879 matches
-
femee lipsită de minte și cu necuviincioase purtări, anume Safta au trimis-o la Mănăstirea Agapia de unde s-au înapoiat cu întâmpinare că din pricina patimei nu poate să o primească acolo, îndrumând-o la Văratec"56. Rezultă, în afara caracterului de penitență al unor internări, că femeile care sufereau de patimă (epilepsie, n.n.) nu erau primite la Agapia, ci la Văratec. Cum vom vedea, în adevăr, la Văratec se organiza pe atunci un mic centru pentru femei epileptice. Pentru bărbați, un rol
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
rațională. Fără călăi și fără victime. Aceasta ne-ar duce de unde am plecat. Dar cu vinovați capabili să-și recunoască ticăloșiile mai mici sau mai mari și să-și trăiască rușinați insomniile. Dacă le au. Acest spectacol nu este o penitență. Nici o acuză. Acest spectacol se vrea a fi o oglindă în care să ne privim pe noi înșine, înainte de a ne face necesara toaletă a conștiinței cotidiene. Atât. Aceste rînduri de gînduri mi-au fost provocate, evident, de textul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
imn de pieire. Bicicliștii zornăiau în metal înspăimântați de haosul primordial în a cărui concert natura era primul solist. Pe o bancă în parc o nepoată privea admirativ un bunic. Lumea alerga spre case, pomii trosneau cumplit într-o veșnică penitență. Fluiera vântul în somn și ridicase brațele încremenite ale copacilor. În ochii nepoatei se încălzise acea natură veștedă și udă. Soarele răsărise la apus și noaptea se preschimbase în dimineață. Pulverizate cad acoperișurile de pe blocurile învecinate. Mașinile din parcare cad
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
încetarea totală a controversei iconoclaste în 842-843. Icoanele sfinte sunt purtate în procesiune, etericii sunt anatemizați, iar „amintirea veșnică” este cântată în cinstea celor care au apărat credința. Este o celebrare festivă și exultantă, în contrast frapant cu spiritul de penitență al serviciilor Postului Paștelui din timpul săptămânii precedente. Totuși, în cadrul acestui „Triumf al Ortodoxiei”, se face o referire specială la suferințele și luptele sfinților, la persecuțiile, tortura și exilul pe care le-au suferit de dragul lui Hristos. Astfel, „Triumful Ortodoxiei
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
care sunt structuraliste? Oricum, între Foucault, Barthes și Derrida nu prea există legături de sens. Ideea de "structură" are totuși o dublă semnificație în scriitura foucauldiană, aceea de "instituții", dar și de procese ale civilizării europene (nebunie, sexualitate, crimă și penitență, puterea-cunoaștere). Prezența conceptului amintit și notorietatea sa, după polemica cu Sartre (1905-1980) din anii '60, i-au făcut pe unii intelectuali să-l "integreze" în Banda celor Patru (Lacan, Barthes, Derrida, Foucault). O altă etichetă... Gândirea foucauldiană rămâne o problematică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în acord sau în dezacord cu evidența istorică, dacă ceea ce gândește pe un angrenaj de cunoaștere istorică este veridic sau nu demonstrează primordialitatea "experienței" literare a lui Foucault, aceea când se visa Blanchot. Universul tematic foucauldian (nebunia, relațiile rațiune-nerațiune, sexualitatea, penitența, supravegherea și controlul, panoptismul, raporturile complexe ale puterii-cunoaștere, relațiile de putere și de cunoaștere din cadrul societățiilor, biopolitica și bioistoria, tehnologiile, tehnicile de guvernare, raporturile dintre practicile discriminante și protejarea privilegilor de grup) a deschis o întreagă discursivitate contemporană în universități
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cunoașterea umanistă și utilizarea elementului lingvistic ca mod de reperare a unor "poziții ideologice". Unul dintre discipolii lui Hayden, profesorul Hans D. Kellner, spunea într-un interviu că universul (intelectual) al lui Foucault (moartea omului și a autorului, nebunia, crima, penitența, puterea-cunoaștere) nu putea fi lumea lui Hayden White. De fapt, nici lumea lui Foucault nu se poate echivala cu lumea lui Hayden White (elementul lingvistic, socialismul, formalismul, metaistoria, tropologia, emplotment-ul, "poziția ideologică", teoria și filosofia istoriei, literatura comparată și critica
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
materiale sau spirituale. În prima categorie intră spălarea rituală (ablutio) cu apă, purificarea prin foc sau fum, atingerea unor substanțe sau obiecte dotate cu puteri magice. În a doua categorie intră confesiunile publice, dansurile și dramatizările rituale, diferitele forme de penitență: abținerea de la consumarea anumitor alimente (intervale de post), renunțarea la relațiile sexuale, interdicții privind efectuarea unor activități curente și, la limită, diverse forme de asceză. Actul vindecării se poate consuma În acțiuni obișnuite (Îngurgitarea unor substanțe, recitarea unor formule magice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din ce În ce mai mult subiectul unui sistem confesional. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că rugăciunile pot avea scopuri diferite: ele pot să implice o rugăminte, o mulțumire pentru protecția deja acordată, o invocare a divinității, o confesare a unor fapte, o penitență sau, la celălalt pol, un blestem (R. Abersman, 2003, vol. XI, p. 590; R. Firth, 1996, pp. 169-170; E. Rothgery, 2004, p. 336). Pornind de la aceste caracteristici, R. Foster (1992) identifică trei mari tipuri de rugăciuni: a) „către sine” (inward
