3,855 matches
-
acum nu mai îmi trebuie. Trebuie să mă gîndesc <seba>: oh, vick, de ce m-ai mințit!? <vic47>: nu te-am mințit. Te-ai mințit singură <vic47>: ai văzut pe tarabă de vise un dovleac <vic47>: și ai vrut să fie pepene <seba>: m-ai lăsat să cred că e pepene <seba>: de ce? <vic47>: pentru că la tarabă mea s-a oprit o fată frumoasă, putin bilbiita <vic47>: cu care puteam să stau de vorbă <vic47>: Piața era goală, doar ciinii se
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
seba>: oh, vick, de ce m-ai mințit!? <vic47>: nu te-am mințit. Te-ai mințit singură <vic47>: ai văzut pe tarabă de vise un dovleac <vic47>: și ai vrut să fie pepene <seba>: m-ai lăsat să cred că e pepene <seba>: de ce? <vic47>: pentru că la tarabă mea s-a oprit o fată frumoasă, putin bilbiita <vic47>: cu care puteam să stau de vorbă <vic47>: Piața era goală, doar ciinii se strecurau pe sub tejghele <vic47>: îmi era urit și rece
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
s-a oprit o fată frumoasă, putin bilbiita <vic47>: cu care puteam să stau de vorbă <vic47>: Piața era goală, doar ciinii se strecurau pe sub tejghele <vic47>: îmi era urit și rece <vic47>: daca mi-ai fi oferit bani pentru pepene, ti- aș fi spus că-i dovleac <vic47>: mi-ai oferit bani și ți-am spus că-i dovleac <vic47>: nu am vrut să te mint pong. seba a părăsit cameră #sebavik Hehe. E economista. Știe ce vrea. Mai bine
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cu biciușca și strigă spre cer, cu un glas profund, pe care aerul îl hohoti: - Cine ești acolo? Hei! Calul fabulos se mișcă. Omul din depărtări scrută puțin originea glasului, apoi răspunse ca din fundul pămîntului: - Sunt eu, Pătru! - Sunt pepeni? țipă grozav Pascalopol. - Este, este! - Oameni ai? Câți oameni ai? - Am douăzeci! Douăzeci de bulgari! - Să trimiți la curte o căruță de pepeni, ai înțeles? - 'Țeles... trăiți!... răspunse ecoul. Pascalopol dădu iar bici cailor, părăsind pe stânga roata și reapropiindu-se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Omul din depărtări scrută puțin originea glasului, apoi răspunse ca din fundul pămîntului: - Sunt eu, Pătru! - Sunt pepeni? țipă grozav Pascalopol. - Este, este! - Oameni ai? Câți oameni ai? - Am douăzeci! Douăzeci de bulgari! - Să trimiți la curte o căruță de pepeni, ai înțeles? - 'Țeles... trăiți!... răspunse ecoul. Pascalopol dădu iar bici cailor, părăsind pe stânga roata și reapropiindu-se treptat de drumul bătătorit de căruțe. Brișca sări deodată, lovindu-se de un mal, căzu într-o albie și se ridică iar pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
niște splendide tablouri de gang, numai țigănci cu pieptul pietros, numai liliac înflorit, numai fructe?! Preferam, în general, cartierele muncitorești, blocurile proaspăt date în funcțiune, orașele noi și pe tipii care se doriseră toată viața aia nenorocită a lor cu pepeni verzi pe pereți. Sunam. Scoteau, de după ușile de placaj, nasul lor primejdios. Scoteam și eu, de la subțioară, un catalog cu tablourile alea oribile și agitam o chitanță. Când o zbugheau în dormitor, fericiți să-și înnumere de treișpe ori nenoriciții
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nou motiv de discuție și, mai ales, Cocondy tîrî o legătură de amintiri verzi și uscate, de-a lungul întregului teritoriu britanic. Cum a fost de s-a zbenguit ea pe acolo și cum crăpau țestele saxonilor precum coaja de pepene, întorcîndu-se după dânsa să o soarbă din priviri, când se plimba. Umbreluță, pantofiori, trăsurică, domenii regale ori numai de baroneți, escapade la Manchester, Russel Street și ce-o mai fi spus. Patricia mai mult asculta, aproba numai când nu era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de frânghii nevăzute, întocmai ca un zeppelin. Prima repriză de staționare se petrecu la amiază, la 12 fără 5, (45 de minute, minut cu minut), atunci când Bucureștiului i se auziră clar scrâșnetele frânelor, iar Biblia rămase desfăcută, precum jumătățile unui pepene, la paginile 1026, 1027. Unde, la Evanghelia după Ioan, capitolul 3, versetul 16, însemnat cu vârful unui creion negru, oricine ar fi avut ochi de citit, ar fi putut citi: Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Înghiți cu lăcomie și așteptă să isprăvească și ceilalți. -Bună? -Bună. -Tine de cald? - Ține. - Pâine pe blană! Peste groapă căzuse o podoabă de noapte, albastră și rece. Ucenicul auzi iarba foșnind. Lingă el lipăia Sandu, aducând sub brațe doi pepeni lunguieți și grei. - Ia desertul, neamule, spuse, așternîndu-i pe pământ. Stăpânul îi despică dibaci, și