919 matches
-
să cred că eu am ales pentru prima oară această variantă de devenire întru profesie. Știi, am vrut de mai multe ori să realizez un portret al lui Dumnezeu, dar de fiecare dată am dat greș. Nu-mi ieșea de sub penel decât o entitate revoltată, ceva în care țiuiau toate singurătățile lumii, dar care, simultan, era prizonierul unui strigăt, pentru că nu înțelegea cum poate fi atât de singur cineva care a creat Totul. Am rupt toate schițele acelea, pentru că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un dandy retro, cum îl caracterizez eu pe franțuz. Omul are oarece talent, trebuie să recunoaștem, ține prima pagina a ziarelor mondene, dar nu este neglijat nici de critici. Este o voce interesantă, distinctă, în concertul celor răvășiți de chemarea penelului. Chiar mi-a făcut plăcere să discut cu el. E un tip de spirit, deși eleganța sa exagerat de rafinată, ușor ridicolă chiar și pentru un artist, poate să te facă să nu-ți poți stăvili pornirile către zâmbetul sarcastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
litere de-o șchioapă, pe-un carton, niște cuvinte foarte curioase: "Latră numai la fete mari". M-a mai rugat ca a doua zi, la prima oră, să-i aduc "opera". Zis și făcut. Am mobilizat toate culorile, acuarelele și penelurile, știut fiind faptul că nea Toni era șeful portarului, omul care, dacă nu voia, nu închidea niciun ochi la desele mele întârzieri de la ore. Ființă cu gust artistic, nea Toni a admirat mult lucrarea și a așezat-o iute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru a începe lucrările la Heart of Island. Și, tot la fel de sinceră, îți spun că nici nu știu ce răspuns i-aș mai da Înălțimii Sale. Asta înseamnă că m-am ramolit de tot, că trebuie să-mi iau iute șevaletul și penelul și să-mi găsesc un colț de lume și mai ferit decât Little Cayman, dacă nu vreau să eșuez pe o Heart of Island. Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 17 Reuniunile festive ale familiei nu-mi cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tine. Abia atunci când te-am văzut cu vioara în brațe am știut că a venit trădarea. Sau abandonul... Când preferi, temporar, un om altui om, nu este trădare. Dar când preferința se îndreaptă către un obiect, fie el și vioară, penel sau nu mai știu ce, atunci avem o problemă; ne aflăm în punctul în care suntem pe cale de a silui speranța, dacă insistăm în salvarea dorurilor noastre. Dacă este să aleg între trădare și abandon, cred, deocamdată, că tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca și cum aș percepe un univers. Când mă gândesc la noi doi, am imaginea unui pustiu... Știi, am vrut de mai multe ori să realizez un portret al lui Dumnezeu, dar de fiecare dată am dat greș. Nu-mi ieșea de sub penel decât o entitate revoltată, ceva în care țiuiau toate singurătățile lumii, dar care, simultan, era prizonierul unui strigăt, pentru că nu înțelegeam cum poate fi atât de singur cineva care a creat Totul... Mi-ar fi plăcut să plâng, noaptea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foc aprins și voi umblați după cine știe ce spălăcite!” - i-a venit să strige infirmierei. A mângâiat-o pe părul negru ca mangalul și a Îndemnat-o să intre În cadă. De această dată, a ridicat un picior ca scris de penelul unui pictor și a pășit peste marginea căzii. ― Așa, frumoaso! Întinde-te În apă și așteaptă mă, că mă Întorc Îndată, să te spăl pe spate... Îi căzuse dragă „Arăpoaica” și abia aștepta s-o vadă cum arată după baie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să strîngă recolta de aur, dar aurul se lichefiază, clocotește, îl înghite. Sîngele uman se cunună cu șuvoiul de lavă. "Cu dragoste pentru Ana, femeia mea de vară", așa stă scris pe spatele tabloului cu adevărat ultimul. Și-a prefăcut penelul în armă. Cristoase, cît și-a dorit să moară omul ăsta dacă și-a spart ochiul ca pe-un vas. Șichy i-a mascat cu flori ochiul zdrobit. A trecut, cum numai ea poate, peste o scenă goyescă. Pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
până acum că norii au acoperit complet luna. Cântecul din yoo-hoo-loos e însoțit de acela al altor insecte. Simfonia acestei nopți este minunată. Stau în întuneric și îl privesc pe împăratul Hsien Feng cum respiră liniștit în somn. Ca un penel, ochii mei trasează conturul trupului său. O rază de lună străbate podeaua. E albă, cu o ușoară nuanță de galben. Îmi amintește de pielea mamei atunci când îl veghea pe tata, care era pe moarte. În fiecare zi ridurile mai știrbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încât să fie imposibil de analizat; de fapt, multe dintre aceste goluri sunt menite să sugereze „misterul vidului“. Pentru viziunea occidentală, „cerul era un spațiu umplut“, și nu unul extins în sensul infinitului. (Dao). „Pictorii moderni se concentrează numai asupra penelului și a tușului, în timp ce anticii își dedicau gândurile absenței acestora. Dacă cineva este desăvârșit, așa cum concepeau anticii absența tușului și a penelului, el nu va fi departe de atingerea calității divine în pictură. “ Natura golului determină valoarea sa compozițională. În
