1,264 matches
-
să faci nimic! — Ca să fac ceva trebuie să știu ce, ripostă sec slujitorul. Avea un ochi acoperit cu un petic murdar de stofă neagră, iar celălalt Îi sclipea Întunecat. — Fiecare lucru la timpul lui răspunse Hugo Învelindu-se Într-o pelerină groasă. Așteptăm unde trebuie să aș tep tăm, la marginea pădurii din preajma mânăstirii. Avem acolo un oaspete de Întâmpinat. — Aha, continuă celălalt ironic, deci n-are rost să-i mai ostenim pe bieții călugări. Vezi că pricepi până și tu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu zăpadă. O Însoțeau doar o cameristă și bătrânul slujitor pe care i-l dăduse Fulko Încă din timpul conviețuirii lor, ca s-o apere și s-o ocrotească În toate Împrejurările. Era udă și Înghețată, stropită de noroi, cu pelerina sfâșiată și ochii Înlăcrimați. Dar rămăsese tot frumoasă și mândră ca o regină. — Salvați-mi pruncul, monseniore, l-a implorat ea pe arhiepiscop. Eu sunt blestemată și-mi voi răbda soarta fără să mă plâng. Dar această ființă nevinovată pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
până o nimeri pe cea care se potrivea. Deschise ușa și Începu să pilească lanțurile cu o pilă uriașă ascunsă sub manta. Ieșiră În vârful picioarelor. Trecură pe lângă paznicul care zăcea nemișcat la pământ. Necunoscutul Îl dezbrăcă pe acesta de pelerină și i-o aruncă lui Simeon: — Îmbrac-o și Încearcă să te strecori fără să te recunoască vreunul. De afară se auzeau din ce În ce mai lămurit zgomote Înă bușite, chemări, porunci scurte, zăngănit de arme. — Nu cred că au timp de noi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pământul - semn rău, de ploaie. La răsărit și-nspre sud, se arăta cerul cu norii albi- cenușii amestecați. Numai deasupra mea, ca o farfurie întinsă, cer albastru. Am noroc, îmi ziceam. Totuși norii se deplasau, la sensul giratoriu cerul devenise negru. Pelerina de ploaie, nelipsită în bagajul bicicletei, m-ar fi adăpostit doar când stăteam pe loc. Dacă cedam influenței impuse de vreme, la o eventuală întoarcere, numaidecît trebuia să merg pe bicicletăvreo 12 km. Tot aia-i îmi ziceam, ș-am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
altele, el făcuse armata la Roman. După ce ne-am instalat, am adormit, ca după un drum ca acela! Dimineață, fatalitate: turna cu găleata! Era un moment de cumpănă fiindcă se intunecase, semn de vreme rea. Pe ploaie, deși aveam niște pelerine cu glugi, ne-ar fi fost tare greu pe biciclete. Soluția limită era să ajungem, prin indiferent ce mijloace la Rădăuți și de acolo cu trenul, acasă. Numai că ăsta ar fi fost un jalnic sfârșit al expediției noastre. Pe la
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mi-am depășit recordul de viteză atinsă cu bicicleta actuală: 55,5 km/h. Ziceam că eram nițel panicat; păi nici nu aveam cum să nu fiu auzind tunete, privind deseori spre cerul care n-arăta bine.... Mă gândeam la pelerina de ploaie și la umbrela din geanta pliantă nelipsită la deplăsarile pe două roți, și încet- încet (la propriu, că pedalam la deal), am ajuns în comuna Ștefan cel Mare. Am telefonat la Roman: începuse să picure. Eu eram norocos
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pierde duelul. Colega noastră, ce ciudat!, pe cât de ironică se arătase inițial față de ideea acestui turnir butaforic, își ia până la urmă rolul în serios și se grăbește să iasă în față (tunsă scurt, cercei în urechi, guleraș alb peste o pelerină gri, largă la poale) pentru a-și susține alesul inimii (de fapt, pe cel care a ales-o pe ea să-i fie doamnă protectoare). În sfârșit, vine momentul când „managerul” cu barbă dă piept cu învingătorul din rundele eliminatorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
putem. Dar din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul nostru, sub hambare, ne învelim în pelerine, cu glume, cu râsete pe când flăcăii regimentului, în goană își caută pretutindeni adăpost, pe când ploaea se învălue în lungi șuvițe resfirate, pe când vântul umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște capete îngrozite, cu părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu toții încep a geme înnăbușit, până ce la toți le trece os prin os. La câmp, la manevre, în tabără, preocupația cea mai mare a lui e să facă observații de amănunt. Ba cutare are două copci la guler, cutare poartă pelerină la exerciții, și alte multe războinice băgări