miezul roșu, plin de semințe, fu Îmbucat cu lăcomie. - Îți place la noi? întrebă Piele rânjind. - Îmi place, râse și tânărul. Paraschiv adulmecă locul și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Sub ei se auzea ronțăitul mărunt al cailor. Ucenicului iar i se făcu somn... Timpul se înăsprise. Corcodușii avau o povară de frunze, rară și foșnitoare. Tot câmpul Dudeștiului pălise. Pământul se întărise. Către 62 București treceau căruțe pline cu pepeni, minate de țărani. În grădini, cădea puful de pe gutui. Soarele mai mult lumina decât încălzea. Cocîrță umblase pe la primărie, într-o comună apropiată, dăduse șpagă oamenilor lui și se înființase cu acte în regulă pentru iepele furate. Mîfțoagele se puseseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și Ene, priceput cum era, grăbea pașii și se lipea de cîte-o tarabă. Fura două puni negre din ochii negustorilor și le împărțea cu ceilalți. Înfulecau lacomi și de acolo tocmai la piață, la Chibrit se opreau, la ciordeală de pepeni, într-o jumătate de ceas, zăreau dughenele de lemn și șoproanele acoperite cu rogojini, sub care erau adăpostiți cantalupii. Copiii se amestecau în zarva pieței, trăgeau cu ochiul la țăranii veniți de la Turnu. Aceștia păzeau grămezile de boșari. Buni de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acoperite cu rogojini, sub care erau adăpostiți cantalupii. Copiii se amestecau în zarva pieței, trăgeau cu ochiul la țăranii veniți de la Turnu. Aceștia păzeau grămezile de boșari. Buni de gură, negustorii spintecau bostanii cu cuțitele și-și lăudau marfa: - Ia pepenii, pepenii ca mura! Nu e dulce, nu-l plătești! Cincizeci de bani bucata, marfa Iu tata! Târguiau lucrătorii pe capete, lăsau banii în palmele lacome ale țăranilor. Ceata ocolea camioanele și, când le era negustorilor lumea mai dragă, Petre, iute
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu rogojini, sub care erau adăpostiți cantalupii. Copiii se amestecau în zarva pieței, trăgeau cu ochiul la țăranii veniți de la Turnu. Aceștia păzeau grămezile de boșari. Buni de gură, negustorii spintecau bostanii cu cuțitele și-și lăudau marfa: - Ia pepenii, pepenii ca mura! Nu e dulce, nu-l plătești! Cincizeci de bani bucata, marfa Iu tata! Târguiau lucrătorii pe capete, lăsau banii în palmele lacome ale țăranilor. Ceata ocolea camioanele și, când le era negustorilor lumea mai dragă, Petre, iute de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l plătești! Cincizeci de bani bucata, marfa Iu tata! Târguiau lucrătorii pe capete, lăsau banii în palmele lacome ale țăranilor. Ceata ocolea camioanele și, când le era negustorilor lumea mai dragă, Petre, iute de mână, se prefăcea că încearcă un pepene, doi și le făcea vânt printre picioare, drept în brațele știrbului. Până să bage cineva de seamă, băieții fugeau. Prada o împărțeau sub un gard. Ene tăia boșarii cu șișul lui, felii-felii. Ălora mai mici le dădea ce rămînea: coji
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu zarzavat. Drumul îl știau. Se lăsa amurgul și se întorceau sacalele primăriei. Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau după ei cu coceni de porumb. Piața mirosea a resturi. Deasupra, plutea o duhoare stătută de ceapă stricată. Negustorii udau salata și pepenii cu căldări mari de apă. Javrele dădeau roata pe la grămezile de roșii terciuite, scormoneau baliga limpede, din care se scurgeau semințe albe, își vârau boturile sub vinetele putrede, apoi adulmecau spre prăvăliile măcelarilor. Prin maghernițe se aprindeau lămpile. Era ceasul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
colindat toată Dobrogea. Scump peștele, dar face banii. Alaltăieri ne-am întors. - Hm! mormăi omul de la fereastră. Și veni aproape de ei. Râdea. Râseră și pungașii, mânzește, că le era inima cât un purice. O dată se încruntă comisarul: - Cui vinzi tu pepeni? Dumnezeul mă-ti de huidumă! Da când ați furat, tot la Tulcea ați fost? Caii! Unde sânt caii, că vă bag în pămînt! 238 Și-i lovi pe amândoi cu pumnii, fără milă. Pe Treanță îl pălise cu cizma în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
