin darul evocării. Locurile prin care destinul i-a purtat pașii sunt „desenate” cu finețe, precizie și culoare; la fel, străzi, clădiri care au dispărut, „maidane” ale unui oraș încă patriarhal, desfășurat într-un decor ce amintește de târgurile Orientului, dar și impulsionat de ambițiile modernizării, ale europenizării. Specialistul în economie și în științele politice nu se dezminte, el retrăiește totul dintr-o perspectivă a actualității, și analitică, adesea critică, dar
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
spioni precum cel Întâlnit de Honigberger. Într-un articol despre politica externă de la sfârșitul anului 1888, Eminescu făcea sinteza politicii rusești după o jumătate de secol: „Politica rusă seamănă cu o clădire care În orice parte are alt aspect. Înlăuntru patriarhală, În afară turburătoare, afirmând iubirea de pace și totuși grămădind trupe În afara frontierelor. În același timp simulează a fi putere asiatică și durează căi ferate spre Samarkand cu două ramuri spre Persia și Afganistan, ca și când India i-ar fi ținta
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ministerului Culturii (2003). Cartea care l-a consacrat pe S. este romanul Niște țărani (Premiul revistei „Săptămâna”, Premiul „Ion Creangă” al Academie), ce înfățișează un sat oltean izolat, Cornu Caprei, cățărat în parte pe dealuri păduroase, stăpânit încă de rânduieli patriarhale, inclusiv de sărăcia inerentă înapoierii. În scenă sunt aduși în special țărani asemănători cu cei din Moromeții, în frunte cu Năiță Lucean, aproape o „copie” a lui Ilie Moromete, cel mai fascinant personaj din literatura lui Marin Preda: mai puțin
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
Lovinescu aprecia detașarea cu care e comunicată în roman o experiență traumatizantă, absența lirismului, a „febrei”, stilul „dens, cenușiu”, nepatetic. Cartea procură, totuși, emoții de lectură și prin vibrații (discrete) de reală poezie, conținute în evocarea peisajelor și a atmosferei patriarhale a Mangaliei și Balcicului de altădată, ca și în episodul morții tatălui protagonistei. Considerat de S. și de unii comentatori roman (sau jurnal) al unui roman, Cad zidurile, nu dezvăluie însă procesul lăuntric al propriei plămădiri, ci rememorează, la persoana
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
împlinirile și neîmplinirile ei, dar totul relatat pe un ton firesc, fără patetism (Nouă luni - sau zece). În schimb, idilismul pătrunde în romanul Mersul pe ape, impregnat de nostalgia edenului pierdut al copilăriei și al adolescenței petrecute într-un sat patriarhal. E prezentă și reacția de respingere în fața orașului tentacular, cu toate neplăcerile cotidiene: aglomerația în așteptarea vreunui autobuz, obligatoria înghesuială din tramvaie și troleibuze, alături de oameni obosiți, veșnic nervoși etc. Și aici, ca și în povestiri, întâmplările sunt polarizate de
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
ziarele „Munca” și „Constructorul”. În 1934, la Soroca, lui S. îi apare placheta Visurile vieții, ce cuprinde douăzeci și opt de poezii. Influențate din lirica lui G. Coșbuc, versurile înscriu motive asemănătoare cu cele ale predecesorului său: frumusețea naturii și a traiului patriarhal de la sat (Casa mea, Noapte de vară), elogierea muncii istovitoare, dar spornice a plugarului (La plug). În primăvara anului 1940 S. avea sub tipar volumul Game. SCRIERI: Visurile vieții, Soroca, 1934. Repere bibliografice: A.D. [Alexandru David], „Visurile vieții”, VBA, 1934
SARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289494_a_290823]
-
poezia și proza sămănătoristă în culori trandafirii, ele reprezentând o eră de pace socială, de fericire pentru toți. Chezășia acestei binecuvântate stări o constituie prezența unei boierimi înțelepte, legată de pământ, înfrățită cu țărănimea. De aici, regretul pentru surparea așezărilor patriarhale, pentru stingerea vechii boierimi și a răzeșimii. Ca scrieri tipice în acest sens sunt de amintit, în primul rând, majoritatea povestirilor din Bătrânii de Emil Gârleanu, în special nuvela Nucul lui Odobac, ori Cuconul Stolniceanul de N. N. Beldiceanu. Nostalgia trecutului
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
un curent ce a favorizat, pe un fundal de patriotism, grefarea unei doctrine conservatoare. Curentul a stimulat o literatură pătrunsă de duh patriotic, dar simțitor alterată de tendințe paseiste, care au dus la idealizarea satului medieval, a trecutului, a economiei patriarhale, la o imagine idilică, decorativă a țăranului, la demonizarea orașului, prezentat ca Sodomă și Gomoră. Talentul scriitorilor autentici a biruit însă, ca întotdeauna, mărginirile maniheiste și fanatismele doctrinare. Din paginile revistelor „Sămănătorul”, „Ramuri” și ale altor periodice înrudite se înalță
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]