de seamă, demne de un general. E adevărat că prin nimic nu dovedește acest om că ar fi un mare general, măcar un general de câmp. După ce face, și după cât am băgat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la școala lui? Cred că este un timp privilegiat ce sintetizează sensul existenței noastre în această lume ca pelerini. La capăt, la altarul nunții, la cel al nunții cerești, ne așteaptă o stea ce luminează chipul unui apostol, cu pălărie, pelerină, toiag și un vas cu apă, și cu un simbol (scoicaî cusut pe mantie. în loc de toiag, poate avea în mână o spadă în formă de cruce, ca apărător al unui popor creștin împotriva ocupanților musulmani, mauri. Personajul religios și biblic
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ai nevoie”. O astfel de formulare caritabilă nu o voi uita repede. Le-am mulțumit din nou și am ieșit în curtea bisericii. Surpriză neplăcută: plouă. Nu contează, îmi zic, drumul continuă, indiferent de vreme și problema se rezolvă cu ajutorul pelerinei pentru ploaie. Dar nu după mult timp ploaia se oprește și-mi pun pelerina la locul ei în rucsac. Altitudinea la care se merge pe camino este mai mereu cam de 700 metri. Temperatura este mai mult decât potrivită pentru
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mulțumit din nou și am ieșit în curtea bisericii. Surpriză neplăcută: plouă. Nu contează, îmi zic, drumul continuă, indiferent de vreme și problema se rezolvă cu ajutorul pelerinei pentru ploaie. Dar nu după mult timp ploaia se oprește și-mi pun pelerina la locul ei în rucsac. Altitudinea la care se merge pe camino este mai mereu cam de 700 metri. Temperatura este mai mult decât potrivită pentru drum, cerul este ușor înnorat, și așa a fost în toate zilele de când am
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Mult mai mare însă mi-a fost surpriza să aflu că tânăra și blonda olandeză întâlnită acum câteva zile și care cu atâta evlavie s-a apropiat de Sf. Impărtășanie este plecată de acasă din luna aprilie. De atunci este pelerină, pe jos, în drum spre Santiago și apoi Finistere. După aspectul fizic ai zice că acum tocmai a ieșit de la o sală de fitness sau s-a întors de la o plimbare foarte agreabilă. Nu are nici o leziune la picioare și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
următoarele sate. Peste tot, bisericile sunt închise, ceea ce iar nu-mi place. în Villalcázar de Sirgo mă - opresc din nou pentru o bere fără alcool și o bucată de brânză. Afară, la masă, un bătrân spaniol discută cu o femeie, pelerină și ea, dar nu știu de ce naționalitate. îi explică rar, în cuvinte simple tot felul de lucruri ce-i trec prin minte. Vorbește și de timpurile lui Franco. îl întreb cum îl consideră pe acest general. îmi răspunde simplu și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Domnului O rază de Lumină Divină Va coborî și poposi În Inima și Sufletul cititorului Această carte este lucrarea SF. Duh În inima mea Cu dragoste și respect pentru cei care o vor citi. Doamne-Ajută! Prefață Doamna Maria Moșneagu, venerabila pelerină botoșăneancă, ne dăruiește o nouă bucurie În suflete. Cu binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu, credincioasa enoriașă a bisericii „Vovidenia" din orașul Botoșani, și-a Împlinit, o altă mare dorință, pe lângă aceea de a vizita Locurile Sfinte din Israel, aceea de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cutare, să plece acuma... ce să le fac ?! ! I. A.: Erau invidioși ! Ș. B.: - Dar n-aveam să nu-nvăț și să-mi pună nota mică pentru că să nu facă... Bun !... Când am venit din Cehoslovacia, am venit cu o pelerină de ploaie... vă dați seama, în ’55 și, da, în ’55, că am făcut trei ani, și-o pereche de bascheți. Cine purta atunci bascheți ?! Vă dați seama: țineam la ele ca la ochii din cap [râde]. Astea din amintirile