isprava dinilor. - Și zi, era să le rămână ciolanele pe-aici. - Da, îngînă ea. - Dacă nu eram noi... 259 A grăbit pasul. Capul u ardea de spaimă și de bucurie. începea de la gardul scund al oltenilor. În grădină se vedeau pepenii de mai rămăseseră, neculeși, galbeni, cu flori pălite, uitați între răsaduri, și verze vinete, cu foile scorțoase. Peste maidan, tinichelele ruginite luceau domolit în soarele de octombrie. Pe jos licăreau sticlele colorate, albastre și albe ale sifoanelor fărîrm'tate. Pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în curte privind geamul lui. Studentul aprinsese lampa. Umbra i s-a mișcat după aceea de câteva ori prin dreptul perdelei. N-a trecut o săptămână și luase foc mahalaua. Asta de la copii s-a tras. Ieșiseră cu felinarele de pepeni. Nu era băiat în cartier să nu fi găurit coaja unui cantalup de miez și să n-o fi scobit, găurele-găurele, cu coada unei penițe. Se adunau în capătul străzii, lângă Filantropia, cu luminări aprinse în boșarii goi, acoperindu-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fi scobit, găurele-găurele, cu coada unei penițe. Se adunau în capătul străzii, lângă Filantropia, cu luminări aprinse în boșarii goi, acoperindu-i cu palmele, să nu se stingă lumina. Bătea un vânt rece și șui, și băieții se strânseră cu pepenii la un loc, să vadă al cui e mai frumos. Au nimerit în spatele casei lui Tănase. Gunoierul era plecat, că altfel nu i-ar fi lăsat. Cum au nimerit, tocmai unde avea omul o magazie plină cu paie uscate pentru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înainte de a merge mai departe. Deși toate fructele și legumele au proprietăți laxative, unele sunt mai eficiente decât altele din acest punct de vedere. Printre acestea se numără caisele, migdalele, vinetele, sfecla roșie, morcovul, cireșele, spanacul, smochinele, căpșunile, zmeura, lăptuca, pepenele galben, măslinele, portocalele, perele, piersicile, roșiile și, bineînțeles, nu puteau lipsi prunele naturale și cele uscate. Puteți beneficia de proprietățile laxative ale acestora, consumându-le sub diferite forme. Fie că le veți consuma crude ori le veți transforma în sucuri
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
anormal? Răspunsul este simplu: orientați-vă înspre numeroasele substanțe diuretice care se află în jurul dumneavoastră. Le veți găsi atât în fructe și legume, cât și în plantele medicinale. Fructele cu un puternic caracter diuretic sunt prunele, grepfruitul, merele, cireșele și pepenele galben. Legumele cu efect diuretic sunt țelina, vinetele, dar și varza, mărarul, ceapa, porumbul și prazul. Toate aceste alimente pot fi integrate în mod natural în alimentația dumneavoastră, pentru a vă ajuta organismul să profite de pe urma proprietăților acestora. Pentru a
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
uiți tot timpul la fruntea lui Chuck În timpul ședinței”, i-a zis el. Încurcată, Carol l-a Întrebat de ce. „Păi”, a continuat directorul de vânzări, „are pe frunte o venă care se umflă când e gata să-și iasă din pepeni. Dacă Începe să se mărească În timp ce vorbești, probabil că ar fi mai bine să schimbi subiectul”. Mulțumindu-i pentru pont, Carol a Început să se Întrebe În ce se băgase. La un sfert de oră după aceea, președintele a intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Ca și cum ar fi pozat pentru „fotografia de logodnă”, se echipase în solemna uniformă a ofițerilor voluntari din Canada. Lumina zilei, pătrunzând prin ușă, zăbrelea posterele sale de student, prinse-n pioneze, alandala, asemenea pașilor pe-o punte. Mr. Punch, un pepene în pantaloni de hockey, Dădea pe gât o carafă de whisky. „La Belle France”, într-o togă alb-roș-albastră accepta brațul „protectorului” său, necioplitul Edward al VII-lea. Frumoasele de music-hall de dinainte de război Aveau gâturi de gâscă, semnături sofisticate, „grains
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
disparate, spațiile albe ale singurătății, nesfârșitele tăceri, ca un fel de preludiu melancolic al morții. Privite intens și de foarte aproape, lucrurile însele își pierd treptat concretețea, până într-atât încât „cămașa în carouri”, „un pahar spălat la chiuvetă”, „un pepene”, „un fier ruginit” se convertesc în indicii ale unor prezențe-absențe, devin ambigue și neliniștitoare, neîncetând să uimească prin misterioasa lor simplitate 339. 4.9 Generația ’80: între „poezia realului” și ficțiunea teoreticătc "4.9 Generația ’80\: între „poezia realului” și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
temi, cumetre ?“, auzi vocea lui Fandarac, atât de aproape, încât nici nu mai trebui să se întoarcă. „Ei văd tot, dar sunt orbi ca niște cârtițe, dacă-i scoți, s-ar usca în lumea noastră adevărată ca niște coji de pepene uitate la soare. Aud tot, dar nu înțeleg nimic... Învață să gândești fără cuvinte și atunci ei vor fi cu totul neputincioși... Și n-or să ne poată opri, nu-i așa, cum mergem spre marea întâlnire, statuile care cresc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]