2,310 matches
-
Ușa s-a deschis cu un bâzâit și eu am pătruns într-o anticameră ecuatorială de un verde țipător. Fielding Goodney trona pe suprafața sintetică și bea suc de portocale natural dintr-o sondă. Pielea îi era impregnată de bronzul peren, care îi punea în valoare albeața mâinilor, ca și cutele impecabile ale șortului și cămășii imaculate, dar și albul fără cusur al încălțărilor lui ultra. M-am apropiat de el. Priveam terenul ca de pe puntea unui vas. Era ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rimă, albe ... dar cuvinte în fața cărora te-nclini și le petreci Cu “Eu iubesc și ochi și flori și buze și morminte”. Acum se scrie mult și-adeseori hîrtia Roșește când suportă vreun poem Ne guvernează modernismul și prostia Valorile perene-s un blestem. Lumânări la porți de lume Flori de colț ce rar găsești Vor fi mângâieri postume Snoave, vorbe sau povești. Nu vreau să omor poeții Dacă sunt un pic acid Ei sunt chintesența vieții însă mulți ... se sinucid
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
voi În fața frământărilor societății. Am șovăit mult, În calitate de redactor-șef al Gazetei, dacă să pun articolul care urmează și care-mi aparține la rubrica de politică sau la cea de cultură. A biruit gândul cel drept că valorile culturale sunt perene - adică veșnice -, pe când cele politice sunt trecătoare și repede uitate. Consistentul eseu se intitulează Ce Înseamnă astăzi a fi european (Întâmplări din memoria ascunsă): „Se pare că Strămoșul, Întemeietorul (ori cum va fi voia fiecăruia să-l numească) a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
patrimoniul sacru exprimă comuniunea omului cu Dumnezeu Cel veșnic. Integrarea europeană ne-a dat șansa, dar ne și obligă, să arătăm o carte de identitate și de demnitate națională în domeniul cel mai definitoriu pentru om: spiritualitatea creatoare de valori perene. Păstrarea și prezentarea patrimoniului cultural constituie deodată o activitate științifică și spirituală, muzeală și misionară, recunoștință față de generațiile trecute ale strămoșilor noștri creatori de valori și responsabilitate pentru generațiile viitoare cărora li se transmite. În Iași s-au îngemănat de-
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
dezintegrezi gânduri. E o galaxie de mii și mii de asteroizi, toți În șir, albi sau verzi, și-i creezi tu. Fiat Lux, Big Bang, șapte zile, șapte minute, șapte secunde, și ți se naște pe dinaintea ochilor un univers În perenă lichefiere, unde nu există nici măcar linii cosmologice precise și Înlănțuiri temporale, darmite numerus Clausius, aici se merge Înapoi chiar și În timp, caracterele apar și reapar cu un aer indolent, se ițesc din nimic și, docile, se reîntorc acolo, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
noastre ergonomice, de la hamac și pînă la tatami, de la dormitorul ascuns discret în fundul casei la orașele-dormitor, este o întreagă istorie a civilizațiilor - dar și a „civilizării”, vorba lui Norbert Elias. Construit în jurul patului, dormitorul reproduce și orchestrează astfel această dilemă perenă a intimității : voluptate sau asceză ? întîlnire intimă cu celălalt sau retragere singuratică din lume ? Eroul lui Huysmans din A rebours o rezumă astfel : După el, nu erau decît două modalități de a și amenaja dormitorul : fie să faci din el
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ceea ce spun statisticile. La noi, o evaluare optimistă apreciază la 50.000 numărul cîinilor străzii din București și la 10.000 numărul celor mușcați anul trecut de către aceștia. Cîinii străzii nu sînt un „specific românesc”, ci o problemă generală și perenă a tuturor marilor aglomerații urbane, doar că ea este gestionată diferit în diferite metropole. În Londra, de pildă, primele forme instituționale de intervenție au intrat în funcțiune cu mai bine de 150 de ani în urmă, cînd Battersea Dogs and
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prelungire a unui geniu popular difuz și nu constituie cîtuși de puțin o pervertire sau decădere a „sufletului” etern al neamului românesc. De asemenea, Mitică nu este singur și nu are o singură înfățișare. Dramaticul nea Anghelache este umbra sa perenă, angoasa ascunsă în spatele zîmbetului veșnic al lui Mitică. Enigmatică, sinuciderea sa este opera mîinii invizibile a unui stat străin și fantomatic, Anghelache fiind, din acest punct de vedere, locuitorul cu mînecuțe și în papuci al unui castel kafkian. Prin aceasta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să am răspunsul gata făcut la aceste dileme ale neamului. Nu-l aveam... M-am tot gîndit și acum cred că am găsit răspunsul : românu-i om de ispravă ! Isprava, asta este ceea ce îl caracterizează pe român, asta e valoarea lui perenă, pe ispravă se construiește caracterul său uneori neisprăvit. În acest cuvînt se ascunde secretul ființei sale greu de pătruns. Dar ce este această „ispravă”, la ce se referă ea, de fapt ? Păi, dacă stăm se ne gîndim puțintel, isprava este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
