1,015 matches
-
gândești. Nu ești bun, de vreme ce nu știi să montezi ori să demontezi o ușă, să mături curtea, să remediezi instalații sanitare, etc., etc...” “Păi, băiețel, uite ce zic eu: pune tu mâna pe condei și fă ca mine, dă cu penița-n ei de să le meargă fulgii, nu alta!” ... “Eu sunt poet, nu prozator.” “...Nu zău! Ne mai și înfruntăm, care va să zică!” ... “Nu, nu mă înțelege greșit, nu e vorba de înfumurare. Dar, “specialitatea” mea literară, ca să zic așa, e cuvântul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dinți, i-au jucat mușchii obrazului un timp, nervos, dar a reușit să se abțină să mai spună ceva și se lăsase o tăcere în care se auzeau zgomotele motoarelor de la garajul din apropiere, iar eu auzeam cum îmi scârțâie penița pe registrul unde notam totul. Trec peste faptul - continua Munteanu, sprijinindu-se din nou pe speteaza scaunului din față, puțin aplecat înainte, cu capul mai mult lăsat în jos, făcând abia perceptibile pauze în care își căuta cuvântul potrivit - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că a presimțit că în pântecul ei coace nebunia unui strămoș șugubăț și alcoolic, căci altfel nu s-ar fi străduit la începutul fecundării să-mi desprindă embrionul din rădăcina ei. Poate că din pricina asta apăs cu dușmănie câteodată, vârful peniței pe hârtie, până ce se deschide o gură de cerneală cu două buze negre, pe care mi-e teamă să le pipăi, cum altădată, în copilărie, mi-a fost groază să mă ating de portalul acoperit cu postav negru, drapat în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se va mai risipi niciodată. Intrase încetișor în camera mea. Totuși, deși eram așezat cu spatele spre ușă și nu o puteam zări, o recunoscui după mers. - Laura, vino mai aproape, spusei, fără să-mi ridic privirea de pe manuscris, cu penița tocului înfiptă în punctul unui semn de întrebare. - Mama dorește să te vadă și te roagă să treci pe la noi, zise Laura, apropiindu-se de masă. Am privit-o. Ea schiță un zâmbet confuz. Era palidă și frumoasă. Nici când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
numărându-și grijuliu paginile manuscrisului. Crede în cine crede-n el și ca să nu-și riște pielea, tace ca un laș de câte ori scapă condeiul pe jos. Atunci i se pare că aude un pas greoi, care amenință să-i zdrobească penița subțire ca un vârf de ac din care totuși, câte odată, se preling pe hârtie, patruzeci de litere cu clinchet autentic. De douăzeci de ani ridică o casă fără acoperiș. - Bun! zic eu, așa trebuie să fie casa creatorului. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ar putea întâmpla de a nu mai dori nimic, de a nu mai putea reține nici o secundă pe loc, obosiți și dornici de liniște. „Numai câteodată, când privind înapoi, surâzând prietenește celuilalt „eu”, rămas la jumătatea drumului, iglița harnică a peniței mele, leagă ochiurile, împletește horbotele negre, lanț lângă lanț, colț lângă colț, - piciorușe încremenite pe câmpul alb al paginilor.” „Un cocoș sălbatic, nimerit în plin de ploaia alicelor, mai fâlfâie din aripile celui care am fost... Îi văd gama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fericită... „Despre nopțile pe care le-am petrecut, întovărășit de Ioșca, nu vreau să vorbesc. O voi face, poate, mai târziu, adăugă Ferdinand Sinidis, încercând să mă facă să pricep, cauza acestei ocoliri voite: „...Cu ața încolăcită și subțire a peniței, nu se poate țese nici una din nopțile Vienei de altă dată... În mine a rămas o jurubiță de mătase argintie, ca un miez dintr-un cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă va legăna mereu. Din vraja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
12 mai 1662 (Iluminatul) și Avvei Calinic de la Cernica, trecut la Domnul la 11 aprilie 1868 (Luminătorul). Icosul și Condacul sunt Înlocuite cu Starea și Treapta, armonizate Într-un flux care te captivează. Sugestive sunt și cele 6 desene În peniță semnate de Vlaicu Ionescu, câte 3 pentru fiecare ciclu. 1 iulie 2012 Duminica a 4-a după Rusalii, cea În care s-a produs minunea vindecării slugii sutașului. Pericopa evanghelică a fost tâlcuită pentru prima oară de noul preot Ciprian
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
