884 matches
-
un kilometru, zice Dendé strîmbînd din nas și arătînd din priviri spre balta de vomă a lui Roja. Ce idiot mai sînt, mi-am zis cînd am făcut primul popas, puteam să păstrez pistolul, nici dracu’ nu m-ar fi percheziționat, dar era prea tîrziu, trebuia să mă orientez ca să ies cît mai rapid din pădure, nu-mi plăceau locurile alea, mi se păreau mai ostile ca de obicei. Sîntem cu toții responsabili de ce o să se întîmple de azi înainte, ridică din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu așteapă nici o indicație în plus, se repede asupra lui, îl imobilizează cu mîinile la spate, vedeți ce are trădătorul ăsta în buzunare, și uite-așa ca să se spulbere suspiciunea care vă plutește deasupra capului, ce-ar fi să-l percheziționați chiar dumneavoastră, se întoarce Dendé în direcția lui Petrică, să-i vedem și noi actele, așa, din pură curiozitate. Dacă poporul ăsta ar avea mîndrie măcar cît e negru sub unghie, la ora asta toată lumea ar trebui să lupte pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
om al casei“ de pe Hollywood Division Stadium, și-a chestionat „cunoștințele din lumea boxului“ și „informatorii“ și a aflat că Robert „Bobby“ De Witt este creierul jafului de la Boulevard-Citizens. Blanchard a transmis informația detectivilor de la secția Hollywood și aceștia au percheziționat casa lui De Witt de pe Venice Beach. Acolo au dat peste o rezervă secretă de marijuana, uniforme de gardieni și saci pentru bani de la Boulevard-Citizens Savings & Loan. De Witt a protestat, susținând că ar fi nevinovat, dar a fost arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
duhoarea din camera 803. Chiar când era gata să mă depășească, i-am spus pe un ton imperativ: — Poliția! Ești arestat. Și am scos revolverul. Violatorul ridică mâinile, iar iepurașul zbură prin aer. L-am împins la perete, l-am percheziționat și l-am încătușat cu mâinile la spate. În timp ce-l împingeam în sus pe scări mi s-a urcat sângele la cap. Am simțit niște pumni micuți care mă loveau pe picior. Lasă-l în pace pe tata! Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
blând. Au luat poziția pentru percheziție, cu mâinile deasupra capului, lipite de perete, și picioarele depărtate. Lee s-a ocupat de cei doi din dreapta. Albul mormăi: — Ce mama dra’... Blanchard? — Gura, căcatule! i-o tăie Lee și începu să-l percheziționeze. L-am căutat mai întâi pe negroteiul din mijloc, pipăindu-i mânecile hainei și apoi cercetându-i buzunarele. Am scos cu stânga un pachet de Lucky Strike și o brichetă Zippo, iar cu dreapta un pumn de țigări cu marijuana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mine. — Bleichert, ce cauți aici? E și Blanchard cu tine? Lee era aplecat peste cadavru și își făcea. Eu am arătat spre nord și i-am răspuns: — Junior Nash stă cu chirie într-un garaj din spatele clădirii ăleia. Tocmai o percheziționam, când am văzut vânzoleala de aici. — Era sânge la fața locului? — Nu. Nu-i mâna lui Nash, domnule locotenent. — O să-i lăsăm pe băieții de la laborator să decidă. Harry! Sears stătea într-o mașină de poliție și vorbea la stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scos revolverul și am lovit ușa cu piciorul. Un alb așezat pe scaunul de lângă pat avea deja mâinile ridicate și o propunere pe vârful limbii. — Ușurel, băiete! Sunt prieten. Nu-s înarmat și dacă nu mă crezi, poți să mă percheziționezi pe loc. I-am făcut semn cu arma spre perete. Individul s-a ridicat și și-a pus palmele pe el, cu mâinile întinse deasupra capului și picioarele depărtate. I-am vârât pistolul în ceafă și l-am pipăit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mută pe care nu mi-o lămuream. Apoi, cu un gest de silă m-a împins cu piciorul spre zid. Aproape totdeauna după ce-l întâlneam trebuia să mă aștept la ceva rău. Ori mi se aplica o pedeapsă, ori eram percheziționat până la piele. Și niciodată nu știam de ce. După ce am intrat în grațiile directorului închisorii a dispărut și nu l-am mai văzut multă vreme. Numai noaptea mi se întâmpla să mă trezesc cu senzația că mă privea prin deschizătura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