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
era un spațiu umplut“, și nu unul extins în sensul infinitului. (Dao). „Pictorii moderni se concentrează numai asupra penelului și a tușului, în timp ce anticii își dedicau gândurile absenței acestora. Dacă cineva este desăvârșit, așa cum concepeau anticii absența tușului și a penelului, el nu va fi departe de atingerea calității divine în pictură. “ Natura golului determină valoarea sa compozițională. În compoziția în adâncime am văzut cum fiecare gol în parte reprezenta un tip de spațiu anume și cum folosirea celor trei adâncimi
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
care nu concordă cu adevărul motivului reprezentat; lucrurile pe care le face sunt stranii, aparte, lipsite de veridicitate; 3. minunat, divin e pictorul care pătrunde cu gândirea natura tuturor lucrurilor din cer și de pe pământ, și, astfel, lucrurile curg din penelul său în funcție de adevărul motivului reprezentat; 4. dezinvoltura o ating pictorii care pot sugera relația între creația artistică și mistică, comuniunea cu Dao. Ei reușesc să surprindă existența în sine și să redea imprevizibilul. Perfecțiunea astfel înțeleasă nu se găsește decât
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
toreros“ este un exemplu strălucit de înțelegere a coridei. Lucrate cu forță, în tuș negru cu pensula, desenele sale nu descriu nici o clipă formele care se înfruntă cu furie. Prin mișcări avântate ale mâinii el fixează din câteva trăsături de penel, fără reveniri, acest dialog dramatic. Neîncorsetate de descriptivism, linia și forma se dezlănțuie sălbatic în imagine. Privitorul înțelege că această artă înseamnă sugerarea unei realități în mișcare și nu descrierea ei. Picasso ne fixează pe retină, pentru totdeauna, imagini care
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
centru modelul de construcție a unei noi realități (interioare), printr-o reconsiderare prealabilă a realității exterioare. Cultivată cu precădere de Ana Blandiana, această formă de percepție a exteriorului, printr-o filtrare interioară, înainte de a fi distorsionat în termeni proprii prin penelul de artist, nu îi este străină niciunui creator de artă. Noua realitate redevine, prin urmare, o realitate interioară, invelită, conceptual, în idee, dar conținând, în profunzime, suflet. Paralizia aproape completă a sensibilității, pe care o impun moderniștii, este reconsiderată, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deja. "Lumea pe care am văzut-o eu este, sunt sigură, mai frumoasă decât adevărata lume"32, susține Ana Blandiana, iar noi trebuie să o credem pe cuvânt, din moment ce această lume vine dinspre interior spre exterior, fiind șlefuită de sensibilitatea penelului de artist. Problema intervine, atunci când lipsesc cuvintele potrivite, care să aibă capacitatea de a transpune ad litteram, imagini născute în minte și în suflet. Astfel că afirmația aceleiași autoare: "Nu imaginile îmi lipsesc, îmi lipsesc cuvintele"33 devine vocea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
am uitat pe cine.../ Oh, mi-e atât de frig în casa asta/ Dac-aș pleca acum, ar fi de tot". (Acasă) Imposibilitatea reîntoarcerii devine motiv central și al altor poeme, precum: Pasul, Singurătatea, Atât de frig, Într-o zi, Penel, Iluminare, Dacă, Milă, Cercul și Pânza. Înstrăinarea se produce atunci când ființa umană, trezindu-se încremenită în diverse ipostaze, ajunge să le conștientizeze 136: "Am hotărât/ Să fug din glasul meu/ Ca dintr-o închisoare pe care singură nu am închinat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prin tonul familiar și o anume capacitate de a privi exterior lumea: "Toate ruinile trăiesc într-o legendă/ în care vine un bărbat pletos/ să le ridice iarăși pietrele la lună,/ cu sângele iubitei lui să facă zugrăveală/ și cu penel din părul ei albastru..." Poetul înregistrează cu acuitate amănuntele plastice ale naturii și ale realului: "Dar uite că și corturile șantierului/ Aduc aminte taberele vechi, de luptă iar paravanele de trestie pietrificate,/ care înseamnă tăinuirea..." Sunt create alte simboluri, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din capitala Franței. Această perioadă rămâne în istorie pentru înnoirile din artele vizuale expresionismul, cubismul și începuturile suprarealismului dar Marguerite nu simțea nici o atracție pentru șevalet, în ciuda marii ei admirații pentru pictură. Mai târziu, va scrie ca și când ar picta cu penelul. Dar deocamdată și-a cumpărat zeci de piese clasice franțuzești, le-a citit și a urmărit spectacolele lor de la câteva sute de metri de apartamentul lor, și în mod ocazional pe cele de pe Malul Stâng, la teatrul Sarah-Bernhardt sau la