literatura, indiferent de formele pe care le poate îmbrăca amintita creativitate critică. În fine, dacă nu sunt diferențe mari între critic și poet, ce mi-ar lipsi să spun că, totuși, sunt poet?! Știu că ai început "viața literară" trudind penița cu poezie. Dacă ai fi fost poet, hotărât să dea piept cu marea literatură română (sau universală?), pe care raft crezi că te-ai fi situat în acest moment? Majoritatea criticilor români, însă, a atacat teritoriul poeziei, publicând, unii, măcar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu se face văzut de vreo navă braziliană. Strănepotul cancelarului Bismark, contele Alexander von Bismark, 33 de ani, e arestat la Copenhaga pentru trafic de narcotice. În 1939, Chamberlain a remarcat că, la semnarea acordului de la München, Hitler a muiat penița într-o călimară goală: „Germanii sunt prost organizați pentru semnarea acordurilor”. Perla „Peregrina” a fost descoperită în secolul al XVI-lea; Filip al Spaniei a dăruit-o Mariei Tudor și bijuteria a trecut de la o regină la alta, până când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Titu Maiorescu l-a scris încă de mic. Într-adevăr, nu la bătrânețe trebuie începută această întreprindere, ci încă la tinerețe și terminată la maturitate. Fiindcă scriitorul român, ajuns venerabil, se irită prea adesea de îndrăznelile sale de odinioară și penița sa nu mai alunecă pe hârtie decât ca să istorisească frumoase fabule poetice, menite să-i creeze o figură aureolată de înțelepciune. Da, dar după ce el nu va mai fi în viață, se vor găsi tineri talentați și cinici care vor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
abacului din penar, scăriță pe ale cărei vergele transversale de oțel se Înșirau, ca niște pie tricele prețioase, rotițele albastre de la una pînă la nouă, În completarea altor rotițe, de data asta albe, de la nouă pînă la una, apoi tocul, penița și călimara la care țineam mai mult decît la cea mai mare și mai colorată minge de cauciuc. Asta pentru că inventasem un joc la care nu voia să ia parte nimeni, toți se plictiseau repede, dar de care nu puteam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu voia să ia parte nimeni, toți se plictiseau repede, dar de care nu puteam să mă las. Băgam tocul În călimară și-l ridicam În așa fel ca un singur strop de cerneală să ajungă În despicătura din capătul peniței și să rămînă În aer, gata să cadă. Dar nu cădea, ci se-ncli na doar a picurare pînă-l plimbam eu prin lumină ca să scînteieze. Se desprindea În cele din urmă și picura pe bancă, pe caiet ori pe podea, uneori
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doar a picurare pînă-l plimbam eu prin lumină ca să scînteieze. Se desprindea În cele din urmă și picura pe bancă, pe caiet ori pe podea, uneori chiar Înapoi În călimară. Preț adevărat avea numărul de clipe cît, ținîndu-se de vîrful peniței ca de o geană, rămînea lacrima albastră În soare, uneori mai mult, alteori prea puțin. O revăd apoi pe Învățătoarea noastră, doamna Margareta Șpan, mai mult o prezență decît o figură clar definită. O energie diafană o purta peste tot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
băiatul meu...“ Nu se poate decât bănui cum această reproducere izolată a devenit pentru mama mea o adevărată icoană. Ah, de-aș fi putut să-i ofer mai mult: lucruri plăcute de arătat lumii. Dar desenele mele în creion și peniță o îngrozeau, îi păreau prea sumbre. La dorința ei am împrumutat, mai târziu, vopsele în ulei de la prietenul meu Franz Witte și am pictat, fidel după natură, pe carton presat grunduit, florile cele mai dragi ei, un buchet de ochiul-boului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Crede-mă, mamă...“ Când și când, veneau surori și călugărițe, purtând bonete cu aripioare pe cap. Duceau pansamente, ploști, un scaun cu rotile și erau grăbite. Mai târziu, din cauza aripioarelor, am desenat frontal și din profil, cu plumb, cărbune sau peniță, călugărițe de la Sankt Vinzent. Una dintre călugărițele care veneau și plecau a promis pe fugă și fără să i-o fi cerut nimeni: „Curând, bunul Dumnezeu are să izbăvească sărmanul ei suflet...“ Aveam cumva flori la mine, flori de gura-leului, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