avut rost ? Acestea sînt întrebări la care ar fi trebuit să răspundem, poate, de mult, așezat și chibzuit... Ambivalență, deci. O situație aproape oedipiană, exprimată colocvial prin dualitatea semantică a țăranului, oscilînd între venerația romantică pentru țăranul mioritic, țăranul tradițiilor perene și al muzeelor, țăranul nostalgiilor și proiectelor spirituale și acel băi țărane ! al disprețului și exasperării iluministe în fața imobilismului și parohialismului, a lipsei cronice de apetit pentru progres și „civilizație”. O poveste „adolescentină” de iubire și ură ca la carte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cercetării”. Lăsînd deoparte toate suspiciunile pe tema qui prodest și recunoscînd - fără să accepte - posibilitatea (și realitatea) unor erori de calcul (precum și pe aceea a unor șmecherii locale de eludare a „măsu rătorii” academice), autorul se referă frontal la esența perenă și generală a chestiunii : cuantificarea discernămîntului în cazul cercetării academice, a condițiilor de posibilitate ale „scientometriei ca știință capabilă să măsoare uni ver sali zarea, performanța și ierarhia cunoașterii”. Altfel spus, să uităm pentru o clipă că legea o fi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
filosofului, la condițiile subiective în care se realizează o astfel de experiență. Al doilea, este cel care se concentrează pe chestiunea în sine, pe relevanța ei obiectivă. Realizarea ideii în existența istorică concretă și în instituția socială este o instanță perenă a filosofului. Idealul său este acela de a îmbrăca ideea, de a lumina experiența conferindu-i trăsăturile idealității, de a demasca sugestiile forței, ale violenței. Există o intenție de a lămuri și înțelege totul în adâncul inimii filosofului, și tocmai
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
parcurse o bucată de drum ținându-l în mână, până ajunse la un șir de căsuțe moderne, numite Blanch Cottages, clădite după ce o bombă devastase, în timpul războiului, această parte a orașului. Câteva dintre grădinile din fața caselor aveau boschete de arbuști pereni, ale căror ramuri se bolteau până în stradă. George aruncă ciocanul peste un gard scund, printre ramurile unui brebenel. Ar fi dorit ca drumul să nu se mai termine. Cunoștea casa din Hare Lane, pentru că, de mult, în primele faze ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
divertisment, saturarea de semnificații și "goana omului modern" după nou, după "stimulări", ca omogenizare a societății contemporane, sau autosuficiența individului, sîntem încredințați că muzeul păstrează și promovează martorii civilizației culturale și materiale, recuperînd nevoia de sacru, care este o nevoie perenă a condiției umane. Muzeul poate fi considerat astfel o poartă a trecutului, dar în același timp o fereastră deschisă către viitor o conștiință posibilă. Vasile Drăguț semnala în prefața lucrării O istorie socială a muzeelor faptul că în raport cu fluxul informațional
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
al sacralității, muzeu școală, muzeu natură sau muzeu spațiu de relaxare. Secolul XXI va avea de făcut față, se pare, unor provocări uriașe: standardizarea colecțiilor și devalorizarea conținutului esteticocultural al exponatelor. În ritmul succesiunii generațiilor rămîn urmele activității umane, elemente perene, care supraviețuiesc trecerii în neființă a omului. Pe măsură ce timpul se scurge constatăm o acumulare impresionantă de obiecte mărturii ale permanenței și necesității utilitaro-estetice. În prezent putem identifica o situație similară momentului edificării Cabinetelor de curiozități: prin diversificarea tipologiei, muzeele contemporane
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
poate fi reluat. Aceasta este o posibilitate permanentă oferită omului din partea lui Dumnezeu. El este imutabil și veșnic milostiv, pentru că nu „funcționează” după „înțelepciunea lumii”, pentru care dreptatea sa ar fi o „nebunie” (cf. 1Cor 3,19), ci oferă șansa perenă omului de a se întoarce la pacea cu El. Omul, la rândul său, liber și responsabil, este capabil de reîntoarcere. Aceasta se întâmplă când conștiința îi indică greșeala pe care a făcut-o prin păcat și îi înfățișează semnificația acestui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