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de la vie de bohșme a lui Henri Murger, cartea care ne-a scos din minți pe mulți: părul mare și buclat la ceafă sub borsalina cu borurile exagerate, bărbuța oacheșă și creață sub lavaliera neagră În falduri, macferlanul negru cu pelerină bogată și o alură gravă și funebră de poște maudit. Reproduc aci, cu stilul propriu epocii și generației noastre de formație În multe privinți artificioasă, epitaful ce singur și-a elaborat frumosul nostru bulibașă, răpus la 29 de ani de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al secției de terapie intensivă, fără mai multe uși, fără filtre. De la lift (deci din curte) intrai, cu un ciubuc minim, până în oricare sală. Nu intra oricine, dar intrau destui. Așa încât se opera adesea cu rudele pacientului, înfășurate în inutile pelerine cenușii, la ușă. Când omul de pe masă sughița, sughița tot neamul; când acesta începea să se vaiete, familia bătea în ușă: „Noooo, mai încet...“. E drept, erau chirurgi care căutau splina în altă parte decât zicea anatomia, pediatri care „intrau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aur, prietenos, aproape umil) dă-i drumul, ce mai aștepți, scrie, nu te opri ...”. Timpul narațiunii intra într-o legendă ce desacralizează: ,, Vremea trecu, cine i se poate împotrivi? Poetarul Tănase muri și în locul lui veni unul care purta o pelerina făcută din două fețe de masă. Apoi muri și asta, veni altul, cineva trebuia să păzească mereu poartă așezării pe colina. Dar în ceață care se ridică de pe mlaștină, bătrânul pălărier s-ar fi mutat în cele din urmă în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-lea) <endnote id="(130, p. 73)"/> ; Europa Îi consideră pe români „cu mult mai rău decât pe jidovi, care Își au pe Moisi al lor” (George Bariț, „Românii și maghiarismul”, 1842) ; „Mâne sau poimâne, [noi, românii] vom fi siliți [...] a pelerina cu bățul În mână și cu copiii În spate, ca odinioară evreii din frumoasa Palestină ; vom deveni la starea adevăratei ticăloșii, a nu avea unde să ne plecăm capetele, vom umple prinsorile [= Închisorile] sau ne vom stinge de foame și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
are o cioară moartă și ouă clocite”. Neavând timp și răbdare pentru text Înlocuitor, Andrei a ras totul dintr-o trăsătură de condei. La Tomeștii de Puiești, fuseseră incluși În rolul „Vălăretului” și „Jidanul I și Jidanul II” care, „Poartă pelerine lungi, rupte, destul de uzate. Pe față au măști cu Înfățișare de farisei. În mîini duc coșuri sparte”. Celor de la „Vălăretul” Ianei li se reproșase Înfățișarea aceluiași „jidan” care, pe lângă faptul generalizat pe județ că „...poartă un pardesiu vechi, rupt și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Iana deoarece „...urs și ursar se fac numai țiganii, care sînt nelipsiți din vălăret și din sat” ceea ce contravenea dispozițiilor inimosului partid egalitarist. Cât despre halatul „jidanului” de la Rafaila, Adăscăliție scrisese (și Andrei tăiase cu neasemuit sârg) următoarele „...este o pelerină ruptă și murdară, cu slin pe ea și are șapcă”. c.n. Băi, tov. Ceaușescu nu greșește niciodată! Vai de capul și de salariul trunchiat al redactorului G. Tamaș de la „Vremea nouă” care, În numărul 980/21 aprilie 1971, după
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
delegații care se perindau în acea dimineață prin fața microfoanelor din marea sală, se afla un tânăr în jur de 30 de ani, îmbrăcat ciudat, fapt ce trezea curiozitatea tuturor delegaților. Peste un fel de fustă din piele, avea aruncată o pelerină din pânză albastră, strânsă la mijloc cu o curea lată, țintuită din loc în loc cu metal strălucitor. Înainte de a lua cuvântul, președintele îl prezentă înaintea delegaților veniți la sesiunea Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea: “Iubiți frați delegați
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cu albastru pe dinăuntru de cineva care pusese afine În el), mama pornea Într-un lung tur de cules ciuperci. Spre ora cinei, putea fi văzută ieșind din adâncurile nebuloase ale unei alei din parc, mica ei siluetă, Într-o pelerină cu glugă, din stofă de lână maro-verzuie, pe care nenumărate picături de umezeală o prefăceau Într-un fel de ceață plutind În jurul ei. În timp ce se apropia pe sub copacii care picurau și mă zărea, fața ei căpăta o expresie ciudată, mâhnită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cuvinte dintr-un celebru monolog al lui Shakespeare. Îmbrăcat cu un sacou roz, a participat la vânători În Anglia și Italia; Îmbrăcat În haină de blană, a Încercat să ajungă cu mașina de la St. Petersburg la Pau; Înfășurat Într-o pelerină de operă, era cât pe-aci să-și piardă viața Într-un accident de avion pe plaja din apropiere de Bayonne. (Când l-am Întrebat cum a reacționat pilotul avionului Voisin sfărâmat, unchiul Ruka a chibzuit o clipă, apoi a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]