parte și vorbind în dialect austriac, a venit în văgăuna noastră dintre ruine și, atunci când i-am arătat pe foi desene cu motive lirice, s-a declarat imediat dispus să introducă în volumul de poezii o duzină de desene în peniță și - ca și când ar fi fost propunerea mea - să mi le plătească separat. Chiar și cu drepturile de autor solicitate, douăsprezece procente și jumătate din prețul de librărie al fiecărui exemplar vândut, a fost de acord în numele editorului Eduard Reifferscheid; acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scenele viitorului, pe atât de sigur eram de neajunsurile tuturor produselor cernelii de până atunci. Abia poeziile născute în aerul berlinez au fos cu totul ale mele, au vrut să fie rostite, citite, tipărite. Și tot așa, acele desene în peniță pentru broșura englezească ce urma să devină, sub titlul Avantajele găinilor-giruetă, cea dintâi carte a mea, nu sunt de văzut ca o anexă ilustrativă, ci ca o continuare și anticipare grafică a poeziilor. Ele au luat naștere, cu o peniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
peniță pentru broșura englezească ce urma să devină, sub titlul Avantajele găinilor-giruetă, cea dintâi carte a mea, nu sunt de văzut ca o anexă ilustrativă, ci ca o continuare și anticipare grafică a poeziilor. Ele au luat naștere, cu o peniță capabilă de linii foarte fine, dintr-o multitudine de schițe, cu orătănii filigranate împrăștiate de vânt, cu păianjeni coborând în pahare, cu lăcuste ocupând un oraș și fiind totodată hrană pentru profeți. Și o păpușă care privește cruciș și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la gospodăriile lor modeste. Lina era "perla". Rim punea în cuvântul "perlă" tot disponibilul lui de ironie. Cu lașitate, Mini își lăsa prietena pradă unghiilor lungi și ascuțite, cu adevărat, ale Rimului. Cum oare putea desena așa de fin cu penița cu așa gheare?! Pe Mini o enervau ca un ferăstrău când zgâriau sugativa în formă de game și arpegii, cu sunetul suplimentar de castaniete ale falangelor, acompaniament muzical obicinuit al nesuferitului Rim. Căci avea pentru ilustrul doctor o aversiune strictă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe vremuri, se călcau rufele?“), cu fotoliul-pat vechi de un veac, acoperit de o cuvertură vișinie, pe care-l sileam, uneori, să-și dezdoaie încheieturile amorțite ca să mă primească și pe mine stivuind dedesubt atlase botanice înțesate de schițe în peniță („Ale tale?“ o întrebam pe Lea, „Nu știu, nu-mi mai aduc aminte“, dădea ea din umeri). Pernele turcești de pe jos, din bibliotecă, surorile rotunde ale covorului neobișnuit de mic și de pătrat, cu fir gros, aspru și gros. În
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Într-o zi s-a dus să vadă Archivo de Indias. A urcat treptele de marmură. Era liniște și răcoare. De pe foi îngălbenite tremura semnătura lui Columb, plecau hărți și desene cu scene de coridă, frunze nesfârșite de palmieri, în peniță, coabitau cu planuri ale orașului subteran. De undeva de sub un ochi de geam, aproape că a simțit parfum de portocală ridicându-i-se până la nări, la început suav, pe urmă din ce în ce mai pregnant, mai definit. Automat și-a dus încheietura mâinii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită și pătată de degete unsuroase. Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu tata din album sau de scaunul cu spătar al bunicii. Unii își găsiseră jucăriile de când erau mici, alții își căutau pantofii norocoși, magnetofoanele cu muzică de acum douăzeci de ani sau blugii cu talie înaltă. — Uite un stilou cu peniță. — Și un fier de călcat cu cărbuni. — Ăsta trebuie să fie un pieptene de fildeș. — Și un disc de vinil. Întreg orașul venise alături de tine la râu, toți aveau câte ceva de recuperat. Nu îndrăzneau să ducă vechiturile înapoi acasă, dar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
instrument de scris, la Brodina, nu avea decât domnul Serapion, directorul școlii, căruia copiii, nu se știe de ce, Îi spuneau și Mecadosta. Stiloul era negru, lucios, gros cât degetul arătător. Directorul Îl ținea agățat În buzunarul de la piept. Avea o peniță strălucitoare, aurie și Încă două inelușe care te orbeau. Toți abia așteptau clipa când directorul școlii desprindea stiloul din buzunarul de la piept și-l așeza pe catedră. Stiloul servea mai mult ca element de decor. Domnul Mecadosta Îl folosea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]