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
să-l fi surprins pe Hadrian atât de bine ca ea. A intrat în istorie senină, recreând admirabil personaje în timp ce rămânea departe de ele. Ca și un pictor de natură moartă, a surprins esența subiectelor printr-o singură tușă de penel. Totuși ea însăși desăvârșitul pictor de personaje, scriitorul în carne și oase totdeauna s-a ținut departe de centrul pânzei. Peter Kemp a prezentat în rezumat universul uman din scrierile sale: "Toate personajele lui Yourcenar sunt intens individuale și totuși
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
omului cu divinul. Din această perspectivă, volumul său de debut (Plaja, Editura Cronica, Iași, 1996) constituie un avertisment. E adevărat că, la o lectură expeditivă, s-ar putea crede că opul conține mai degrabă crochiuri predilect marine, recompuse cu un penel senzorial și deopotrivă metaforic, mânuit pe pânza textuală cu o ușurință ce nu împiedică cititorul să observe că marca acestei poezii este totuși o euforie de esență reflexivă: "Nopți la margine/ plutire de umbre înalte// Un cal cu coama în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și Acuarele vulnerabile conțin apoi numeroase referiri la o funcție esențială a poetului, aceea pe care Paul Claudel o numea reproducerea "totalității Firii". Nu altceva decât descrierea luminoasă, plină de armonii calde, a ordinii pur vizibile a lumii, printr-un penel metaforizant specializat în ale mimesis-ului pur, vizează bunăoară una dintre acuarelele vulnerabile ale Mariei Mănucă, intitulată Flori de ciulin: "Peste pragul minunilor/ în câmpie,/ valuri de iarbă cu umbre de nori călători/ mă ridică/ mă coboară pe țărmul de verde
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în zodii uitatele zidiri/ cu odalisce tandre, iubite de satiri" (Nocturnă). La fel ca și maestrul căruia îi și dedică poemul de mai sus, Dumitru Spătaru cultivă apoi specii considerate drept minore sau vetuste (romanța, fabula, sonetul) și își înmoaie penelul în cernelurile temelor poetice consacrate: nostalgia copilăriei (Matricea copilăriei), temporalitatea umană și cea cosmică (Numai prezent), raportul viață moarte (Înțelepciune). După cum se observă, temele sale predilecte sunt iubirea și relația om divinitate. Erotica lui Dumitru Spătaru are, în esență, o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-ntr-o oglindă, al Indirei Spătaru etc. Plecând însă de la un astfel de pretext, Dumitru Spătaru chiar dă impresia, în cele mai reușite dintre "amicalele" care încheie Caii ninsorilor, că vede lumea în maniera autorilor vizați. În numeroase alte cazuri, penelul autorului parodic devine, din empatic, vitriolant. Rezultatul laboriosului proces parodic devine astfel o eboșă de portret prea puțin amical, dacă nu caricat de-a binelea. Autodeclaratul "cămătar de semne" nu iartă viciile prea puțin literare ale unora dintre confrații întru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
e înțesată de simboluri ce îi adâncesc sensurile, ca, de pildă, susurul și oglindirile Mureșului, sclipirile dragostei, azurul cerului ș.a. Limbajul e viu, colorat cu metafore și cuvinte fruste, uneori chiar cu regionalisme. În configurarea personajelor se simt dalta și penelul artistului plastic, care alege cu talent detaliile sugestive, ca și elementele esențiale. S-a vorbit, nu întâmplător, de modalități expresioniste în desenul figurilor și în perspectivarea planurilor narative. Dar cea mai caracteristică trăsătură a prozei lui V. o constituie lirismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
-și afla pereche-n lumea toată./ Atât a hărnicit măiastra Fire/ S-o făurească-ntru desăvârșire [...]/ Doar paisprezece ani avea făptura/ Pe care Firea-atâta o-ndrăgise./ Așa cum crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște drămuind/ Culorile pe cât mai bine-o prind;/ Iar soarele cu dulcea lui văpaie/ A poleit cosițele-i bălaie./ Frumoasă fără seamă cum e ea,/ Nici în virtute nimeni n-o-ntrecea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]