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin gesturi), nu obiecte, ființe sau acte comunitare. Accentuând această dimensiune, W. Burkert (1996) consideră că rugăciunea se află În directă opoziție cu ansamblul „riturilor de supunere”: dacă acestea scot În evidență micimea, umilința sau vinovăția omului (prin declarații de penitență sau prin acte de autopedepsire), rugăciunile reprezintă o afirmare a superiorității cuiva (căruia i se cere să facă ceea ce performerul rugăciunii consideră că este peste puterile sale), iar În relația cu sacrul - o „exaltare a divinului”. Ofrandeletc "Ofrandele" Cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
posturi ceremoniale, diverse forme de abstinență (de la viața sexuală, de la activitățile publice), precum și rituri de inversiune: suspendarea ordinii normale, umilirea celor puternici, Înlocuirea lor cu lideri „carnavalești” proveniți din zone marginale ale societății (precum sclavii, cerșetorii, străinii) și manifestări de penitență colectivă. Numeroase mituri legate de acest ciclu ritual narează moartea sau omorârea zeului (suprem sau al fertilității) și prăbușirea ordinii cosmice, care a urmat acestui gest. b) Riturile de ispășire urmăreau eliminarea din corpul social (dar și din cel cosmic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sărbătoarea sacrificiului. ș...ț Pelerinul este de fapt scutit de gestul de sacrificare propriu-zis. În schimb el este chemat să participe la un ritual de sacrificare de natură să Îi răscumpere eventualele neglijențe comise În timpul pelerinajului: ca și celelalte kaffara (penitențe), acest sacrificu poate fi compensat printr-un altul În caz de incapacitate: trei zile de post În timpul pelerinajului și șapte la Întoarcere. Ramy-al-jimar - aruncarea pietrelor. Ultimele trei zile ale pelerinajului sunt consacrate unui ritual mult comentat, deși nu figurează În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tipologie mai elaborată, A. Morinis (1992, pp. 10-13) identifică, pornind de la scopul călătoriei, următoarele familii de pelerinaje: a) devoționale: scopul lor este onorarea unei divinități, a unui lăcaș, personaj sau simbol; b) instrumentale: urmăresc Îndeplinirea unor scopuri concrete, pământești (Însănătoșire, penitență); c) normative: sunt asociate și impuse de sistemul riturilor de trecere, legate fie de schimbările calendaristice, fie de cele ale vieții; d) obligatorii: sunt impuse de autoritățile ecleziastice sau laice ca formă de pedepsire; e) de căutare: nu au un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
străbaterea unor teritorii necunoscute (și uneori ostile), se adaugă renunțarea la avantajele și Însemnele unei condiții sociale superioare (haine modeste, mersul pe jos, refuzul de a lua bani de „acasă” și cerșitul), renunțarea la consumul obișnuit (posturile) sau elementele de penitență (mortificarea corpului prin flagelări, Înțepări, căratul unor obiecte foarte grele etc.). Pelerinii Pelerinajul este unul dintre cele mai democratice rituri: În general, nu există interdicții de clasă, vârstă, gen și chiar religie În practicarea acestui ritual. Mai mult, logica pelerinajului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acestei dispute. Orgolios și himeric, el lansează în „Duminica” din 1943 un atac dur, rămas fără replică, și împotriva lui Camil Petrescu. Colaborările din 1943 la „Tribuna tineretului” și „Vestul” încheie o etapă, urmată, după război, de ani lungi de penitență. Acum tălmăcește din Shakespeare (Regele Ioan), Ferreira de Castro (romanul Oile Domnului), François Villon (Balade și alte poeme), Sofocle (Oedip Rege) și poemele lui E. A. Poe. În tăcere și izolare, poetul compune sonetele din Cununa Ariadnei, ciclurile Epigrame, Poeme, Poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
extrem de importantă asupra dezvoltării medicinei în această epocă. Credința care se răspândește din ce în ce mai mult la aceste popoare la care sensibilitatea mistică era pregătită de evenimentele politice și sociale, ia locul speculației filosofice care era deja minată de scepticism. Dorința de penitență și salvare care traversează umanitatea îndurerată își găsește expresia în fuziunea gândirii medicale cu gândirea religioasă. Adorarea lui Christos, considerat ca Salvatorul tuturor relelor fizice și morale reduce adorarea lui Esculap al cărui cult era larg răspândit. Medicina a devenit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