40 de ani mai târziu. Cu 40 de ani în urmă, Securitatea cărase prin închisori pe toți acești foști semi-demnitari, tocmai pentru a nu se stânjeni unii pe alții, ei și plutonierii Miliției populare, când aceștia din urmă le vor percheziționa locuințele în căutare de armament. Din apartamentul unui angajat al unei ambasade africane se făcură cu un revolver miniatural, de damă, placat cu fildeș, dar cu care n-ai fi putut nimeri elefantul, chiar dacă pachidermul s-ar fi lipit cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spusesem nimic lui Cabrera despre vizita ei În apartament din seara anterioară. — Domnule Prentice? insistă Cabrera, urmărindu-mă cu o privire plină de curiozitate. V-ați amintit ceva...? — Nu. Cheile nu erau ascunse, domnule inspector. Odată ce-ați terminat de percheziționat apartamentul după arestarea lui Frank, i le-ați dat domnului Hennessy. Au rămas În sertarul biroului său. Oricine putea să intre și să-și facă o copie. Sigur că da. Dar de unde știa atacatorul dumneavoastră că sînteți aici? Abia seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
oscior din trupul lui Baruch Kishon. Capitolul 37 Ierusalim, joi, 1.49 p.m. Maggie făcu tot posibilul să ascundă cele întâmplate. Trecu în viteză pe lângă paznicii de la ușa hotelului - doi tineri care îi întrebau pe toți nou-veniții dacă aveau armă, percheziționându-i pe cei pe care îi suspectau - cu toată hotărârea și fermitatea de care era în stare. Ajunsese să înțeleagă că, dintre toate elementele importante de limbaj corporal, mersul era adesea cel mai elocvent. Negociatorii de mâna a doua pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Aceasta este piața Zidului de Vest. Vizitatorii cu stimulatoare cardiace trebuie să informeze personalul de securitate... Exista un detector de metale precum cele de la aeroport prin care trebuia să treacă, păzit de câțiva agenți ai poliției israeliene. O polițistă o percheziționă, glumind și râzând în tot acest timp cu colegii ei, apoi îi făcu semn să treacă. Acum se întindea în fața ei o piață asfaltată, în pantă, plină de oameni și având la unul din capete pietrele enorme, masive ale Zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ușurare pe care o simți când știi că va înceta. Amintirea ei îi invada încă sistemul nervos. Când se forță să vorbească în cele din urmă, nu reuși să scoată decât un croncănit. — Știi că nu am văzut. M-ai percheziționat. Miller se aplecă înainte. Nu doar atât, în plus am pus oamenii să scotocească toată zona tunelurilor de când ne-ai condus tu acolo. La lumina proiectoarelor. Și tot nimic. Ceea ce înseamnă... Că bătrânul a trișat. A spus că e acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prima victimă o sinucidere, pentru a doua... Maiorul se opri râzând încetișor. Râsul cu ochi subțiați și lucioși îl făcea să pară dintr-o dată foarte tânăr. ― Spuneți-mi, cum ați ascunde un cadavru într-o locuință ce urmează să fie percheziționată de Miliție? ― A recurs bănuiesc la chimie, opină Stanley zornăindu-și mărunțișul din buzunar. Am avut un caz asemănător la Copenhaga în '57. ― Doamna Melania Lupu nu este ceea ce aș numi eu o tehniciană. Preferă soluții mai casnice. În speță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ușa se dă de perete, iar în cadrul ei apar cele două englezoaice din camera de alături, însoțite de un polițist blazat și de recepționer. „Fumează !” - mă arată una dintre englezoaice cu degetul, și intră cu toții în cămăruța mea să mă percheziționeze. Mi se suie sîngele la cap și mă reped la scorpia anglo fonă, o iau de guler și îi strig în față : „Nu fumez, cucoană, mă droghez !”. Se calmează brusc : „Oh, sorry !”, se scuză ea, apoi pleacă amîndouă la ele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bătăile inimii. Din locul lui din spatele mitralierei, caporalul se neliniști: — Ce se întâmplă? E viu sau mort? — Mai mult mort decât viu... Abia respiră și e complet deshidratat. Dacă nu-i dăm să bea, nu mai rezistă nici măcar șase ore. — Percheziționează-l! îl percheziționă minuțios. — Nu are arme, spuse cu convingere, dar apoi se întrerupse, în timp ce deschidea un săculeț de piele și împrăștia pe nisipul tare o grămadă de monede și diamante. Fir-ar să fie! exclamă. Caporalul Abdel Osman sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