încercat să îl ajute, înseamnă că nu poate primi dezlegarea. Însă confesorul trebuie să se asigure că penitentul este conștient de ceea ce presupune atât primirea, cât și refuzul dezlegării. Totuși, prezența acestei stări a penitentului nu semnifică și o situație perenă a acestuia. El va putea, eventual într-un alt moment, să îndeplinească condițiile necesare și să aibă dispoziția cuvenită actului penitențial. De aceea, formularea pe care confesorul o folosește nu este una de respingere totală, ci una prin care să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Dumnezeu are efecte și în afara acestui spațiu, în măsura în care penitentul rămâne deschis la harul lui Dumnezeu, în întreaga existență a sa. Penitența pe care el o primește „devine un medicament spiritual care îl ajută să rămână în memoria iertării, în amintirea perenă a privirii iubitoare pe care Mântuitorul o are asupra sa”. Penitentul iertat trăiește astfel experiența redescoperirii milostivirii lui Dumnezeu, pe care are posibilitatea să o laude, să o contemple și să o integreze în viața sa. 2.3 Redescoperirea milostivirii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
urbe / și nicăieri nu te mai simți acasă. Dacă de moarte se mai ține seamă / și teama de trecut sfințește datini / la viață nu mai cere nimeni vamă / deprinderi vechi sunt plăsmuite patimi... Prețuirea pentru valorile autentice și, de aceea, perene, se etalează, de exemplu, și în poemul Feng shui, unde apare în antiteză cu sarcasmul determinat de o formă de snobism contemporan, punându-se față în față două metode de prevenire a răului: pe de o parte, suita de (pre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Fiind clasică structural, pentru Ștefania Oproescu, contemplarea și trăirea plenară a culorilor dă impresia că e similară cu descifrarea mesajului divin, aspect subliniat prin aplecarea melancolică asupra lumii, căreia îi adună cu acribie paleta din care se constituie osmotic reazemul peren al sensibilității omului, ajutorul său în ignorarea vremelniciei. De pildă, galbenul e în privirea aștrilor răsfrântă pervers / în întomnări vegetale, dar și în ochiul fiarei sălbatice, în timp ce Pe violet ar trebui scris / FRAGIL / înăuntru sunt farduri / ale anotimpurilor încercănate, iar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
imaginea mirifică a satului natal, pe care să o poarte în suflet și în memorie de-a lungul întregii sale vieți. În cazul creatorilor de frumosscriitori, muzicieni, artiști plastici nostalgia copilăriei și mirajul amintirii se prefac în imagine vie și perenă, pe care noi o numim, generic, operă de artă. În această iposta¬ză, totul căpătând valențe publice. Metamorfoza se produce în tainele laboratorului de creație, aco¬lo unde miracolul divin este atotstăpânitor. Un fel de alchimie care răscolește, selectează, prelu
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
praz), face dreptate bietei, dar delicioasei felii de pâine prăjită din anii săraci, unsă cu untură și usturoi, dar și co livei, la fel de seducătoare în dejism, ceaușism, postmo dernism. Revine cu tâlc în carte una dintre cele mai profunde și perene efigii ale rânduielii familial-culinare: cuptorul bunicilor. O „instituție“ vitală, aproape complet dispărută, dar care asigura cândva fermecător continuitatea, densitatea originară, puritatea tradiției, acea tărie firesc-pilduitoare ce susține temelia conviețuirii rodnice. Grete Tartler și Andrei Pleșu subliniază natura de Athanor alchimic
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
știu bine câte încruntări stârnesc pe chipul judecătorilor literari culegerile de articole, nu m am sfiit niciodată să recurg la acest procedeu de pură conștiință (și, într-un fel, igienă) profesională. Sortită prin definiție efemerului, atunci când vizează principii și fapte perene, ori când depășește interesul obiectiv de moment, ajungând spectacol de personalitate, gazetăria merită scoasă din piv niță și urcată în bibliotecă. Așa am făcut cu cronicile literare din revistele 22 și Ziarul de duminică (v. cele trei volume din suita
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ne regăsim mai întâi propria identitate națională, pentru a ne putea construi o identitate europeană” întrucât “un popor care-și ignoră propriul trecut își condamnă la moarte propriul viitor”, adică se sinucide. Iată axele unui crez de generație cu valoare perenă. Iată cum O viață închinată Adevărului naște adevăruri. Nimeni nu ne poate contrazice, că pe drumul vieții și-n acceleratul viitorului, nu putem circula clandestin. Cartea noastră de vizită - legitimația demnității fiecăruia dintre noi este etnicitatea noastră care, prin creativitatea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
prelua și discuta în capitolele următoare, fapt ce crește interesul lectorului pentru aflarea deznodământului. Ca un admirator exclusiv al sexului frumos, jurnalul este bine pigmentat cu întâmplări amoroase, multe din ele efemere, pentru că viața omului trece indubitabil prin grădina pasiunilor perene, de la o generație la alta, întâmplări adesea decisive în asigurarea unui astâmpăr civic și personal, astfel că fiecare individ devine fără voia sa personaj literar. Autorul Jurnalului nu poate face excepție de la această regulă și își asumă deschis o chemare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]