o mustre, s-o avertizeze de judecata Domnului pentru viața desfrânată și a convins-o să plece în pustiu. Au stat amândoi, dormind cu capul pe nisip, a doua zi, ea a murit. S-a salvat și ea tot prin penitență. O desfrânată fără nume a fost întâlnită de Avva Serapion. Acesta s-a dus în camera ei și i-a citit Psaltirea, făcând câte trei închinări după fiecare psalm citit, rugându-se pentru ea. Impresionată, tânăra l-a rugat pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
el a vărsat o lacrimă. Cina de adio a fost organizată de rivala ei de temut, doamna de Montespan. Louise, adoratoarea regelui, s-a călugărit la Mânăstirea Carmel, orânduită după regulile Sfintei Tereza, unde a mai trăit în rugăciune și penitență autoimpusă încă 36 de ani. Fosta metresă en titre a Regelui Soare, devenită călugăriță carmelită, s-a stins din viață, ducând cu ea iubirea pasională pentru rege, probabil în anul 1710. La înmormântare, stareța a caracterizat-o astfel: A fost
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
toate aceste dulci invitații de a ne bucura de frumoasa vârstă a tinereții, care răsună peste tot în operele lui Quinault, pe care l-am văzut de sute de ori deplângând aceste rătăciri. Dar astăzi autorizați ceea ce a constituit motivul penitenței și regretelor sale întemeiate, când s-a gândit în mod serios la salvarea sufletului său; și sunteți constrâns, conform maximelor dumneavoastă, să aprobați ca aceste sentimente, a căror natură coruptă este încurajată într-un mod atât de periculos, să mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
14-11,2). Cazul cel mai cunoscut este cel al unei persoane care povestește pe o stelă cum a fost pedepsită de „Piscxe "Pisc"”, care a orbit-o pentru o vină de-a sa, și cum i-a redat vederea În urma penitenței. Ecouri ale acestei călduri și Încrederi ajung până În imnurile oficiale. Un oarecare Mersekhmet, din Deir el Medina compune imnuri În cinstea lui Amonxe "Amon"1: Îți cânt ție, beat de frumusețea ta/Cu mâinile pe harpa cântărețului/Îi Învăț pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mileniu (cf. infra, subcapitolul 2.4). Credinciosul zoroastrian, de la inițierea sa, la vârsta de șapte sau cincisprezece ani (Duchesne-Guillemin, 1965), până la moarte, trăiește o existență ritmată de un ritualism intens, periodic și zilnic (liturgia focului, a apei, a haomei, rugăciuni, penitențe și practici purificatorii etc.), reglementată de o morală rigidă, fondată pe principiul „gânduri bune, cuvinte bune, fapte bune” și finalizată prin păstrarea respectului pentru viață și a luptei Împotriva răului (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 125; Molé, 1965, pp. 46 sqq.) În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deține un loc important și În liturgia funerară (cf. infra). Curățirea de păcate se face prin mărturisire (petșt) și prin ispășirea aferentă. Confesiunea zoroastriană are câteva trăsături comune cu cea maniheistă (khw³stw³nșft: cf. Asmussen, 1965, pp. 26 sqq.), iar În ceea ce privește penitența este foarte puțin probabil ca aceasta să se fi răspândit la zoroastrieni sub influența creștinismului, așa cum consideră, În schimb, R. Pettazzoni (1930). Penitența face obiectul unor lungi și acurate dezbateri În riv³yat-ele persane (Dhabhar, 1932, pp. 211 sqq.). Mărturisirea este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zoroastriană are câteva trăsături comune cu cea maniheistă (khw³stw³nșft: cf. Asmussen, 1965, pp. 26 sqq.), iar În ceea ce privește penitența este foarte puțin probabil ca aceasta să se fi răspândit la zoroastrieni sub influența creștinismului, așa cum consideră, În schimb, R. Pettazzoni (1930). Penitența face obiectul unor lungi și acurate dezbateri În riv³yat-ele persane (Dhabhar, 1932, pp. 211 sqq.). Mărturisirea este făcută În fața unui preot, preferabil de rang Înalt, Însă, la nevoie, credinciosul se poate Îndrepta către soare, lună, foc etc. (Duchesne-Guillemin, 1962a, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cult, cât și obiect simbolic. În plus, această figură feminină, aparent nubilă, apare ca nud, craniul așezat între coapse voalează sexul, dar îl și conotează morbid. Arta și moartea sunt legate nu printr-o meditație filozofică, inspirațională, cu fervoarea penitenței, spirituală, ci senzualist. Arta devine obiectul unui scenariu al seducției pe care moartea, sub aspectul venust al acestei nimfete, o încoronează. Din alegoriile medievale ale Frumuseții și Morții, sau a motivului miroir de la mort, sau a "craniului oglindit", sensibilitatea decadentă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și Coughlin, 2003; Olick, 2007). Aruncând o privire scrutătoare asupra istoriei recente, spectatorul interesat nu se poate să nu remarce o turnură semnificativă în atitudinea oficială a statelor naționale față de propriul lor trecut. Un întreg cortegiu de regrete exprimate oficial, penitențe publice și declarații de nostra culpa s-au succedat în sfera publică internațională în ultimele decenii. Cazuistica este bogată, iar protagoniștii acestor acte de căință diverși. Papa Ioan Paul al II-lea și-a exprimat în 1992 regretele în numele Bisericii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]