locul lui din spatele mitralierei, caporalul se neliniști: — Ce se întâmplă? E viu sau mort? — Mai mult mort decât viu... Abia respiră și e complet deshidratat. Dacă nu-i dăm să bea, nu mai rezistă nici măcar șase ore. — Percheziționează-l! îl percheziționă minuțios. — Nu are arme, spuse cu convingere, dar apoi se întrerupse, în timp ce deschidea un săculeț de piele și împrăștia pe nisipul tare o grămadă de monede și diamante. Fir-ar să fie! exclamă. Caporalul Abdel Osman sări din mașină, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apoi trase ușa fără s-o Încuie. — Ce vor? Întrebă ea. Nu trebuie să pierd trenul. — Nu fi speriată, spuse el. O să le explic eu și or să-ți dea drumul În cinci minute. Trebuie să-i lași să te percheziționeze, dacă asta vor. Au luat scrisoarea? Nu. — Mai bine dă-mi-o mie. Nu vreau să te bag În nici un bucluc. Ea Întinse mâna și În acel moment se deschise ușa. Soldatul veni Înăuntru, zâmbind Încurajator, și-i luă scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pună o Întrebare sau două. Trenul nu pornește decât peste o jumăate de oră. — Mulțumesc, spuse Coral. — Și eu? spuse nou-venitul pe un ton furios. Și eu? — În privința dumneavoastră nu știu nimic, Herr Grünlich. — Au venit vameșii și m-au percheziționat. Mi-au luat arma. Mi-au spus „De ce nu ați declarat că aveți o armă la dumneavoastră?“ Le-am spus: „Nimeni nu călătorește În țara dumneavoastră fără o armă la el“. Coral Musker Începu să râdă. Josef Grünlich se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am gîndit că atunci vei fi În siguranță... — Pot să mă apăr și singur, replică Rowe, dar Întîlnindu-i privirea avu sentimentul că Înțelesese greșit vorbele ei; de aceea adăugă: Unde o fi ascuns filmul? În port tot au să-l percheziționeze! Nu știu. N-a luat nimic cu el. — Vreun baston, cumva? — Nu, nimic. Și-a pus doar haina. Nici măcar pălăria nu și-a luat-o. Presupun că filmul e Într-un buzunar. Va trebui să mă duc la gară. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se răzbune neapărat când i se ivește prilejul. - Nu-i cumpărați niciodată jucării, dar infiltrați-l, prin vizite de familie, în case în care copiii gazdelor dețin jucăriile pe care știți că orice copil și le dorește. Când reveniți acasă, percheziționați-l minuțios, și dacă se dovedește că s-a întors cu mâna goală, pedepsiți-l de data aceasta exemplar, cu bătaia! - Chiar de mic, trebuie învățat pe dinafară, ca pe poezii, prin repetare asiduă, tot soiul de glume proaste, glume
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
lui mai mare care e șofer pe un șantier de lângă Constanța. Unii elevi din cămin Îl bănuiau că fură și când dispărea ceva din camere, bani, ceasuri, rachete de tenis sau chitare, veneau la pedagog și-i propuneau să-l percheziționeze Întâi pe Meșteru dintr-a unșpea. Asta era cu un an În urmă și de fapt chiar așa Îl cunoscuse Grințu pe Popescu. Se rățoise la el și ăla zâmbise, era obișnuit să fie controlat când se fura ceva. „Câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
revăzu dâra de sânge pe zăpadă. Erau soldați romani, îi spunea Tarosh, un pluton de zece oameni care, pe neașteptate, îi înconjuraseră pe Tarosh și pe oamenii lui în pădure, cerându-le să-i ducă în satul celt ca să-l percheziționeze. Tarosh aflase că, din porunca guvernatorului Germaniei Inferior, acei soldați urmăreau un bărbat, un gladiator care fugise din Colonia Agrippinensium, aflată la câteva mile distanță. Era gladiatorul preferat al lui Vitellius, campionul său, și poruncise să-i fie adus înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spune cel care vorbise pînĂ atunci. — PĂi a zis că ne-am apuca să vorbim, Îi răspunde Pancho. — Ascultă-mă, i-am spus. Am zis că nu transport nimic care poate vorbi. Sticlele de băutură nu pot vorbi, dacă sînt percheziționat. Nici damigenele. Mai sînt și alte lucruri care nu pot vorbi. Dar oamenii pot. — Da’ oamenii din China pot vorbi? mă-ntreabă Pancho pe un ton foarte răutăcios. — Ei pot vorbi, da’ eu nu-i Înțeleg. — Deci nu vrei? Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ușa. Se Împrăștiaseră În jurul casei. Cineva suflă de două ori Într-un fluier și el continuă să se tîrască. „Ce proști sînt“, se gîndi. „Da’ de-acum tre’ să fi găsit coșul și vasele. Ce oameni! Ce fel de a percheziționa o casă!“ Ajunsese aproape de marginea cîmpului și știa că trebuie să se ridice și să traverseze strada În fugă ca să ajungă la casele de dincolo. Descoperise un fel de a se tîrÎ care era mai puțin dureros. Se putea acomoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]